„Prima regulă în scenaristică: scrie despre ceea ce ştii”

5
362
Iulia Rugină, Oana Răsuceanu şi Ana Agopian
Iulia Rugină, Oana Răsuceanu şi Ana Agopian

Cum încep un scenariu de film? Despre ce scriu? Şi cum scriu? Dacă nu iese bine din prima e cazul să renunţ? Toate sunt întrebări de începător la care scenaristele Ana Agopian şi Oana Răsuceanu şi regizoarea Iulia Rugină răspund de câţiva ani încoace, la atelierul de scenaristică First Draft.

În cele şase sesiuni de până acum, s-au conturat multe poveşti, iar unele dintre ele au şi câştigat concursuri de scenarii. Cei care se înscriu vin din domenii diverse, de la IT, publicitate şi muzică la contabilitate.

Anul acesta, atelierele Asociaţiei Control N se extind înspre fotografie (Atelierphoton, în martie-aprilie), dans (Dance Yourself, martie-mai) şi scenaristică de televiziune. La First Season, de pildă, care va începe în iunie, puteţi afla cum se scriu seriale ca Mad Men, Lost, 24, Prison Break, Homeland şi puteţi gândi un început de serial al vostru.

Dacă aveţi o încercare de scenariu în sertar sau o idee, First Draft e cel mai bun prim pas spre un film. Cea de-a şaptea sesiune e pe cale să înceapă (pe 21 februarie), iar înscrierile continuă până pe 17 februarie (găsiţi toate informaţiile pe www.controln.ro). Între timp, Oana Răsuceanu, Ana Agopian şi Iulia Rugină explică pentru cititorii Filmreporter.ro ce subiecte au abordat până acum cei înscrişi la atelier, cu ce prejudecăţi şi întrebări vin, care sunt cele mai importante reguli ale scrierii unui scenariu şi ce filme revin cel mai adesea în discuţie.

Ce fel de subiecte au abordat cursanţii voştri, de când aţi început First Draft? Există un fir comun, o tendinţă anume?

Oana Răsuceanu: Subiectele diferă de la un cursant la altul. Participanţii sunt sfătuiţi şi încurajaţi să scrie despre lucruri pe care le cunosc, lucruri pe care le-au trăit sau experimentat. Lucruri cu care sunt cât mai familiari. Este modul prin care ajung să îşi dezvolte personajele şi subiectele cu cât mai multă sinceritate şi implicare. Mulţi dintre ei merg în direcţia asta şi scriu despre oameni şi poveşti cunoscute lor. Alţii însă sunt tentaţi să îşi lase imaginaţia să meargă cât mai departe, bucuroşi că pot crea de la zero o poveste sau un personaj complet diferite de ei şi de „lumea” lor. Atât prima cât şi a doua variantă au de lucru intens de-a lungul atelierului, pentru că ambele direcţii cer o îndrumare cât mai atentă, având tot soiul de capcane pe care cursanţii le descoperă de la o întâlnire la alta.

Cu ce prejudecăţi sau nedumeriri vă confruntaţi cel mai des când vine vorba de scenariul de film? Din partea cursanţilor.

Iulia Rugină: Primul prag pe care îl întâmpină cursanţii ţine de tipul de scriitură şi detaşarea de literatură. Pentru majoritatea dintre noi, o „poveste” se spune la trecut, cu înflorituri stilistice şi limbaj foarte literar, aşa cum am învăţat cu toţii la scoală. Tipul de scriitură scenaristică diferă, însă, fundamental. E un alt tip de „ordonare” a cuvintelor pe hârtie, un stil sec şi cât mai concret. Primul impuls al participanţilor este să se ajute de cuvinte când vine vorba de a exprima o stare. Noi încercăm să îi facem să se folosească de imaginile din spatele cuvintelor. Odată deprins limbajul (iar asta se întâmplă destul de repede în primele şedinţe), rămâne doar povestea care trebuie spusă.

Şi aici intervine al doilea prag. Noi încurajăm participanţii să îşi spună propriile poveşti, să exprime stări, senzaţii şi emoţii pe care le cunosc, pentru că le-au trăit sau au fost martori la ele. Asta nu înseamnă niciodată repovestirea cuvânt cu cuvânt a unei situaţii pe care au trăit-o. Înseamnă prelucrarea emoţiei pe care au simţit-o sub altă formă, cu alte personaje, în alt context. E greu iniţial să separi emoţia de întâmplările concrete, dar în momentul în care dispare şi acest prag, tot ce obţinem sunt poveşti veritabile, sincere, personale, unele dintre ele ieşind chiar inconştient din minţile autorilor lor.

Ce background au majoritatea celor care vin la First Draft?

Ana Agopian: De-a lungul celor 7 sesiuni First Draft, au fost participanţi care au venit din diverse zone: de la IT, la publicitate, teatru, PR, contabilitate, Litere. Am avut cursanţi care au terminat Conservatorul sau elevi de liceu.

Este evident pentru noi că background-ul celor care se hotărăsc să vină la First Draft este foarte divers. Şi pentru că noi încurajăm pe participanţi să îşi dezvolte propriile poveşti, să scrie despre ceea ce ştiu, scenariile dezvoltate în cele 8 săptămâni de curs devin astfel foarte diferite între ele. Aşadar, diversitatea background-ului participanţilor First Draft este, credem noi, unul din atuurile cursului.

Câte dintre scenariile începute la curs s-au concretizat în vreun fel?

Iulia Rugină: În general, cam 90% dintre participanţii la curs termină de scris un scenariu de scurtmetraj. Este primul draft, dar cum scrierea înseamnă rescriere (iar participanţii înţeleg asta foarte bine de-a lungul cursului), toţi au libertatea de a-şi îmbunătăţi primele drafturi şi după terminarea cursului.

Unii dintre participanţii la curs au continuat să scrie şi să aibă succes cu scenariile lor. Anca Pandrea, participantă la sesiunea 5, a câştigat Concursul European de Scenarii Nisi Masa în 2011. Adrian Muntean, participant la sesiunea 1, a fost finalist în concursul de scenarii HBO din 2010.

Din câte ştim, niciun scenariu scris la First Draft n-a fost încă filmat, dar pe viitor încercăm să facilităm inclusiv asta, fie printr-un nou workshop de producţie independentă, pe care îl plănuim, fie prin intermedierea relaţiilor dintre scenarişti şi producători din cinematografia română.

Care sunt cele mai importante reguli sau principii pe care trebuie să le respecte un scenariu bun?

Ana Agopian: Regulile de scriitură scenaristică sunt uşor de învăţat. Şi tocmai de aceea cursul durează doar 8 săptămâni: pentru că noi credem că în 8 săptămâni oricine poate învăţa aceste reguli. Dar asta nu înseamnă şi că, după 8 săptămâni, toţi participanţii pot deveni scenarişti profesionişti. Sau că toate scenariile dezvoltate în timpul cursului sunt foarte bune. Există alte două reguli, credem noi, care, dacă sunt respectate, îl pot ajuta pe scenarist să scrie un scenariu foarte bun.

Prima regulă este: scrie despre ceea ce ştii. Aşa cum spuneam mai sus, noi îi încurajăm pe participanţi să încerce să îşi transpună propriile emoţii în scenariile lor. Iar când nu o fac, când încearcă să scrie despre o lume sau o situaţie pe care nu o stăpânesc, se simte imediat. Atât personajele, cât şi situaţiile şi dialogurile lor devin false şi contrafăcute. Tocmai de aceea, în momentul în care cursanţii decid că vor să abordeze subiecte sau poveşti pe care nu le cunosc neapărat, îi sfătuim să se documenteze cât mai mult înainte de a începe lucrul la scenariu, pentru a rezulta o poveste cât mai autentică.

A doua regulă este: scriere înseamnă rescriere. Asta înseamnă că nici un scenarist nu va putea vreodată să scrie un scenariu genial din prima. Unui scenarist îi trebuie multă răbdare. Îi trebuie răbdare să scrie şi să rescrie la propriul scenariu. Să ceară feedback de la cât mai mulţi oameni, să înţeleagă care sunt problemele scenariului, apoi să rescrie. Noi încercăm să le explicăm participanţilor că majoritatea scenariilor bune se scriu în săptămâni, luni, chiar ani de zile. Şi ei înţeleg repede asta. Iar ceea ce ne bucură este că, şi după ce se termină cursul, ei continuă să scrie la noi drafturi la propriile scenarii, pe care ni le trimit pentru feedback.

Mi-aţi putea da 2-3 exemple de poveşti bine scrise la care faceţi trimitere frecvent când vine vorba de scenarii de film?

Oana Răsuceanu: Pe parcursul cursului facem diferite trimiteri şi exemplificări. Nişte exemple în direcţia asta – Leon: The Professional (scenariul Luc Besson), Amadeus (scenariul Peter Shaffer) sau Lampa cu căciulă (scenariul Florin Lăzărescu). În afara cursului sunt multe filme ale căror scenarii ne fac să avem discuţii lungi, înfocate, să tragem concluzii noi în ceea ce priveşte scenaristica sau să avem tot soiul de revelaţii în ceea ce priveşte scriitura de scenarii. Dacă ar fi să dăm un astfel de exemplu, A Separation al lui Asghar Farhadi e un film al cărui scenariu te întoarce pe toate părţile, te bântuie şi îţi dă de gândit. E un scenariu la care te poţi referi oricând ca fiind o poveste extrem de bine scrisă.

***

Ana Agopian, Oana Răsuceanu şi Iulia Rugină au semnat împreună mai multe scenarii de scurt şi mediu metraj, printre care Bună Cristina! Pa Cristina, Vineri în jur de 11, Captivi de Crăciun – filme prezentate şi premiate în numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale, precum Clermont-Ferrand, Cottbus, Oberhausen, Munchen, Ludwigsburg, TIFF şi altele, Tabasco şi scurtmetrajul de animaţie Skugos. Primul scenariu de lungmetraj semnat de cele trei, Breaking News, se află acum în pre-producţie.
Scenariile lor au participat la importante workshop-uri de dezvoltare de scenariu, precum: Sources 2, Graz 2008, Nipkow Programm (Berlin, 2008) şi Scripteast (2009, având sesiunile de dezvoltare în Sterdyn, Polonia, la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin şi la Festivalul de la Cannes). În perioada 2009 – 2011, Ana, Iulia şi Oana au fost preparatori universitari în cadrul U.N.A.T.C-ului, Catedra de scenaristică a Facultaţii de Film. Ana Agopian continuă să predea scenaristică la U.N.A.T.C.

5 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here