Listă/Grilă

Arhive autor:

„Holy Motors” – manual de interpretat vise pentru avansaţi

Ca orice cinefil care se respectă, ai un car de aşteptări dacă mergi la Cannes ştiind că trei dintre regizorii tăi preferaţi au filme în competiţie. Dar ce te faci când fix cel care te dezamăgeşte ia Palme d’Or-ul şi ceilalţi doi pleacă acasă cu mâna goală? Marele nedreptăţit al ediţiei de anul ăsta a fost Holy Motors, probabil cel mai discutat şi vizionat film din competiţie:... Continuare →

Viața pe playback: „Alpii”

Rar se întâmplă să îmi rămână în minte grav de tot un film aşa cum mi-a rămas Kynodontas / Dogtooth, distopia anti-familistă a lui Yorgos Lanthimos, marele câştigător al Un Certain Regard 2009. Acestea fiind zise, evident că înaintea premierei lui Alpeis/ Alps, cel mai nou trip al grecului, în competiţie pentru Leul de Aur pe 2011, aşteptările mari s-au lipit de mine mai rău... Continuare →

Un pic de sare şi piper peste ce învăţăm în şcolile de film – Visegrad Film Forum (1)

Între 17 şi 20 octombrie a avut loc la Bratislava a doua ediţie a Visegrad Film Forum, un eveniment care aduce la un loc studenţi de film din toate ungherele Europei, pentru câteva zile de masterclass-uri şi networking. VFF e organizat de Visegrad Film Fund, o organizaţie care încurajează şi finanţează colaborarea dintre Slovacia, Cehia, Polonia şi Ungaria, şi găzduit de VSMU, şcoala... Continuare →

Filme, ape termale şi boemie: Karlovy Vary

La prima vedere, Karlovy Vary pare un fel de Woodstock al festivalurilor de film; la cozile din Hotel Thermal, centrul festivalului, mai lipsesc doar corturile: se stă pe jos, se scot pantofii, se bea bere şi toată lumea se împrieteneşte cu toată lumea. Într-un oraş extrem de cochet, plin de turişti, trăsuri cu cai şi bijuterii arhitecturale de secol XVIII, cel mai important festival din... Continuare →

Exploatare – „Paradies: Liebe”, de Ulrich Seidl

Noul film al acelui-austriac-mai-pervers-decât-Haneke abuzează de la cap la coadă de stereotipul turistului de all inclusive pe care, nu-i aşa, we all love to hate. Şi o face într-un mod destul de enervant şi ieftin, dar – şi aici încep spoilerele – totul ca un piedestal pe care se aşează finalul. O tanti grăsună de vreo cincizeci de ani merge în vacanţă în Kenya şi, după ce... Continuare →

Manual de interpretat vise pentru avansaţi – „Holy Motors”

Ca orice cinefil care se respectă, ai un car de aşteptări dacă mergi la Cannes ştiind că trei dintre regizorii tăi preferaţi au filme în competiţie. Dar ce te faci când fix cel care te dezamăgeşte ia Palme d’Or-ul şi ceilalţi doi pleacă acasă cu mâna goală? Marele nedreptăţit al ediţiei de anul ăsta a fost Holy Motors, probabil cel mai discutat şi vizionat film din competiţie:... Continuare →

Manual de interpretat vise pentru avansaţi – „Holy Motors” de Leos Carax

Ca orice cinefil care se respectă, ai un car de aşteptări dacă mergi la Cannes ştiind că trei dintre regizorii tăi preferaţi au filme în competiţie. Dar ce te faci când fix cel care te dezamăgeşte ia Palme d’Or-ul şi ceilalţi doi pleacă acasă cu mâna goală? Marele nedreptăţit al ediţiei de anul ăsta a fost Holy Motors, probabil cel mai discutat şi vizionat film din competiţie:... Continuare →

În aşteptarea premiilor: bursa pariurilor la Cannes

CORESPONDENŢĂ DE LA CANNES. Melancolia de sfârşit de festival se întinde uşor-uşor peste Cannes: în sala de presă nu se mai bate nimeni pe locuri şi prize, mulţimile turistice de pe lângă covorul roşu s-au micşorat, vânzătorii ambulanţi cu ochelari de soare sau umbrele, după caz, au dispărut din peisaj, destrăbălările fancy de pe malul mării s-au mai cuminţit, nu mai stă... Continuare →

Al dracului unghi subiectiv – „Post Tenebras Lux”, de Carlos Reygadas

CORESPONDENŢĂ DE LA CANNES. La Carlos Reygadas cozile canneze au atins noi recorduri de lungime: zeci de oameni relaxaţi, veniţi în ultimul moment pentru că se credeau singurii fani, s-au trezit la cel puţin o sută de metri de intrare. În ciuda buzz-ului, mexicanul a ajuns  campionul huiduielilor în competiţia de până acum. După ce s-a mai jucat de-a sacru versus carnal şi în Japón,... Continuare →

Fraţii Bonzini versus lumea: „Le grand soir”

CORESPONDENŢĂ DE LA CANNES. Cannes-ul de anul ăsta are în dotare şi câteva porţii zdravene de râs, care au fost mai mult decât bine primite. La zece minute după ce am ajuns am fugit la gală, unde am avut o surpriză plăcută cu The Sapphires (în afara competiţiei), un fel de Dreamgirls combinat cu Good Morning, Vietnam!, care porneşte la drum cu ambiţii sociale, vrând să se atingă... Continuare →

Corespondenţă de la Cannes: „Stop this game, it’s not funny” – „Amour”, de Michael Haneke

N-ai cum să nu te întrebi ce se întâmplă cu lumea asta atunci când unul din demenţii-şefi ai filmului contemporan face un film atât de sensibil, cuminte şi tandru ca Amour. Da, ai citit bine: considerat „cel mai uman film al lui Haneke”, Amour a avut premiera în competiţia oficială de la Cannes zilele astea şi e deja decorat cu epitete ca sclipitor, capodoperă & co. Nimic de... Continuare →

„Ne-am plimbat cu Dacia lui bunicu’ prin sat şi i-am rugat pe toţi să ne ajute: e pentru şcoală şi nu, n-o să fie la televizor!”

CORESPONDENŢĂ DE LA CANNES. Dacă l-aţi văzut deja, probabil îl adoraţi; dacă nu l-aţi văzut, neapărat să-l prindeţi cu prima ocazie! Stremţ ’89 e un documentar studenţesc delicios şi deja unul din superstarurile anului în scurtmetrajul românesc: un fel de A fost sau n-a fost la sat, unde orgoliile revoluţionare nu se duelează la un talk-show, ci la un pahar, în familie. După... Continuare →

Sex, drugs & evaziune fiscală – „Czech Made Man” de Tomás Rehorek

E suficient să arunci o privire pe tabelele cu încasări din catalogul Festivalului Finále ca să înţelegi că filmul ceh ştie foarte bine cum să-şi ademenească publicul în săli. Şi unul din filmele proiectate în afara competiţiei e un exemplu numai bun de entertainment ca la carte, care combină un umor delicios cu satiră socială, autoironie şi genul ăla de atmosferă care pune... Continuare →

CRONICĂ: „Long Live the Family” de Robert Sedláček

Road movie, dramă de familie, thriller corporatist, umor sec – Robert Sedláček reuşeşte să le îmbine pe toate într-un întreg coerent: filmul său Long Live the Family/Rodina Je Základ Státu, prezentat în competiţia festivalului filmului ceh, Finále. Libor, de treizeci şi ceva de ani, e prototipul clişeic al omului împlinit: un post importănţel într-o multinaţională, o casă... Continuare →