Listă/Grilă

Interviuri şi Reportaje

Interviu cu regizorul lui „The Artist”: „Era filmului mut a fost ca o utopie”

EXCLUSIV. La Cannes-ul de anul trecut, numele lui Michel Hazanavicius suna bizar şi cei mai mulţi dintre jurnaliştii străini îl auziseră vag. Dacă aminteai de OSS 117: Le Caire nid d’espions şi OSS 117: Rio Ne Répond Plus, două parodii la filmele cu spioni, numele prindea oarecare identitate. Însă nimeni nu s-a înghesuit să ceară interviuri unui regizor francez cvasi-necunoscut... Continuare →

„Credeam că fără o idee, neapărat una de răstoarnă lumea, nu poţi începe un scenariu”

La sfârşitul acestei săptămâni, pe 17 februarie, cursul de scenaristică First Draft îşi încheie înscrierile pentru sesiunea a şaptea (detalii, pe www.controln.ro). Cum atelierului ţinut de Ana Agopian, Oana Răsuceanu şi Iulia Rugină i s-a dus vestea prin oraş, i-am întrebat pe unii dintre foştii cursanţi – ale căror scenarii vor fi publicate în curând pe Liternet –... Continuare →

„Prima regulă în scenaristică: scrie despre ceea ce ştii”

Cum încep un scenariu de film? Despre ce scriu? Şi cum scriu? Dacă nu iese bine din prima e cazul să renunţ? Toate sunt întrebări de începător la care scenaristele Ana Agopian şi Oana Răsuceanu şi regizoarea Iulia Rugină răspund de câţiva ani încoace, la atelierul de scenaristică First Draft. În cele şase sesiuni de până acum, s-au conturat multe poveşti, iar unele dintre ele... Continuare →

„Să facem «Iubire persană» a fost la fel de incitant ca mersul pe sârmă”

Regizorii animaţiei Persepolis, Marjane Satrapi şi Vincent Paronnaud, se întorc pe marile ecrane cu primul lor lungmetraj cu actori: Poulet aux prunes. Titlul cu iz gastronomic a primit o traducere mai cinematografică pe afişele din România – Iubire persană. De vineri, 10 februarie, filmul intră în săli, iar premiera oficială va avea loc la Cinema Elvira Popescu chiar în prezenţa... Continuare →

Maria Dinulescu se mută în Statele Unite: „În România nu există industrie de film”

După mai multe roluri refuzate şi oferte prea puţin tentante în filme româneşti, actriţa Maria Dinulescu a luat anul trecut o decizie importantă: îşi va încerca norocul în ţara cu cea mai puternică industrie de cinema şi cel mai evoluat star system. A aplicat pentru Extraordinary Ability Green Card pentru Statele Unite şi aşteaptă, în acest moment, răspunsul. Tipul acesta de viză... Continuare →

Românul care votează la Globurile de Aur: „Suntem foarte atenţi pe cine acceptăm”

EXCLUSIV. Cei care citeau pe vremuri revista „Cinema” şi-l aduc aminte ca pe „tipul care se poza cu vedetele de la Hollywood”. Evident, nici Michael Douglas, nici Walter Matthau şi nici Elizabeth Taylor nu ştiau o boabă româneşte, dar stăteau binevoitori la poză în timp ce răsfoiau revista, respectând convenţia. Ray Arco nu lipsea niciodată din cadru, era mărturia faptului că... Continuare →

Top „one hit wonders” în film: regizori care au dat o singură lovitură

În film, ca şi în muzică sau literatură, există regizori care au dat o singură lovitură în toată cariera lor. Filmele lor fie au luat-o înaintea vremurilor şi n-au fost pe gustul şi înţelesul contemporanilor, fie au fost succese de casă urmate de eşecuri în lanţ, fie au fost, pur şi simplu, o unică încercare în regie. Am ales opt nume şi opt titluri – unele sunt filme-cult... Continuare →

„La filmare am avut 2500 de euro, din care am cumpărat mâncare şi casete. Restul l-am obţinut pe prietenie”

Dacă vă trece prin cap să faceţi un film cu micile voastre rezerve şi cu un grup de prieteni, aflaţi că n-ar fi imposibil ca el să ajungă chiar într-un festival şi să ruleze apoi la cinema. Burta balenei, de Ana Lungu şi Ana Szel, aşa a pornit, ca proiect al unor prieteni care voiau să surprindă viaţa lor la 30 de ani. Filmările au avut loc cu un buget infim, iar formula de succes... Continuare →

Patrice Leconte: „Marea mea angoasă e să nu fiu plictisitor”

„Dacă adoarme cineva în sală, vă rog să-mi spuneţi, ca să mă opresc, pentru că ăsta e un semn că sunt plictisitor. Marea mea angoasă e să nu fiu plictisitor şi asta e valabil şi pentru filmele mele”, şi-a început Patrice Leconte discuţia de o oră şi jumătate cu studenţii de la UNATC, care s-au urnit cu greu din sălile lor de curs către masterclass-ul cu un regizor de care... Continuare →

Nae Caranfil: „70% din acest film s-a petrecut în realitate, restul de 75% sunt basme”

Într-o curte interioară pe strada Gheorghe Polizu, despre care n-ai bănui că găzduieşte o Bancă Naţională, o frizerie, o cantină cu servire rapidă, un magazin cu pălării, unul „Avîntul Îmbrăcămintei”, o bodegă, un scuar şi o florărie, a avut loc azi o întâlnire cu presa a protagoniştilor filmului Closer to the Moon. Pe scaune vechi de cantină comunistă, Nae Caranfil, flancat... Continuare →

Lars von Trier: „Visez să fac un film foarte ieftin care să dureze 80 de ore”

INTERVIU. Când Melancholia primea elogii la Cannes, iar regizorul ei critici pentru declaraţiile despre nazişti, Lars von Trier îşi petrecea zilele într-un hotel înconjurat de o grădină superbă, undeva în afara oraşului de pe Coasta de Azur. Discuţiile lui cu jurnaliştii se petreceau printre flori şi copaci. Din când în când răsunau printre crengi cuvintele Holocaust, evrei, nazişti,... Continuare →

Tudor Caranfil, la 80 de ani: „N-am fost dizident, dar răzvrătit am fost mereu”

Ce mai înseamnă să fii răzvrătit la 80 de ani? Să circuli cu bicicleta prin oraş? Să continui să scrii tomuri? Să vezi zilnic 2-3 filme? Să nu ratezi Cannes-ul, Berlinul, TIFF-ul şi toate celelalte? Să te îmbraci în pantaloni scurţi şi să ai o memorie fantastică? Tudor Caranfil n-ar sta să filozofeze prea mult, e ocupat – mai sunt atâtea filme de (re)văzut şi (cel puţin)... Continuare →

Pina Bausch, „coregrafa sufletelor”

Despre Pina Bausch s-a scris puţin spre deloc în presa românească înainte de moartea sa, în vara lui 2009, din cauza unui cancer diagnosticat prea târziu. Cu excepţia cunoscătorilor, numele ei a fost pronunţat, în cel mai bun caz, după filmul lui Pablo Almodovar, Hable con ella / Vorbeşte cu ea, unde apare o secvenţă din spectacolul „Café Muller” (1978). Într-o ţară în care... Continuare →

Cei mai buni directori de imagine din România

Nu îi vedeţi aproape niciodată, pentru că stau mereu în spatele camerei. Cu excepţia breslei, a presei de specialitate şi a unor cinefili împătimiţi, puţini le cunosc numele şi portofoliile. În sarcina lor cade tot ce înseamnă vizualul unui film, de la mişcarea de cameră, designul de lumină şi de culoare, expunere, încadratură, la relaţia cu scenografia şi intervenţiile asupra... Continuare →