Listă/Grilă

Arhive autor:

Anim’est 2011: Le sheep, c’est chic! (3)

Esenţe tari în sticluţe mici – cam aşa s-ar putea descrie o mare parte a scurtmetrajelor din competiţiile Anim’est. Chiar dacă am văzut multă joacă de-a forma şi puţin conţinut, festivalul îmi lasă senzaţia că animaţia e de multe ori mai degrabă o celebrare a creativităţii decât un mod de a spune o poveste. Cel mai bun exemplu e filmul japonez Tatamp, al lui Mirai Mizue, în... Continuare →

Anim’est 2011: Le sheep, c’est chic! (2)

CRONICI DE ANIM’EST. Une vie de chat (r. Alain Gagnol & Jean Loup Felicioli, Franţa) ignoră complet factorul pacoste din viaţa cu o felină şi face din motanul Dino un erou loial şi mieros ca un căţel. Ziua e un animal docil de familie, care ştie exact când să se strecoare în braţele lui Zoe, o fetiţă care şi-a pierdut tatăl de curând. Noaptea însă, e complicele unui hoţ.... Continuare →

Anim’est 2011: Le sheep, c’est chic! (1)

JURNAL DE ANIM’EST. Oaia gonflabilă şi-a reluat poziţia în faţa cinematografului Patria şi oamenii şi-au reluat locul la coada din faţa casei de bilete: a început Anim’est. Nu, n-are şase picioare oiţa de pe posterele roz de anul ăsta, dar are sânge-n vene: sloganul festivalului de anul ăsta e Reanimating animation şi e cum nu se putea mai potrivit pentru prima ediţie care... Continuare →

Apocalipsa după Lars von Trier – „Melancholia”

Păi dacă e sfârşitul Dogma ’95, atunci să fie şi sfârşitul lumii! Cam asta s-ar putea spune că a avut în cap danezul când a făcut cel mai recent film al său. Cel puţin undeva într-un colţişor, pentru că e clar că a avut în cap mult mai multe. Da, în filmografia lui von Trier lumea se reduce la universul lui interior sumbru, plin de durere, femei suferinde şi fire de despicat... Continuare →

Catastrofa vine în gesturi mici – „Contagion”, de Steven Soderbergh

CRONICĂ DE FILM. Contagion e un disaster movie fără disaster – mai precis, fără disaster-ul tipic de film american. Când o epidemie despre care nimeni nu ştie nimic omoară din senin zeci, sute, mii, milioane de oameni, singura metodă de protecţie e izolarea socială: ceea ce în The Happening, o tristeţe de acum câţiva ani, era scopul patetico-metaforic adus pe ecran cu mijloace uşor... Continuare →

Între moravuri urbane şi meditaţii rurale – „Revanche”, de Götz Spielmann

Un lac liniştit într-o pădure şi un obiect care cade pe neaşteptate în apă, tulburând liniştea. Aşa începe Revanche, filmul din 2008 în regia lui Götz Spielmann, proiectat la Bucureşti în cadrul Zilelor Filmului Austriac. Ce încărcătură are acea renunţare, aflăm mai târziu, în două ore de cinema rafinat, care ne pune la încercare emoţiile şi morala. Alex e un fost deţinut... Continuare →

Cu cântec şi sânge: „Kotoko”, de Shinya Tsukamoto

A fost odată ca niciodată o preafrumoasă fată instabilă psihic, şi fiecare pretendent care încerca să se apropie de ea era pus pe fugă cu câte o furculiţă înfiptă zdravăn în palmă. Dar într-o zi apăru un cavaler care nu voia să se lase bătut, şi, după ce se bandaja bine, întorcea şi obrazul, pardon, palma cealaltă. Kotoko, cel mai recent film al lui Shinya Tsukamoto (cunoscut... Continuare →

Sexul şi nevroza postmodernă: „Shame”, de Steve McQueen

CRONICĂ. S-a vorbit şi s-a scris mult despre al doilea lungmetraj al lui Steve McQueen, proiectat în competiţia pentru Leul de Aur. Motivul principal e foarte simplu: e plin de sex. Dar hai să facem un exerciţiu de imaginaţie: cum ar arăta Shame fără atâtea piei nude şi gemete? Pe lângă faptul că ar fi mult mai scurt, ar fi doar un alt film cu morală creştină ca la carte, al cărui... Continuare →

Viaţa pe playback: „Alpeis”, de Yorgos Lanthimos

CORESPONDENŢĂ DE LA VENEŢIA.  Rar se întâmplă să îmi rămână în minte grav de tot un film aşa cum mi-a rămas Kynodontas / Dogtooth, distopia anti-familistă a lui Yorgos Lanthimos, marele câştigător al Un Certain Regard 2009. Acestea fiind zise, evident că înaintea premierei lui Alpeis/ Alps, cel mai nou trip al grecului, în competiţie pentru Leul de Aur pe 2011, aşteptările... Continuare →

Intens: „Hail”. Sau cum iubeşte un sociopat

CORESPONDENŢĂ DE LA VENEŢIA. Era să mă spăl pe mâini de interesul meu iniţial pentru secţiunea Orizzonti după ultra-conceptualul film de deschidere Cut (r. Amir Naderi, Japonia), o poveste de action B-movie care la fiecare zece minute urlă (la propriu) că TREBUIE SĂ VEDEM FILME DE ARTĂ, şi Birmingham Ornament (r. Andrei Silvestrov & Yuri Leiderman, Rusia), un extraterestru anti-narativ... Continuare →

La un pahar cu Hemingway sau cum vede Woody Allen nostalgia

Midnight in Paris/ Miezul nopţii la Paris al lui Woody Allen e ca un şerbet dulceag, răcoros şi în culori de epocă – o comedie romantică suficient de superficială ca să prindă la publicul larg, dar în acelaşi timp suficient de rafinată şi de asezonată cu cultură cât să atragă şi publicul mai pretenţios (chiar dacă doza de cultură înseamnă personaje stereotipale, cel puţin... Continuare →

„Visul lui Adalbert”. Not another Romanian film about Communism

E aproape imposibil să citeşti descrierea lungmetrajului de debut semnat de Gabriel Achim fără să te gândeşti la ultima replică a regizorului-personaj din Bric-brac, filmul lui de licenţă: „Mai bine-l facem p-ăla cu revoluţia!”. Nu, Visul lui Adalbert nu se atinge de evenimentul cu pricina, dar ne serveşte o poveste optzecistă pentru care o mare parte a publicului cu siguranţă îl... Continuare →