On Body And Soul – corespondență de la TIFF

Marele premiu al Festivalului de la Berlin de anul acesta, On Body And Soul/Despre trup și suflet a stârnit un interes maxim și la TIFF – 2 proiecții sold-out deja din primele zile, ale unui film prezentat în avanpremieră internațională în România de către un distribuitor aflat la început de drum, Bad Unicorn.

Din sinopsis, filmul lui Ildikó Enyedi (regizând din nou un lungmetraj după 18 ani) ar fi putut foarte bine să facă parte din secțiunea ALT.ROM.COM. a festivalului clujean, cu personajele sale quirky și decorul neobișnuit al abatorului la care lucrează cei doi protagoniști -Endre (Géza Morcsányi), directorul economic sexagenar, și Maria (Alexandra Borbély), controlorul de calitate.

Ambițios, filmul își manifestă încă din titlu intenția de a pune față în față elemente diferite sau opuse care coexistă, și de a observa reacțiile de respingere și de atracție dintre ele: masculin-feminin, sălbatic-domestic, control-libertate, vis-realitate. Felul în care acestea se întrepătrund e destul de deconcertant la început – în primul act, secvențe cu o pereche de cerbi care fac “lucrurile obișnuite pe care le fac cerbii” iarna în pădure, sunt montate în paralel cu detaliile sacrificării vitelor, în ceea ce pare un manifest de tip Fast Food Nation. Pe acest fundal, la abator apar doi factori care perturbă mediul de lucru în feluri foarte diferite: controlorul de calitate Maria, care pune cărnii eticheta de calitate a II-a pentru că are 2 milimetri în plus de grăsime, și Sanyi – noul măcelar cu apucături de taur comunal, inclusiv problemele de control al furiei.

În cele din urmă, toate celelalte conflicte și intrigi mărunte fac loc pentru legătura neobișnuită care se formează între Maria și Endre, doi oameni care au în comun cel puțin două lucruri: sunt singuri și împart același vis în fiecare noapte. Din momentul în care Maria și Endre realizează cel mai important lucru care îi unește, filmul devine convențional chiar prin insolitul său; caracterul obsesiv-compulsiv al Mariei, cu tot ce presupune el (gesturi robotice, inabilitatea de a interacționa cu oamenii, mania ordinii și curățeniei) se ciocnește de blazarea lui Endre, pe care experiența îl face să abordeze noua realitate cu un amestec de curiozitate și amuzament.

Relația lor greu de încadrat în vreun șablon – ceea ce face filmul foarte dinamic și agreabil – trece prin obișnuitele etape: descoperirea incitantă, apropierea ezitantă, respingerea și acceptarea. Cumva, și asta cred că explică cel mai bine de ce prinde la o categorie atât de largă de public, experiența de vizionare a spectatorului reflectă stările personajelor, inclusiv respingerea temporară a realității filmului ca fiind prea artificială și construită, și conștientizarea finală că se ține destul de bine pe picioare și asta contează cel mai mult.

Enyedi, care a scris și scenariul, își privește personajele cu o empatie reținută, adesea din prim-plan, fără lungimi inutile. Regizoarea are ceva din preocupările lui Charlie Kaufman și Michel Gondry legate de singurătatea omului modern și gradul său de funcționalitate în societate, fără doza de mizantropie a primului și înfloriturile vizuale ale celui din urmă. Dintre actori, deși Borbély are, prin natura lui, rolul care iese cel mai tare în față și “duce greul”, Morcsányi e cel care ancorează emoțional filmul, cu o interpretare discretă și nuanțată. Poate că Endre nu este un personaj spectaculos, dar e cel căruia îți este cel mai ușor să te substitui, ca public.

Trailer:

 

Despre trup și suflet a fost proiectat în avanpremieră la TIFF, și va fi distribuit în cinematografe din 30 iunie. România este prima țară, după Ungaria, în care filmul intră în circuitul regulat de distribuție.

 

Etichete: , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *