Listă/Grilă

Arhive autor:

Adulţii spun lucruri trăznite – „A Night too Young”, de Olmo Omerzu

Şi mai ales fac lucruri trăznite. Primul lungmetraj al lui Olmo Omerzu are puţin peste o oră, dar e o oră plină de tensiune, excelent scrisă şi filmată. Oricine îşi aminteşte cum în copilărie veneau momente când trebuia să evacuezi zona pentru că oamenii mari aveau ceva treburi de oameni mari de discutat, dar ce se întâmplă când copiii nu numai că sunt lăsaţi să stea, dar... Continuare →

CRONICĂ: „Love in the Grave”, de David Vondráček

Plzeň, sau Pilsen, cum îi spun germanii, e un orăşel cochet la numai o oră de Praga, cunoscut mai ales pentru – dacă numele sună cunoscut – aţi ghicit, bere. Dar, în afară de muzeul berii, cu cel mai bun hotel plasat strategic foarte aproape just in case, fabrica Pilsner deschisă vizitatorilor şi zeci de variaţiuni pe aceeaşi temă în vitrinele anticariatelor şi localurilor... Continuare →

Turkish delights – Istanbul Film Festival (2)

Prima dată în viaţă ajung la timp pe un aeroport, cu trei ore înaintea zborului chiar, şi avionul meu are întârziere de cinci. Salonul de fumători e o terasă în aer liber, cu vedere la toate mişmaşurile avioanelor, şi la intrare un semn cât toate zilele ameninţă că e interzis să aduci scaune. Mă instalez frumos la o masă cu peisaj, pornesc laptopul şi iau loc pe valiză, într-o... Continuare →

Turkish delights – Istanbul Film Festival (1)

Festivalul de Film de la Istanbul e un eveniment de proporţii care, pe lângă competiţia naţională şi cea internaţională, adună în cele 16 (!) zile de proiecţii mai bine de 20 de secţiuni. Printre străduţe împleticite, oameni atât de prietenoşi încât vizitele la rude din copilărie din care scapi numai după îndelungi politeţuri par doar un antrenament (“Sleepy? Turkish coffee!”),... Continuare →

„Pourquoi filmer le visible?” Pentru toţi ceilalţi există competiţia NexT

Festivalul NexT a prins din nou viaţă săptămâna asta, cu un vizual care zăpăceşte pe toată lumea prin trimiterea involuntară la napolitanele Joe şi cu o competiţie comprimată în patru felii lungi care-ţi îngheaţă spatele şi genunchii în scaunele de la Scala. Dar astea sunt doar detalii: filmele alese de Andrei Gorzo şi Irina Trocan se ridică la aceleaşi standarde de stil şi... Continuare →

Alienare şi exerciţii de stil la Bucureşti IFF 2012

De la Elephant al lui Gus van Sant şi cam tot ce a făcut Michael Haneke, via 432, o parte a cineaştilor cu ambiţii arthouse s-a molipsit de plăcerea un pic sadică de a gâdila şira spinării spectatorului cu fiori prin poveşti inspirate din cazuri reale, spuse extrem de obiectiv, cu minim de mijloace şi terminate în coadă de peşte. Trei din filmele proiectate anul acesta la Bucureşti... Continuare →

Noul film al lui Radu Mihăileanu – „girl power” în lumea arabă

Într-un sătuc izolat, fără apă sau electricitate, femeile parcurg zilnic drumul periculos până la un izvor destul de îndepărtat, în timp ce ocupaţiile principale ale bărbaţilor sunt băutul ceaiului şi fumatul. Întărâtate de tânăra Leila, soţiile fac „greva iubirii”, refuzând sexul până nu pun şi soţii osul la cărat. Ce urmează e o încrengătură de tradiţii musulmane,... Continuare →

Rufele murdare se spală pe ecran. Probleme de familie la One World Romania

Se vorbeşte mult despre puterea documentarelor de a scoate adevărul la lumină, de a ne deschide ochii şi de a schimba mentalităţi. Dar motivul pentru care îmi plac mie filmele non-ficţionale (ca şi jurnalele, memoriile sau biografiile) e faptul că sunt un om foarte curios: vreau să ştiu toate detaliile. La capitolul documentar, cea mai mare valoare o au pentru mine filele de poveşti de... Continuare →

„Încercăm să-i întărâtăm puţin pe oamenii curioşi, să-i hrănim cu revelator şi fixator”

„E mult mai la îndemână să-ţi cumperi un aparat foto decât să te apuci să construieşti şi să amesteci soluţii. Dacă fotografia digitală e fast food, ce propune Atelierphoton e varianta slow photo”. Marius Iacob vorbeşte despre singurul atelier care te învaţă să-ţi meştereşti singur un aparat foto. Acum câţiva ani, Asociaţia Control N lansa cursul de scenaristică First... Continuare →

Goana după dragoste – „Le gamin au vélo”, de Jean-Pierre & Luc Dardenne

În 2005, Luc Dardenne îşi publica jurnalul alături de trei scenarii (Rosetta, Le Fils şi L’Enfant) sub titlul Au dos de nos images, un mic plonjon captivant în mintea acelei „o singură fiinţă cu două perechi de ochi” din spatele filmelor sale şi ale fratelui. Printre altele, o idee scurtă explica multe despre stilul lor de cinema sau, mergând mai departe, chiar despre Dogma ’95... Continuare →

Bel Ami

Bazat pe romanul cu acelaşi titlu de Guy de Maupassant, Bel Ami (lungmetrajul de debut a doi regizori de teatru, Declan Donnellan & Nick Ormerod) îl are ca protagonist pe Georges Duroy (Robert Pattinson), un tânăr sărac fără vreun talent special, dar plin de ambiţie. Odată angajat în redacţia unui ziar, începe să îşi croiască drum către protipendada pariziană a secolului XIX,... Continuare →

The Grey/ La limita supravieţuirii

Câţiva muncitori ai unei rafinării rămân blocaţi în zăpezile din Alaska după prăbuşirea avionului cu care se întorceau acasă, întâmplător pe teritoriul unor lupi. John Ottway (Liam Neeson), angajat de aceeaşi companie să apere angajaţii de fiare, devine un fel de lider al grupului. Scenariul e, pe alocuri, extrem de previzibil: fiecare moarte e anunţată, fie de ameninţarea din... Continuare →

Între două vârste, între comedie şi tristeţuri – „Gianni şi femeile”

E o ironie cruntă că trăim într-o cultură care divinizează tinereţea, în condiţiile în care „bătrânul continent” e într-adevăr din ce în ce mai bătrân la nivel de populaţie. Aşa că orice film de calitate care vorbeşte despre înaintarea în vârstă e binevenit. Gianni e le donne/Gianni şi femeile, în regia lui Gianni Di Gregorio, e o astfel de producţie, şi în acelaşi... Continuare →

„Aş spune că eşti un copil frumos” – „My Week with Marilyn”

CRONICĂ. Într-o povestire-reportaj delicioasă din 1955, Un copil frumos, Truman Capote deschidea o mică uşiţă către prietenia lui cu Marilyn Monroe, conturând portretul extrem de uman din spatele imaginii de superstar. Textul e un aperitiv foarte potrivit pentru My Week with Marilyn/O săptămână cu Marilyn, chiar dacă e mult superior. Noul film al lui Simon Curtis e bazat pe memoriile... Continuare →