Circulă o glumă printre bloggerii americani de film că noul concurent pentru rolurile de villain cu care e asaltat de câţiva ani Mads Mikkelsen e Jean Dujardin, cu accentul lui franţuzesc de răufăcător stilat. Însă lui Mads Mikkelsen tocmai i-a fost dat în primire the ultimate bad guy: Hannibal Lecter. Actorul danez va fi protagonistul unuia dintre cele mai aşteptate seriale de anul viitor şi probabil că peste 2-3 ani toată planeta va şti să-i pronunţe numele.

Între timp, filmează la Studiourile MediaPro din Buftea pentru The Necessary Death of Charlie Countryman, alături de Shia LaBoeuf şi Evan Rachel Wood şi, pentru scurtă perioadă, alături de Melissa Leo, Ruper Grint şi Til Schweiger. Filmul regizat de Fredrik Bond e o dramă romantică pulp – un  american care călătoreşte în Europa după moartea mamei sale se îndrăgosteşte de iubita unui mafiot recunoscut pentru cruzimea sa – în care Mikkelsen are, surpriză, rolul negativ.

„De data asta e diferit. E magic, e o poveste diferită, o poveste fragilă. E ceva foarte diferit”, explică actorul pe un colţ de bordură, la finalul unei zile de filmare, în faţa a doi căţei pripăşiţi pe la Buftea care ne privesc curioşi. Shia LaBeouf a terminat şi el pe ziua de azi şi a dispărut rapid din cadru, printre cabluri şi rulote. Bucureştiul îi face viaţa uşoară, se pare, pentru că puţini îl asociază pe stradă sau în baruri cu vedeta din Transformers. Rupert Grint, în schimb, în şederea lui de o săptămână, a fost reperat imediat de cei care au văzut fie doar şi afişele cu Harry Potter.

Mads Mikkelsen (46 de ani) e pentru prima dată în România şi nu testase încă Bucureştiul când l-am întâlnit, doar cât să-şi ia mâncare libaneză din Centrul Vechi. Dacă s-ar fi plimbat prin Copenhaga, e o certitudine că nu şi-ar fi putut-o savura liniştit. Când ai fost votat de şase ori cel mai sexy bărbat din Danemarca, nu te poţi plimba pe stradă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

„În filmul ăsta joc un tip pe care-l cheamă Nigel. Nu ştie nimeni de unde e el exact, iniţial trebuia să fie britanic, dar eu sunt el şi, clar, eu nu sunt englez! Aşa că acum e doar un tip numit Nigel. Sunt însurat cu emigrantă pe care o cheamă Gabi (n.r. Evan Rachel Wood). Ea e puţin mai tânără decât mine în film, iar eu sunt puţin de partea cealaltă. Ea nu m-a văzut de doi ani. Eu sunt un super-criminal, o persoană foarte instabilă şi un pic diabolică. Aşa că îi fac ei şi lui Charley (n.r. Shia LaBeouf) o grămadă de probleme”, continuă Mikkelsen. Filmul e una dintre puţinele producţii străine cu acţiunea plasată în Bucureşti, decizie luată după ce s-a renunţat la Budapesta. Turnajul se va încheia la finalul lui iunie.

Le Chiffre din James Bond: Casino Royale e cel mai cunoscut băiat rău pe care l-a jucat vreodată Mads Mikkelsen. De atunci i s-au rezervat roluri la Hollywood în filme precum Clash of the Titans sau The Three Musketeers. Însă personajul din The Necessary Death of Charlie Countryman nu are prea multe de-a face cu Le Chiffre. „Tipul ăsta are mai multe feţe, să-i spunem. Scenariul m-a determinat să accept rolul, l-am citit acum câţiva ani. A fost genul acela de lectură când întorci pagina şi n-ai nici cea mai vagă idee ce urmează să se întâmple. E foarte amuzant, dar e şi romantic, e şi brutal şi eşti surprins de fiecare dată când dai pagina”.

În acelaşi registru, Hollywood-ul i-a oferit recent un rol de villain în blockbuster-ul Thor2, dar Mikkelsen spune că nu-l va bifa din cauza filmărilor pentru Hannibal. Care-l vor ţine ocupat, de altfel, ani buni. „Îl voi juca pe Hannibal Lecter cel dinainte de a fi prins şi a se afla că e canibal. Sunt mai multe partituri pe care le voi juca. Una e aceea în care încearcă să fie un om normal, să ascundă ceea ce e el de fapt. E o abordare diferită. Şi nu voi încerca să copiez nimic din ce s-a mai făcut cu el. Deşi Tăcerea mieilor e un film extraordinar şi Anthony Hopkins un actor minunat… Va fi foarte diferit, avem o poveste diferită, avem cărţile originale”, detaliază Mikkelsen ceea ce ar putea fi rolul carierei lui.

I se luminează faţa când amintim de premiul de interpretare cu care s-a întors recent de la Cannes pentru rolul din The Hunt al lui Thomas Vinterberg. Fiind cea mai ocupată perioadă a vieţii lui, cum singur recunoaşte, n-a apucat să se bucure de el. „Încă nu am avut timp să rumeg asta. Am fost când într-un avion, când în altul… Dar înseamnă mult pentru mine, înseamnă că oamenilor le-a plăcut munca mea, ceea ce e mereu măgulitor. Dar imediat ce începi iar să lucrezi, o iei de la capăt în acelaşi ritm. Presiunea de pe platou, aceeaşi nesiguranţă, aceleaşi întrebări pe care ţi le pui. Şi aşa şi trebuie să fie. E plăcut să-mi admir premiul, dar doar când sunt acasă”, spune Mikkelsen, pe care cei din echipă îl tot admiră pentru modestia şi disponibilitatea lui. Chiar şi acest interviu, luat în fugă pe un colţ de bordură, e un semn că Mads Mikkelsen a rămas cu picioarele pe pământ.

Găseşte o glumă care să mai dilueze din importanţă şi atunci când pomenim de Premiul pentru întreaga carieră acordat anul acesta de Academia Europeană de Film. E unul dintre cei mai tineri actori pe care Academia s-a gândit vreodată să-i premieze în felul ăsta. „Când am auzit câte chestii am făcut, am zis: «Uau! Chiar am jucat în câteva filme!» A fost nostim să văd feţele oamenilor care se aşteptau să vină pe scenă unul în scaun cu rotile”, se amuză actorul.

Privite din afară, alegerile lui sunt destul de echilibrate – când un film european, când un blockbuster hollywoodian. „Niciodată n-am ales un rol gândidu-mă la el ca la o mişcare în carieră. Încerc să fiu mereu creativ, pentru că altfel aş fi mereu dezamăgit. Fac ce-mi place, oamenii pot gândi ce vor. N-a fost niciodată vorba de carieră, ci de oameni pe care i-am întâlnit şi mi s-au părut interesanţi”, insistă Mikkelsen.

Din tot ce a făcut până acum, i-a rămas la inimă rolul din Pusher, un film de Nicolas Winding Refn (care l-a distribuit ulterior în Valhalla Rising). „Sunt roluri în urma cărora ori dispari, ori reuşeşti. Ăsta cred că a fost un punct de cotitură pentru mine ca actor. Şi aş spune că Pusher a fost un film în care mi-am pus toată inima, pentru că era un film foarte matur despre cineva extrem de imatur”.

Combinaţia ideală de regizor şi scenarist? „Nu cred că există. Dacă o vom descoperi într-o zi, cred că va trebui să ne oprim. De asta mergem mai departe”.

Citiţi în curând, pe Filmreporter.ro, şi un articol despre cum văd producătorii lui The Necessary Death of Charlie Countryman România, ca locaţie de filmare. De câţiva ani, Patrick Newall a devenit un soi de ambasador neoficial al ţării noastre la Hollywood, aducând producţii străine în Bucureşti.