CRONICĂ. „Rocker”, de Marian Crişan

1
186

Rocker-Marian-Crisan2

Al doilea lungmetraj al lui Marian Crişan (Morgen) nu e un documentar despre scena muzicală din Oradea, ci portretul lui Victor (Dan Chiorean), un rocker zilier al cărui fiu, Dinte (Alin State), e solistul trupei locale Iguanele. Care dintre cele două subiecte ar fi fost mai ofertant nu pot şti cu certitudine, dar tind să cred că primul.

Victor n-o duce grozav. Banii pe care îi câştigă sunt puţini şi se duc toţi pe drogurile cumpărate şi dozate la ore fixe lui Dinte, iar relaţia la care lucrează, cu o frizeriţă, pare înţepenită într-un punct peste care nu poate trece. Nu poate vinde nici măcar schiurile pe care le fură de pe pârtie, nemaivorbind de Opelul din 1996 care consumă doar 6,6 litri la suta de kilometri. Între două repetiţii ale Iguanelor, încercări eşuate şi căutări, existenţa sa nu duce nicăieri, şi tot într-acolo se îndreaptă şi filmul lui Crişan.

Sunt multe lucruri în neregulă cu Rocker. De la felul în care Crişan înţelege să satirizeze cadrele lungi ale cinematografiei Noului Val Românesc, punându-şi personajele să vorbească despre cadrele lungi ale cinematografiei Noului Val Românesc; conversaţiile dintre Dinte şi prietenii lui injectate cu asocieri aleatorii de termeni care ţin loc de idei sau (poate) de delir indus de droguri; expresivitate care se limitează la un plastic „în p*** mea” în coada fiecărei propoziţii („Eu am de scris versuri, în p*** mea”); atenţia acordată protagonistului (jucat convingător de Chiorean) fără a aduce laturi noi personalităţii sale – ochii săi trişti şi învinşi sunt de ajuns să spună tot ce trebuie.

Iar izbucnirile neputincioase de furie ale lui Victor (pe Dinte, frizeriţă sau şofer, pe trecerea de pietoni), încercările repetate de a mai obţine o păsuire de la plata datoriilor, de a vinde schiurile, sunt ca nişte păpuşi matrioska despre care, pe măsură ce le desfaci, constaţi că au, inexplicabil, aceleaşi dimensiuni. O fi repetiţia mama învăţării, dar e şi mătuşa redundanţei.

Şi e păcat pentru că, vizual, Rocker nu arată deloc rău – imaginea curată a lui Tudor Mircea (care a lucrat cu Crişan şi la Morgen şi la Megatron) nu e contagiată de acele încadraturi căutat-neglijente din alte filme româneşti. Există destule cadre reuşite – Victor ieşind din pădure pe un câmp acoperit de zăpadă, oraşul văzut prin parbrizul tramvaiului orădean. Dacă n-ar fi măcinat în gol, am fi mâncat şi mămăligă.

Aşa, Rocker e un pas înapoi pentru Marian Crişan (care poate mai mult şi mai bine) şi nu-şi justifică pe de-a-ntregul statutul de lungmetraj.

Rocker intră în cinematografele din România din 22 februarie.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here