Listă/Grilă
Cronică de film
“Viespea verde 3D”, potenţial ratat
Mi-e tare greu sa înţeleg o ecuaţie ca asta: Michel Gondry + Seth Rogen x pseudosupererou + Seth Rogen co-scenarist + Christoph Waltz + o scenă genială cu Waltz şi James Franco + apariţii episodice Tom Wilkinson şi Edward James Olmos = un film nici prea-prea nici foarte-foarte.
După atâtea filme cu supereroi întunecate şi serioase, era şi timpul, zic eu, pentru ceva mai jucăuş, mai vesel,...
„Dragoste, alte dependenţe” şi sex cu Anne Hathaway
Dragoste şi alte dependenţe îşi propune să lase deoparte cele două clişee ale sexului la Hollywood: sexul amuzant, cu accidente, genunchi puşi greşit, farfurii dărâmate, dar şi sexul excesiv de romantic, siropos, cu o muzică „de adormit copiii“ şi cu imagini pe furiş ale unei mâini care strânge un cearceaf, ale unui spate perfect, curbat, strălucind în lumina lunii sau ale feţelor...
„Anotimpul vrăjitoarei” – Evul Mediu de tabloid
Cei care se amuză la catastrofele cinematografice să meargă cu încredere la Season of the Witch / Anotimpul vrăjitoarei. Cei pe care îi indispun să-l evite cu încredere. Ar merita să închei cronica aici, pentru că două-trei fraze în plus cer un efort mai mare decât l-au făcut semnatarii filmului. Anotimpul vrăjitoarei e insultător la adresa spectatorului (dacă nu a inteligenţei lui,...
PREMIERĂ: Klezmer şi simfonii săseşti, în filmul „Două lumi în muzică”
Regizorul Radu Gabrea revine de vineri pe marile ecrane cu un film care s-ar potrivi poate, mai degrabă, micilor ecrane. Două lumi în muzică (de vineri, în cinematografe) este un film coupé despre lumi pierdute: cea a muzicienilor saşi transilvăneni, care gravitau în jurul Bisericii Negre din Braşov, şi cea a evreilor din România şi a cântecelor lor.
Concerte la Biserica Neagră este...
În weekend la cinema: „Burlesque”, „Ursul Yogi” şi o dilemă
Burlesque
Premiera: 14 ianuarie 2011
Regia: Steven Antin
Scenariul: Steven Antin
În distribuţie: Cher, Cristina Aguillera, Eric Dane, Cam Gigandet, Stanley Tucci
Genul: musical
Durata: 116 minute
În Statele Unite, Burlesque a fost un eşec mare cât cele două nume care stau pe afiş. Nu doar critica l-a sancţionat fără rezerve, ci şi publicul: încasările totale – din noiembrie până...
“Little Fockers”, regula de trei simplă a francizelor
Am văzut filmul acum vreo zece zile şi trebuie să spun că aproape l-am uitat. Little Fockers aka O familie de coşmar respectă regula de aur a seriilor de film: al treilea e întotdeauna cel mai prost, cel mai leneş, cel mai inutil.
Într-o lume normală, Greg Gaylord Focker (Stiller) şi-ar fi asasinat deja socrul şi l-ar fi hrănit porcilor sau l-ar fi drogat cu Viagra (pentru că Jack Byrnes,...
Cele mai bune filme ale anului 2010. Topurile criticilor români
2010 este anul lui Ceauşescu. Mai precis, al Autobiografiei pe care Andrei Ujică a conceput-o din imagini de arhivă, reconfigurând limitele şi definiţia filmului de non-ficţiune. Pelicula este singura menţionată de toţi cei opt critici români ale căror ierarhii personale sunt reunite de Filmreporter.ro – Andrei Gorzo, Andrei Creţulescu, Iulia Blaga, Lucian Maier, Anca Grădinariu,...
„Tron: Moştenirea” – the Dude în reţea
Filmul ăsta cu super-efecte, disponibil în IMAX 3D, e răspunsul la întrebarea: ce face Jeff Bridges între un film care i-a adus un Oscar şi un western regizat de fraţii Coen, True Grit?
Şi anume: continuarea unui SF cheesy de acum 28 de ani, care a căpătat statutul de film-cult, pentru că, înainte de Internetul accesibil tuturor, Wi-Fi, telefoane mobile şi iPad-uri, a avut curajul de...
„Megamind”, parodie sau clişeu?
Megamind (pe care aş fi preferat să-l cheme, conform planurilor iniţiale, Oobermind/Ubermind – mi se pare mai amuzant) este un extraterestru albastru, care vorbeşte cu vocea lui Will Ferrell, cu o căpăţână gigantică şi un cioc cam de cocalar, care şi-a dat seama încă din copilărie că scopul lui în viaţă este să fie un supervillain (îmi pare rău, dar românescul răufăcător...
„În derivă” pe canapea
O femeie şi un bărbat intră într-o casă. O casă frumoasă, deosebită, decorată cu bun gust, mult peste media a ce vedem de obicei la televizor sau în vizită la prieteni. O faţă semi-prietenoasă, semi-rece, îţi deschide uşa. E Marcel Iureş. Numai că nu e un actor, considerat unul dintre cei mai buni interpreţi români. E un personaj. E un terapeut.
În derivă e o discuţie zilnică...
Variaţiile Bergman (2) – „Vargtimmen”
despre cum neştergerea doc-urilor în timp util te ajunge din urmă.
(…) ”şi cred că şi aici ai dreptate. Ce mi s-a părut mie fascinant în tot filmul ăsta a fost mai degrabă consistenţa fantastică în raport cu proiectul pe care-l începuse în Persona. Delăsător şi inconstant cum mă ştii, nu-mi rămâne decât să mă bucur când descopăr aşa o forţă conceptuală într-un demers...
„The Town” – cum e oraşul natal al lui Affleck
Ben Affleck a fost considerat mereu jumătatea mai prostănacă şi mai blockbusterească a perechii de prieteni Matt Damon+Affleck. Au existat zvonuri cum că Affleck n-ar fi lucrat prea mult la scenariul premiat cu Oscar Good Will Hunting. Ei bine, după un debut foarte bine primit de critică (Gone Baby Gone, în care juca fratele lui Ben, Casey), Affleck se întoarce la inspiraţia lui, Boston,...
„Europolis” şi vămile văzduhului
La finalul lui Europolis, cineva ar fi trebuit să se dezincarneze (indicaţia regizorului). Cum, pe parcursul lui, cineva trebuia să reprezinte pilonul tradiţiilor româneşti şi locul întoarcerii finale, altcineva înţelepciunea africană, altcineva fantoma vie a cuiva dispărut, iar noi ar fi trebuit să rămânem cu senzaţia că tocmai am explorat „un spaţiu mai puţin cunoscut: văzduhul”.
Dacă...
Alex. Leo Şerban: „Cinematografia română are nevoie disperată de un nou Nemescu”