Cele mai bune filme ale anului 2010. Topurile criticilor români

2010 este anul lui Ceauşescu. Mai precis, al Autobiografiei pe care Andrei Ujică a conceput-o din imagini de arhivă, reconfigurând limitele şi definiţia filmului de non-ficţiune. Pelicula este singura menţionată de toţi cei opt critici români ale căror ierarhii personale sunt reunite de Filmreporter.ro – Andrei Gorzo, Andrei Creţulescu, Iulia Blaga, Lucian Maier, Anca Grădinariu, Mihai Fulger, Codruţa Creţulescu şi Florin Barbu -, în cele mai multe cazuri pe una dintre primele poziţii.  Topurile se referă exclusiv la filmele care au rulat în cinematografele româneşti în 2010.

În opinia criticului Andrei Gorzo, care l-a plasat pe primul loc în topul său, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu este cel mai bun film lansat în sălile din România în anul care se încheie. Verdictul este categoric: o capodoperă. Îl secundează, în preferinţele criticii româneşti, Shutter Island al lui Martin Scorsese, menţionat de şase ori, la fel ca şi drama lui Jacques Audiard, Un prophète, sau câştigătorul Palme d’Or-ului din 2009, Das Weisse Band/ The White Ribbon/ Panglica albă, în regia lui Michael Haneke.

În cinci dintre topuri se regăseşte şi animaţia Toy Story 3, iar în patru dintre ele – The Social Network/ Reţeaua de socializare (favoritul categoric al criticii americane). Cât priveşte filmele româneşti, Marţi, după Crăciun, Felicia, înainte de toate sau Medalia de onoare ocupă primele locuri în unele dintre clasamente, pe lângă Autobiografia.

În schimb, în ierarhia stabilită de cifrele din box office, Avatar e de departe cel mai vizionat titlu în 2010, cu peste 800.000 de bilete vândute, în timp ce Eu când vreau să fluier, fluier are întâietate între filmele româneşti, cu mai mult de 52.000 de spectatori.

Iată clasamentele criticilor şi o serie de filme pe care, dacă le-aţi ratat în 2010, ar fi bine să le recuperaţi:

Andrei Gorzo

Kang-ho Song în "Thirst"

Kang-ho Song în "Thirst"

1. Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu (de Andrei Ujică, România) – Din imagini de arhivă, Ujică a construit un mare film istoric (cu un arc dramatic maiestuos de tip ascensiune-şi-declin, cu mulţimi de figuranţi şi tot tacâmul) a cărui acţiune se derulează în mare parte în capul protagonistului. O capodoperă.

2. Lourdes (de Jessica Hausner, Franţa) – Filmul urmăreşte programul de activităţi al unui grup (fictiv) de bolnavi veniţi în pelerinaj la Lourdes. La un moment dat, o persoană paralizată îşi recapătă uzul membrelor. Oare e chiar un miracol? Oare ce înseamnă el? Oare va ţine? Filmul nu e în niciun caz evlavios (instituţia pelerinajului apare ca un business cel puţin pe atât de balneoturistic pe cât e de „spiritualicesc”), dar e mai degrabă discret-suprarealist decât făţiş-satiric. Privirile iscoditoare pe care pelerinii şi îngrijitorii acestora le trimit unii spre alţii dictează, într-o bună măsură, decupajul regizoral, iar şuşotelile lor domină banda sonoră. Ultimul sfert de oră constituie o bucată sublimă de suspans cinematografic.

3. Sete / Bakjwi (de Park Chan-wook, Coreea de Sud) – Romanul lui Émile Zola, Thérèse Raquin, repus în scenă, cu o rafinată imaginaţie absurdistă, ca un film cu vampiri.

4. Marioneta / The Ghost Writer (de Roman Polanski, Franţa-Germania-Marea Britanie) – Ca şi Hitchcock în filme ca La nord prin nord-vest, Polanski e un maestru care poate schimba tonul unei secvenţe – de la ameninţător la comic şi înapoi la ameninţător – doar prelungind un cadru cu câteva secunde sau modificând uşor amplasamentul actorilor în cadrul respectiv. Rezultatul e un thriller atât de alunecos tonal încât operează în permanenţă pe muchia comediei.

5. Shutter Island (de Martin Scorsese, SUA) – Scorsese, care nu e doar un regizor important, ci şi un profesor de cinema, ne oferă aici, într-un ambalaj de film poliţist, un eseu despre unul dintre subiectele lui preferate: filmul american al anilor ’50 şi relaţia sa cu societatea.

Şi trei menţiuni:

6. Toy Story 3 (de Lee Unkrich, SUA) – Cel mai bine regizat film de aventuri pe care l-a scos Hollywood-ul în 2010.

7. Felicia, înainte de toate (de Răzvan Rădulescu şi Melissa de Raaf, România) – O dramă psihologică hipersubtilă – în cuvintele lui Alex. Leo Şerban, „focalizată, aproape microscopic, pe «interstiţiile» micro-semantice ale relaţiilor inter-familiale” (scurte priviri, tăceri etc.). La final, eroina (Ozana Oancea) face o criză de nervi în timpul căreia toată viaţa ei pare să treacă prin faţa ochilor noştri.

8. Ierburi sălbatice / Les herbes folles (de Alain Resnais, Franţa) – O reprezentare esenţializată a îndrăgostirii, semnată de un maestru ajuns la vârsta de 88 de ani. Avionul pilotat de eroină şi gaşca ei de prieteni aviatori par să descindă din visul unei fetiţe de altădată; secvenţele de zbor conţin retroproiecţii intenţionat stângace, procedeul stilistic prin care ni se arată că eroul se gândeşte la eroină (faţa ei apare deasupra lui ca într-un norişor de bandă desenată) e la fel de infantil-desuet, iar culorile sunt ca ale unei bomboniere.

Lucian Maier

Das Weisse Band

Das Weisse Band

1. The White Ribbon, regia Michael Haneke: un eseu despre rădăcinile violenţei, despre cărămizile care îi certifică trăinicia – fie ele urmări ale impunerii unei discipline de fier, izvorâtă din precepte religioase asumate habotnic, fie ele urmări ale satura iei amoroase ori ale piedicilor ce reies din felul în care societatea stabile te reguli de clasă i castă.

2. Antichrist, regia Lars von Trier: pentru că reuşeşte să pătrundă în sferele subconştientului, să lucreze cu tenebrele adăpostite acolo.

3. Thirst/ Sete, regia Chan Park-wook: pentru că utilizează inspirat instrumentele de construcţie cinematografică postmodernă – pastişa, intertextul, tonul ironic – în relaţie cu un simbol al filmului horror occidental: vampirul.

4. Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu, de Andrei Ujică

5. Shutter Island, r. Martin Scorsese

6. Lourdes, r. Jessica Hausner

7. Un prophète, r. Jacques Audiard

8. Machete, r. Robert Rodriguez

9. Toy Story 3, Lee Unrich

10. Nowhere Boy, r. Sam Taylor-Wood

Anca Grădinariu

Filme româneşti

1. Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu
2. Medalia de onoare
3. Marţi după Crăciun
4. Morgen
5. Felicia, înainte de toate şi Portretul luptătorului la tinereţe

Filme străine

1. The Social Network
2. Das Weisse Band
3. Toy Story 3
4. Shutter Island
5. Un prophète

Andrei Creţulescu

Jesse Eisenberg

Jesse Eisenberg

1. The Social Network/ Reţeaua de socializare (r. David Fincher)
2. L’Illusioniste / Iluzionistul (r. Sylvain Chomet)
3. Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu (r. Andrei Ujică)
4. Shutter Island (r. Martin Scorsese)
5. Das Weisse Band / Panglica albă (r. Michael Haneke)
6. Scott Pilgrim versus The World / Scott Pilgrim împotriva tuturor (r. Edgar Wright)
7. Un prophète / Un profet (r. Jacques Audiard)
8. Toy Story 3/ Povestea jucăriilor 3 (r. Lee Unkrich)
9. Louise-Michel (r. Benoit Delepine & Gustave de Kervern)
10. Felicia, înainte de toate (r. Răzvan Rădulescu & Melissa De Raaf)

Mihai Fulger

Filme româneşti

1. Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu
2. Medalia de onoare
3. Morgen
4. Marţi, după Crăciun
5. Eu când vreau să fluier, fluier

Filme străine

1. Panglica albă (Michael Haneke)
2. Reţeaua de socializare (David Fincher)
3. Iluzionistul (Sylvain Chomet)
4. Un profet (Jacques Audiard)
5. Imaginariumul doctorului Parnassus (Terry Gilliam)

A fost un an cu foarte puţine filme străine demne de a figura într-un asemenea clasament, însă cu destule premiere româneşti remarcabile, de la capodopera semnată de Andrei Ujică la debuturile în lungmetraj ale unor regizori precum Marian Crişan şi Florin Şerban şi la revenirile/reconfirmările altora care debutaseră în 2002-2003 (Călin Peter Netzer şi Radu Muntean). Din nefericire, în afara premierelor amânate ale unor filme care au deja mai multe selecţii şi premii (Cristi Puiu şi Bogdan George Apetri), anul 2011 nu promite prea mult pentru cinematografia românească.

Iulia Blaga

Eu nu cred în topuri şi, din acest motiv, tot răsucind şi învârtind titlurile, decât să dau un top pe care l-aş schimba peste o oră, prefer să dau o listă de cinci filme care se pot permuta în diverse variante. Nu întotdeauna ai pune pe acelaşi plan lucrurile care te emoţionează cu cele care te impresionează din punct de vedere raţional. Şi, oricum, este imposibil să compari Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu cu filmele lui Răzvan Rădulescu sau Radu Muntean. Sunt foarte diferite şi e greu să le departajezi. De aceea, mi se pare mai corect să dau topul în felul acesta.

Filme româneşti

Marţi, după Crăciun

Marţi, după Crăciun

Marţi, după Crăciun
Felicia, înainte de toate
Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu
Kapitalism, reţeta noastră secretă
Eu când vreau să fluier, fluier

Filme străine

An Education
Bakjwi/Sete
Un prophète
Das Weisse Band
The Social Network

Codruţa Creţulescu

Das Weisse Band şi Un prophète ar fi ocupat, cu siguranţă, poziţii fruntaşe în top – fiind însă filme lansate şi văzute la Cannes 2009 şi fiind considerate, pe plan internaţional, filmele lui 2009, am decis să nu le iau în calcul la alcătuirea clasamentului pe 2010. Prin urmare…

1. The Social Network / Reţeaua de socializare (r. David Fincher)
2. Shutter Island (r. Martin Scorsese)
3. Felicia, înainte de toate (r. Rădulescu & De Raaf)
4. The Ghost Writer / Marioneta (r. Roman Polanski)
5. Toy Story 3 / Povestea jucăriilor 3 (r. Lee Unkrich)
6. Portretul luptătorului la tinereţe (r. Constantin Popescu)
7. L’Illusioniste / Iluzionistul (r. Sylvain Chomet)
8. Scott Pilgrim versus The World / Scott Pilgrim împotriva tuturor (r. Edgar Wright)
9. Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu (r. Andrei Ujică)
10. The American (r. Anton Corbijn)

Florin Barbu

1. Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu
2. Marţi, după Crăciun
3. Felicia, înainte de toate
4. Morgen
5. Medalia de onoare

Astea sunt cele care au rulat în sălile din România. Dar trebuie să adaug, neapărat, Aurora, chiar daca premiera va fi la anul. Astfel, topul ar avea pe primul loc, ex-aequo, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu şi Aurora. Şi, tot neapărat, aş aminti alt film românesc, pentru mine o revelaţie – O lacrimă de fată, în regia lui Iosif Demian. Întrebare:de ce nu apare acest film în topul celor mai bune zece filme româneşti?

1. Un prophète
2. The Imaginarium of Doctor Parnassus
3. Shutter Island
4. The White Ribbon
5. Louise Michel

Tahar Rahim în "Un profet"

Tahar Rahim în "Un profet"

Astea au rulat în săli. Dar, dacă le-aş socoti şi pe cele văzute la festivaluri, ar intra în top, pe primul loc, Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives, urmat de câştigătorul de la TIFF 2010, Mundane History/Poveste anodină, A Serious Man, Enter the Void, Rembrandt’s J’accuse (al lui Peter Greenaway). Cel mai frumos (ştiu, toată lumea spune asta, dar chiar aşa e. Este un film haute-couture!) film văzut anul ăsta, indiscutabil – A Single Man. Cam asta ar fi. Ba nu, mai e ceva: animaţia. De departe, pe primul loc, L’illusioniste şi Megamind. Apoi, tot festivalul Anim’est. Restul nu există.

Şi aş mai îndrăzni să mai fac un top, al celor mai bune evenimente cinematografice ale anului. Number one – Les Films de Cannes à Bucarest, pentru că, pe lângă filmele ultimei ediţii Cannes, am avut parte de invitaţi extraordinari. Apoi, TIFF, Anim’est, NexT, B-est, EXPIFF (Festivalul de film experimental) şi Festivalul de film de la Iaşi (organizat aproape fără nici un ban).

Citeşte şi:

TOP: „Avatar”, cel mai vizionat film în România, în ultimul deceniu

Cum stau filmele româneşti în box office: „Fluierul” deţine supremaţia

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

12 răspunsuri la “Cele mai bune filme ale anului 2010. Topurile criticilor români”

  1. Florin spune:

    felicitări încă o dată filmreporter pentru acest articol. 😉
    citind zilele trecute topurile realizate de criticii internaţionali, chiar mă gândeam că nu prea voi avea unde să citesc părerile românilor. şi dacă la criticii de afară mai am multe filme de văzut, mă bucur că pe aici sunt mai la zi. 🙂
    sunt total de acord. Autobiografia lui Nicolae Ceausescu e filmul anului.

    • florentina spune:

      Cand vom creste mai mari si vom avea mai multi cititori, vom face si topul cititorilor Filmreporter.ro. Intre timp, total de acord, Autobiografia este filmul anului 2010 🙂

  2. alxunder spune:

    avand in vedere ca asta e primul comment pe care-l las aici, ar trebui sa incep prin a va felicita. aveam nevoie de un site romanesc de film care nu doar traduce cancanuri si barfe de afara.

    in al doilea rand, referitor la topurile de mai sus, nu pot sa nu observ cum si criticii romani au (cu cateva mici exceptii) aceeasi directie ca si intreaga cinematografie autohtona contemporana – arta, cinema de autor si, involuntar, pretentiozitate. am vazut majoritatea filmelor enumerate de critici si pot spune ca sunt intr-adevar niste exemple exceptionale de arta in film. dar cinema-ul nu e numai asta. e si entertainment. in niciuna dintre listele de mai sus nu am vazut inception, un film comercial pana in maduva scenariului, dar care indeplineste aproape perfect unul dintre rolurile esentiale ale filmului, acela de a tine spectatorul obisnuit (nu elitist!) lipit de scaun din primul pana in ultimul minut. si inception e doar un exemplu.

    cinematografia romaneasca (critics included) sufera de sindromul studentului la film. cred ca ar trebui sa deschidem mai mult ochii si mintile si sa reusim sa vedem valoarea si acolo unde nu trebuie sa sapam pentru mesaj printre metafore ascunse in metafore ascunse in alte metafore (pe sistemul inception:) ).

  3. trifoi spune:

    @Alxunder, sunt de acord cu tine. Trebuie sa ne deschidem, ca mentalitate, si catre filmele bune, dar care sunt adresate unui public mai larg. Am remarcat, cu incantare, ca Scott Pilgrim versus the World este prezent pe doua dintre listele criticilor. Si asta e doar inceputul. Ce e comercial nu e diavolesc, ci entertaining 🙂

    Pe Time.com, de exemplu, am observat ca in lista celor mai bune interpretari ale anului existau doua (preferate personale) cat se poate de mainstream: Chloe Moretz in „Kick-Ass” si Emma Stone in „Easy A”

  4. als spune:

    @alxunder, trifoi etc: eu vad k si ‘toy story3’ (number 1 in topul revistei ‘time’, btw) este prezent in topul mai multor critici ro, asa k reprosul ‘nu va place entertainment-ul/mainstream-ul/whatever’ este neintemeiat…
    criticii romani, k si cei straini, nu ‘au o problema’ cu filmele mainstream, doar k cele intr-adevar de calitate sint mai putine in ac. zona decit in zona ‘de arta/de nisha’.
    ps felicitari, florentina, pt ac. material! & mult succes in continuare site-ului

  5. andi spune:

    oricum, filmele comerciale sunt simple, chiar oricine poate face critica, nu nevoie de opinii de specialisti. E normal si bine ca opiniile criticilor sa fie exprimate cu privire la filmele de arta. Parerea mea e ca r trebui sa va pastrati linia pe care ati pornit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *