Filmele mute ale lui Ladislas Starevich, în premieră la Anim’est

0
295
La Voix du Rossignol / The Voice of the Nightingale (1923)
La Voix du Rossignol / The Voice of the Nightingale (1923)

La gala de închidere din 15 octombrie, Anim’est-ul ne va întoarce la începuturile animaţiei, într-o proiecţie-eveniment acompaniată de muzică. Filmele pionierului filmului de animaţie, animatorul rus Ladislas Starevich, vor putea fi urmărite, pentru prima dată în România, pe marele ecran, acompaniate live de trupa slovenă Vlasov’s Best Friend.

Titluri de referinţă pentru istoria filmului de animaţie mut, The Cameraman’s Revenge (1912), Frogland (1922), The Voice of the Nightingale (1923), The Town Rat and the Country Rat (1926) vor rula pe scena Cinema Patria, de la 19.00, însoţite de muzica celor care au compus partituri originale pentru opera cineastului.

Într-un comunicat amplu, organizatorii Anim’est spun povestea fascinantă a unuia dintre primii şi cei mai apreciaţi animatori din lume:

Ladislas Starevich s-a născut în 1882 la Kaunas (actualmente în Lituania), în Imperiul Rus, din părinţi polonezi. În 1910, ca director al Muzeului de Istorie Naturală din Kovno, Lituania, a realizat câteva documentare despre viaţa insectelor. Pasionat de film şi istorie naturală, Starevich a dorit să poată înfăţişa şi secvenţe din existenţa insectelor nocturne. S-a confruntat, însă, cu problema luminii: atunci când încerca să le lumineze pentru a le putea filma, insectele căutau întunericul.

Astfel, a folosit exponate din muzeu cărora le-a înlocuit membrele cu sârme extrem de subţiri, pentru dinamică şi flexibilitate. Aşa a luat naştere Lucanus Cervus (1910), primul film narativ cu păpuşi, şi pelicula care marchează naşterea filmului rus de animaţie. Din 1911, Starevich avea să se mute la Moscova, ca realizator în cadrul primei companii de producţie de film din Rusia, cea patronată de Aleksandr Khazhonkov.

Avea să realizeze acolo 24 de filme, majoritatea dintre ele pelicule de animaţie cu insecte care îi vor aduce faimă, cronici pozitive, dar şi o decoraţie din partea ţarului. The Cameraman’s Revenge (1912), o fabulă despre gelozie şi invidie în lumea insectelor, este cel mai cunoscut şi mai apreciat titlu din perioada rusă a lui Starevich. Perfecţionându-şi tehnica, acesta creează filme din ce în ce mai complexe, amestecând, adeseori, secvenţele de animaţie cu cele de acţiune. În 1913, filmul Teribila Răzbunare este răsplătit cu Medalia de Aur la un festival internaţional de film de la Milano, unde au fost prezentate 1005 filme din toate colţurile lumii.

O dată cu venirea Primului Război Mondial (în timpul căruia a realizat nu mai puţin de 60 de lungmetraje documentare) şi apoi a Revoluţiei din Octombrie, Starevich, susţinător al taberei ţariste, este nevoit să se refugieze la Yalta, în Crimeea, apoi în Italia şi în cele din urmă la Paris, unde, alături de alţi emigranţi din comunitatea cinematografică rusă, înfiinţează o companie de producţie care preia ceea ce rămăsese din vechiul studio al lui Georges Méliès. Aceasta este şi perioada în care cineastul preia numele sub care avea să devină consacrat – Ladislas Starevich – adaptând mai exoticul nume polonez Władysław Starewicz.

După ce colegii săi emigrează către Hollywood şi Berlin, animatorul se mută în provincie, la Fontenay-sous-Bois, şi începe să producă pe cont propriu – ajutat de soţie, France, şi de fiică, Irina – filme de animaţie cu păpuşi. Primul dintre acestea, Les Grenouilles qui demandent un roi / Frogland (1922), o adaptare a fabulei lui Esop despre broaştele care cer regelui Jupiter un rege şi sunt, apoi, nemulţumite de „darul” primit, este cel în care Starevich se apropie cel mai mult de o poziţie politică, exprimându-şi preferinţa clară pentru monarhia constituţională, în defavoarea sistemului republican adoptat în Franţa sau Statele Unite.

Printre cele mai cunoscute filme realizate de Starevich în Franţa se numără şi La Voix du Rossignol / The Voice of the Nightingale (1923), un scurtmetraj colorat integral manual, în care apare şi fiica cea mică a regizorului, „Nina Starr” (Janina Starevich), răsplătit cu medalia Hugo Riesenfeld pentru Cel mai Bun Scurtmetraj de Ficţiune difuzat în anul 1925 în Statele Unite. Starevich a produs la Fontenay-sous-Bois peste 20 de scurtmetraje animate, multe dintre ele – fabule cu substrat social sau politic.

The Town Rat and the Country Rat (1926), cel de-al patrulea film pe care publicul Anim’est va putea să îl urmărească la Bucureşti, este unul dintre ultimele scurtmetraje mute semnate de Starevich, pionierul rus numărându-se printre primii cineaşti europeni care au experimentat introducerea culorii şi a sunetului în filmele lor. Drept dovadă stă primul lungmetraj de animaţie al lui Starevich, Le Roman du Renard / The Tale of The Fox, produs între 1929 şi 1931 la Paris, dar lansat, din păcate, abia în 1937 la Berlin, respectiv 1941 la Paris. Din cauza lansării amânate, pelicula lui Starevich nu poate fi considerată primul lungmetraj animat cu sonor din lume, peliculele Peludópolis (r. Quirino Cristiani, Argentina, 1931), respectiv The New Gulliver (r. Aleksandr Ptushko, A Vanichkin, URSS, 1935) fiind distribuite în cinematografe înaintea sa.

Ladislas Starevich a murit în 1965, în timp ce lucra la Comme chien et chat , filmul care avea să fie lăsat neterminat din respect pentru stilul şi personalitatea cineastului. A fost unul dintre foarte puţinii animatori europeni de dinaintea anilor ’60 cunoscuţi peste Ocean şi, de asemenea, unul dintre puţinii care a păstrat şi refolosit, în roluri secundare sau episodice, toate păpuşile pe care le-a creat, cele mai vechi dintre acestea, care încă se mai păstrează, fiind broaştele din Frogland.

Filmele sale se remarcă prin umorul negru şi ironia acidă, în special în perioada rusă, datorită folosirii insectelor. The Bug Trainer / Vabzdziu dresuotojas (r. Linas Augutis, Rasa Mishkinyte, Marek Skrobecki, Donatas Ulvydas, Lituania-Polonia, 2008), documentarul co-produs de Se-ma-for, Studioul Invitat la cea de-a şasea ediţie Anim’est, spune, pentru prima dată, povestea vieţii şi operei lui Ladislas Starevich, folosindu-se de reconstituiri, imagini de arhivă, mărturii oferite de cunoscuţi, de artişti contemporani sau critici de film din lumea întreagă. Un film care promite să captiveze şi să emoţioneze, deopotrivă, cinefilii, acesta va putea fi urmărit, de asemenea, în programul Anim’est 2011.

Vlasov’s Best Friend este un cvartet sloven alcătuit din Peter Kus (clarinet), Klemen Bračko (vioară), Anže Palka (chitară) şi Luka Jerončič (acordeon). Creat de Peter Kus, acesta este legat, prin nume şi profil, de Pavel Vlasov Sextet, ansamblul înfiinţat de compozitor la finalul anilor ’90, care a compus muzică originală pentru capodopere ale filmului mut precum Mama (r. Vsevolod Pudovkin, URSS, 1926) şi Fericire (r. A Medvedkin, URSS, 1934). Pe lângă compoziţii create pentru spectacole de teatru, dans sau teatru de păpuşi, Peter Kus a compus, de asemenea, o nouă coloană sonoră pentru documentarul-cult al epocii filmului mut, Nanook of the North (r. A Flaherty, SUA, 1922).

Cea de-a şasea ediţie a Festivalului Internaţional de Film Anim’est va avea loc în perioada 7-16 octombrie la Cinema Patria, Sala ArCuB, Cinema Union şi Club Control din Bucureşti. O ediţie specială va avea loc şi la Chişinău, între 3 şi 6 noiembrie 2011. Festivalul este organizat de Asociaţia Este’n’est, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi al Ogilvy.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here