CRONICĂ. La adresa 21 Jump Street e o biserică abandonată numită The Aroma of Christ. Clădirea e sediul unei divizii a poliţiei sub acoperire, formată din copoi care arată mai tineri decât sunt de fapt. Căpitanul (Ice Cube) îi înscrie pe doi dintre ei (Jonah Hill şi Channing Tatum) la liceu pentru a demasca reţeaua de distribuţie a drogului minune H.F.S.
Încă una dintre acele relansări ale unor seriale din anii ’80 pe marele ecran (pe urmele lui Miami Vice şi The A-Team), cu actori la modă, 21 Jump Street/ O adresă de pomină e o combinaţie de comedie de genul celor produse de Judd Apatow (vulgară şi împrăştiată scenaristic) cu acele buddy cop movies foarte populare în urmă cu douăzeci de ani (certuri între parteneri în timpul unei urmăriri pe autostradă, încasarea unui glonţ pentru salvarea celuilalt). Ei bine, noutatea este ca e … destul de distractiv.
Proaspăt nominalizatul la Oscar Jonah Hill joacă genul de rol care l-a consacrat: grăsuţ şi complexat, cu inteligenţă peste medie şi cu un simţ al ridicolului insuficient dezvoltat. Surprinzător, mai amuzant e Channing Tatum, care îşi ia imaginea de „păpuşă masculină” peste picior, şi îi iese. Conversaţiile lor conţin mai multe vorbe de iubire camaraderească decât noua serie Sherlock Holmes, şi mai multe înjurături decât zece minute de Pulp Fiction.
În cele din urmă, filmul funcţionează pentru că are sinceritate şi autoironie şi nu vine împachetat într-un ambalaj de aşteptări false. Acţiunea şi cascadoriile sunt de duzină, însă poantele se succed cu repeziciune, unele reuşite (visul insuflat de John Woo oricărui adolescent că porumbeii în slow motion sunt cool) altele mai puţin (o serie de vehicule inflamabile refuză să explodeze). Scena petrecerii de liceeni cu băutură şi droguri se revendică de la Superbad (aşa ştii că un film a devenit „clasic modern”), mai mult decât de la filmele cu adolescenţi ale lui John Hugues.
