One World Romania. „Watchers of the Sky” – remarcabil

Watchers of the Sky

Watchers of the Sky, copleșitorul documentar al lui Edet Belzberg, are toate șansele să devină Act of Killing-ul celei de-a șaptea ediții One World România. Cu o coerență remarcabilă (pentru care a și luat un premiu de montaj la Sundance 2014), filmul se încheagă în jurul luptei de-o viață a lui Raphael Lemkin – evreu emigrat în State în timpul celui de-al Doilea Război, să legifereze conceptul de genocid (pe care îl verbalizase el însuși pentru prima oară), respectiv masacrele naționale, etnice și religioase, într-un cadru legislativ internațional.

În mod remarcabil, documentarul reușește o incursiune fluidă în istoria ultimului secol de violențe – Armenia, al Treilea Reich, Kosovo, Rwanda, Sudan. Elemente ale biografiei lui Lemkin sunt narate de Samantha Power, jurnalistă distinsă cu Pulizer, în prezent ambasador ONU, care raportase din teren genocidul din fosta Iugoslavie, de la începutul anilor ’90.

În paralel, Belzberg (care a lucrat 10 ani la acest proiect) îi folosește drept ghizi pe oameni cu implicare directă în lupta împotriva crimelor de agresiune: Ben Ferencz, activist convins și la peste 90 de ani, fost procuror-șef la Nürnberg, care adunase din lagăre dovezile Holocaustului; Luis Moreno-Ocampo, unul dintre discipolii spirituali ai lui Lemkin care, în calitate de procuror-șef la Tribunalul Criminal Internațional, lucrează la condamnarea președintelui Sudanului pentru genocidul din Darfur; Emmanuel Uwurukundo, supraviețuitor al genocidului Rwandez, actualmente emisar ONU în tabăra de refugiați din Ciad.

Penuria de imagini de arhivă cu Lemkin (care bătuse la porțile Națiunilor Unite, ani de zile, flămând și neîngrijit) o forțează pe Belzberg să improvizeze. De aceea, se folosește de animație (procedeu similar cu cel folosit în Camp 14: Total Control Zone) – o pădure a spânzuraților și cuvinte din jurnalele lui Lemkin se succed pe ecran însoțind narațiunea, repetitiv și întrucâtva didactic, dar nu lipsit de impact.

Cele mai puternice sunt însă mărturiile celor intervievați, adesea șocante, care compun o imagine deosebit de complexă și foarte alarmantă a lumii de azi. Cu o implacabilă ciclicitate, astfel de agresiuni, condamnate în teorie de toată lumea, se întâmplă peste tot în lume. Comunitatea internațională nu are adesea autoritatea sau fermitatea să intervină, iar singura soluție pe care o văd victimele e să își facă singure dreptate. Lucru pe care documentarul, întorcându-se mereu la cuvintele lui Lemkin, la fel de valide ca și acum 60 de ani, nu îl vede ca pe o soluție.

Povestea pe care o spune Ben la final, care dă și titlul filmului, îți dă și cheia motivației principale care îi ajută pe acești oameni să continue o luptă surdă ce nu pare să aibă sorți de izbândă. Pentru ca munca urmașilor lor să nu fie reluată de la zero.

Etichete: , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *