„Odată cu lipsa puterilor, vine şi lipsa responsabilităţii”. Aşa sună o deducţie logic defectuoasă pe care o făcea Dave, adolescentul molâu a cărui singură superputere era invizibilitatea în faţa fetelor, înainte să îmbrace costumul lui Kick-Ass în filmul cu acelaşi nume din 2010.
Ecranizare a benzii desenate a lui Mark Millar – cel mai guraliv/polemic scriitor de comic books (şi plin de spirit antreprenorial, ar zice unii) – Kick-Ass era unul dintre cele mai surprinzătoare succese de casă ale anului, cu abordarea ireverenţioasă a violenţei, personaje rupte din filmele britanice cu gangsteri (că doar e regizat de Matthew Vaughn) sau direct din comunitatea de iubitori ai benzilor desenate, dialogurile ascuţite şi pline de referinţe de cultură pop din care nici Paris Hilton nu scăpa neatinsă. Cu alte cuvinte, un clasic cult instant, conştient de sine şi greu clasabil, un fel de Mistery Men pe steroizi.
În aceste condiţii, întoarcerea lui Dave Kick-Ass (Aaron Taylor-Johnson), care lua mare parte din bătaie, şi Mindy Hit Girl (Chloë Grace Moretz) care, la 12 ani, făcea cele mai multe victime, era inevitabilă. Sequelul Kick-Ass 2 găseşte cele două personaje într-o altă perioadă a vieţii lor, Mindy luptându-se cu pornirile pubertăţii şi promisiuni făcute în trecut, iar Dave cu plictiseala reîntoarcerii la viaţa de licean. Mişcarea populară a supereroilor ne-excepţionali, dar supăraţi, îi va scoate din rutină.
De această dată, inamic le e Chris The Motherfucker D’Amico (Christopher Mintz-Plasse), căruia Kick-Ass îi omorâse tatăl cu o bazooka în prima parte şi care acum, justificat, e scos din minţi – un supervillain cu resurse nelimitate de bani şi prostie, care poartă costumul sado-maso al mamei sale, dar nu e îndeajuns de crud să omoare câinele.
Până la finalul care aduce cu o cosplay party în parcare la Comic-Con transformată în bătaie generală între suporteri Marvel şi DC Comics, cele două tabere se măresc exponenţial, violenţele escaladează, promisiuni sunt încălcate, la fel de haotic şi de colorat ca şi până acum.
Pe principiu anything goes şi cu o morală cel puţin îndoielnică, ce pune la loc de cinste legea talionului şi onoarea, dar e mai mult o scuză pentru carnagiu, filmul lui Jeff Wadlow (aflat la debut în lumea R-rated) e încă o porţie din acelaşi fel de mâncare (cu adaos de Jim Carrey Stars and Stripes), ceea ce nu e deloc un lucru rău.
Glumele revoltătoare şi limbajul colorat cu care ne-am obişnuit sunt dublate de personaje excentrice noi, cu nume de scenă descriptive (Insect Man, Battle Guy, Night Bitch, Mother Russia, Tumor) şi zvâcniri de comentariu social (vezi bătăuşul care vrea să facă un milion de vizionări pe Youtube pocnindu-l pe Kick-Ass).
Chiar dacă pierde din prospeţimea originalului, Kick Ass 2 rămâne distractiv, inventiv şi lipsit de concesii. De departe atracţia principală, Chloë Grace Moretz s-a născut s-o joace pe Hit Girl şi ar fi păcat să se oprească aici.
Filmul intră în cinematografele din România din 16 august.