Breaking Bad e văzut ca cea mai bună dramă a momentului în SUA şi e limpede de ce: personajul principal intră într-o spirală a răului din care nu mai are cum să iasă.
Walter White e un chimist de liceu de la orele căruia chiulesc elevii, căsătorit, cu un copil adolescent cu malformaţie congenitală, şi cu altul gata să se nască în câteva luni. Viaţa lui e deprimantă – mai are un job la o spălătorie de maşini –, dar până la urmă normală. E un bărbat castrat de căsnicie, de slujba lui, pregătit pentru o criză a vârstei mijlocii, dar care mai are un singur lucru pe lume: reuşeşte să-şi întreţină familia pe cale de expansiune. Catalizatorul pentru criza care-l aşteaptă în umbră e chiar cancerul: diagnosticat, îţi e milă de imaculatul Walter White, martir al societăţii. Iar faptul că şi-ar putea lăsa familia în datorii îl sperie într-atât încât îşi pune şorţul de chimist, îşi pregăteşte paharele Berzelius, eprubetele şi pseudoefedrina (găsită confortabil în sirop de tuse şi altele) şi găteşte, potrivit argoului, metamfetamină, crystal meth.
Momentul e punctul de pornire al spiralei nebuniei din serial: cel în care un monstru adormit e trezit, iar Walter White devine o versiune black hat a sa, în care gustă o linguriţă de adrenalină şi vede cum ar putea să-şi petreacă restul vieţii. Iniţial el se păcăleşte că ce face e tocmai pentru a-şi ajuta familia de dincolo de mormânt – o grămadă de bani pentru copilul nenăscut, pentru ipotecă şi pentru funeralii. Crede că moştenirea lui e intactă, crede că nu face nimic rău – chiar dacă e cât se poate de ilegal.
White este poate cel mai curajos personaj principal de televiziune din istorie. Bryan Cranston, devenit celebru în trecut pentru rolul de tată de sitcom, a primit trei Premii Emmy pentru acest rol (din tot atâtea posibile, pentru fiecare sezon). Creatorul, Vince Gilligan, fost scenarist la Dosarele X, a găsit ideea pentru Breaking Bad într-un episod din show-ul cu Mulder şi Scully, atunci când tot un personaj jucat de Cranston risca să-i explodeze capul dacă maşina în care era încetinea.
Cam ăsta e Walter White – nu are timp de opriri, de gândit la ce va face în continuare, e un tren care goneşte pe şine şi care simte că nu are voie să deraieze. Şi Walt – soţ fidel, tată înţelegător, profesor de treabă – e cel mai curajos personaj tocmai din punct de vedere al scenariului: e singurul anti-erou adevărat. Mai cu cojones decât Dexter, care totuşi are un cod moral, şi mai sfidător decât House, care e câteodată simpatic. Walter White îşi pierde orice urmă de bunăvoinţă din partea publicului, încetul cu încetul, iar Breaking Bad devine singurul serial care are în centru un personaj monstruos, pe care vrei să-l vezi pedepsit.
