CRONICĂ. „Before Midnight”

Una dintre preocupările principale ale lui Before Midnight este timpul. Amintirile pierd detalii, care sunt la rândul lor diferite în funcţie de cine le rememorează. Oamenii apar şi dispar ca răsăriturile şi apusurile, efemeri. Viaţa e influenţată definitiv de întâlniri întâmplătoare şi de alegeri de moment luate demult. Viitorul nu se poate cuprinde decât cu imaginaţia – e acel moment în care vom privi în trecut şi vom încerca să îl desluşim.

În acelaşi timp tu, în calitate de spectator, eşti trimis să te gândeşti la ce fel de om erai atunci când i-ai văzut pe Jesse şi Celine pentru prima oară şi la felul în care i-ai receptat atunci. Dacă ai văzut celelalte două filme la vremea lor, amintirea e nepreţuită.

Seria începută de regizorul Richard Linklater (Dazed and Confused, Waking Life), acum 18 ani, cu Before Sunrise şi continuată cu Before Sunset, e o poveste organică, ce anexează odată la nouă ani încă un capitol. Studentul american Jesse (Ethan Hawke) şi franţuzoaica Celine (Julie Delphy) se întâlnesc într-un tren, coboară în Viena şi petrec o noapte împreună, plimbându-se pe străzile oraşului. A doua zi se despart, promiţându-şi unul altuia că se vor reîntâlni peste şase luni.

Nouă ani mai târziu, Celine intră în librăria pariziană în care Jesse îşi lansează cartea. El trebuie să plece în câteva ore, dar încearcă să fure cât mai mult timp împreună cu ea. Ea l-a avertizat deja că o să piardă avionul, dar ne-am îndoit oare vreodată legat de care e deznodământul? Peste alţi nouă ani, cei doi sunt în vacanţă în Grecia.

Pentru Before Midnight, trecerea timpului e un privilegiu şi o provocare. Personajele sunt într-o altă perioadă a vieţii, ca şi actorii care îi interpretează, dar mai sunt ele relevante într-o lume puternic tehnologizată, în care oamenii sunt aduşi laolaltă de reţelele de socializare şi de comunicarea instantanee? Ei bine da, aşa cum erau şi atunci când nu au făcut schimb de numere de telefon, din inconştienţă sau pornire romantică. Deoarece (şi aici e meritul scenariului scris la trei perechi de mâini, de protagonişti şi regizor) Jesse şi Celine sunt fiecare cuplu de oameni pe care îi întâlneşti pe stradă – cu aceleaşi incertitudini legate de implicare, priorităţile celuilalt şi preocupări legate de fidelitate.

Maturizarea şi responsabilităţile, nu vreun artificiu de scenariu, îi scot pe cei doi din globul lor de cristal în care fuseseră ţinuţi în celelalte filme. O conversaţie extinsă legată de posibile idei pentru noi romane e montată în paralel cu tăierea legumelor pentru prânz. O cină aduce laolaltă mai multe personaje cu linii de dialog decât au avut celelalte două filme la un loc. E normal ca nişte oameni ajunşi la o anumită vârstă să interacţioneze cu alte cupluri şi să dezvolte un „comportament de societate”. Şi, totuşi, intimitatea nu e nicio clipă pierdută (la propriu) pe drum. O secvenţă de 14 minute, filmată dintr-o bucată, te pune la curent cu viaţa celor doi, o conversaţie într-o cameră de hotel e un tur de forţă plin de emoţie şi intensitate.

Before Midnight are multe în comun cu Certified Copy al lui Kiarostami, alt film-conversaţie în care un cuplu (?) se plimbă printr-un cadru rural-provincial, cu diferenţa (uriaşă, pentru cei care le vor fi văzut pe ambele) că Celine şi Jesse au o istorie probată şi documentată pe peliculă. Ataşant, onest şi foarte amuzant chiar şi atunci când verbalizează adevăruri dureroase, Before Midnight e o experienţă ce nu trebuie, sub nicio formă, ratată.

P.S: Dacă nu aţi văzut încă niciunul dintre cele trei filme, faceţi-vă un bine. Cu puţin noroc, peste nouă ani, vă veţi felicita singuri. Eu vă spun un lucru: când am fost la Paris, am căutat Notre Dame nu pentru că am vrut să văd unde locuia odată Quasimodo, ci pentru că ştiam că peste drum era librăria unde s-au reîntâlnit Jesse şi Celine. La Luvru nu am ajuns nici până în ziua de azi.

***

Before Midnight a fost proiectat în premieră, miercuri seară, la Palatul Copiilor din Bucureşti, în prezenţa lui Ethan Hawke şi a regizorului Richard Linklater. Evenimentul în scop caritabil a fost organizat de Asociaţia OvidiuRo, înfiinţată de mama actorului, Leslie Hawke, şi de Maria Gheorghiu. Detalii despre programul „Fiecare copil în grădiniţă”, pe www.ovid.ro.

De vineri, 29 iunie, filmul intră în cinematografele din România.