CRONICĂ: Ce naşte din pinguin… sequel scrie pe el – „Happy Feet 2”

1
364

C’mon, un film cu pinguini cu ochi mari care dansează: nu-i aşa că îi ierţi din start aproape orice? Pinguinii se întorc: în 3D, mai cu forţă, mai impresionant vizual, mai educaţional şi mai eco ca niciodată! În regia aceluiaşi Miller care a semnat şi prima parte, Happy Feet 2 e în proporţie destul de mare supică reîncălzită, dar se salvează printr-o serie de lucruri extrem de reuşite.

Filmul a reciclat destul de multe din scenariul primului şi riscă să fie neinteresant pentru cine l-a văzut. După ce pinguinul Mumble a adus dansul la rang de normă în prima parte, acum Erik, fiul lui şi al Gloriei, fix de asta nu e în stare. El se împrieteneşte cu Ramon (devenit „la maturitate” un adorabil latino lover semi-ratat) şi cu semenii lui, dar apoi încep belelele – toate din cauza încălzirii globale. Încă o dată, Mumble salvează situaţia (şi colonia), dar filmul se pierde în prea multe direcţii: când coming of age cu oaia neagră care reuşeşte să căştige respectul tuturor (dar o face în umbra faptelor tatălui, şi nu făcând el cine ştie ce), când film educativ în care oamenii cei răi pun în pericol animalele (mult mai in your face decât în primul film), când musical simpatic cu animaţie şi coregrafii superbe.

Dacă povestea nu străluceşte, noroc cu personajele secundare delicioase: pe lângă Ramon, mai apar şi Sven, un fel de speaker inspiraţional pozitivist adus de guru-ul Lovelace să lumineze mulţimea şi, la crème de la crème, Will şi Bill, doi krilli cu ambiţii care fug din plancton după revelaţia că sunt cea mai amărâtă verigă din lanţul trofic. Dacă motanul încălţat din Shrek a ajuns să aibă propriul lui film, atunci sper din tot sufletul că la fel se va întâmpla şi cu ochioşii ăstia microscopici!

Nu sunt pro dublarea filmelor în limba română (o generaţie întreagă a învăţat engleză de la Cartoon Network!), dar Loredana Groza şi Horia Brenciu se achită onorabil de chestiune în rolurile principale, mai ales la momentele muzicale. În schimb, la capitolul proiecţie era loc de mai bine: ochelarii 3D întunecă mult imaginea şi volumul extrem de mare transformă orice desfăşurare de forţe a naturii într-o explozie hiperbombastică. Ştiu că e un film pentru copii (care, ignorând tot ce am spus mai sus, trebuie luat ca atare!) şi că nu ne jucăm de-a subtilităţile, dar nici să sculăm din morţi monstrul din dulap.

În fond şi la urma urmei, Happy Feet 2 e doar un feel good movie cu animăluţe pufoase şi drăgălaşe care dansează. Oricine are nevoie din când în când de animăluţe pufoase şi drăgălaşe care dansează.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here