Pe unii i-am văzut pentru prima dată la 18 ani, pe alţii la 36. La apariţia fiecăruia dintre ei am avut însă aceeaşi reacţie: Cine e? sau Cum de nu l-am văzut până acum? Filmele anului 2010 au pus în valoare talentul unor actori care fie au fost descoperiţi după castinguri îndelungate (când nici n-au terminat liceul), fie s-au perindat până acum prin teatru şi prin roluri secundare, fără şansa unui film providenţial. Au apărut pe post de luptători anticomunişti cu alură hollywoodiană, pacienţi problematici ai unui psiholog, deţinuţi care decid să evadeze, mame emigrante şi soţii înşelate. FilmReporter.ro v-i mai arată o dată: ei sunt actorii români pe care i-am descoperit anul acesta.

George Piştereanu

În doi ani, a urcat trepte pe care alţi actori le urcă într-un deceniu. Descoperit de regizorul Florin Şerban într-un liceu din Capitală – „Dinu Lipatti” –, după câteva luni de casting, George Piştereanu a jucat un prim rol pe care l-a remarcat şi Academia Europeană de Film. Ai fi crezut, văzându-l pe ecran tăcut şi ameninţător, că a cunoscut îndeaproape puşcăria. Acum este student în anul II la actorie şi, deşi nu s-a întors cu o statuetă, este deja în vizorul industriei – europene, cel puţin – şi a obţinut un al doilea rol principal în Loverboy al lui Cătălin Mitulescu. Eu când vreau să fluier, fluier stă întru totul pe umerii săi, ca şi responsabilitatea de a transforma acest început furtunos într-o carieră.

Mirela Oprişor

În scena-cheie din Marţi, după Crăciun, Mirela Oprişor (36 de ani) a dat clasă tuturor actriţelor care au jucat vreodată partitura soţiei care află că a fost înşelată. Şi criticii străini care nu au prea gustat ansamblul (cum e cazul „The Hollywood Reporter”) au fost nevoiţi să recunoască faptul că interpretarea ei e fără cusur.

N-a obţinut niciodată un rol principal într-un lungmetraj, deşi a participat la mai multe probe, din cauza „fizionomiei atipice”. „După ce am terminat facultatea nu arătam a mamă sau a femeie matură (eu am jucat mame şi neveste după 35 de ani, în reclame la fel), dar nu arătam nici a puştoaică. Eram între două vârste, nu eram bine definită”, povestea Oprişor pentru Hotnews.ro. Interesant de văzut ce va urma după filmul lui Radu Muntean, pentru că în privinţa talentului ei nu mai există nici un dubiu.

Ada Condeescu

Între cei 17 deţinuţi din Eu când vreau să fluier, fluier, Ada Condeescu a avut o misiune mai grea decât în faţa camerei. La filmările de lângă Cernavodă, actriţa îşi construia primul rol consistent învăţând întâi cum să răspundă micilor provocări din partea băieţilor ieşiţi pentru câteva zile din Penitenciarele de la Craiova şi Tichileşti.

Are un farmec şi o expresivitate care amintesc de Dorotheea Petre, dar o personalitate mult mai flexibilă şi mai caldă. Ca şi George Piştereanu, are deja un al doilea rol, în Loverboy.

Ozana Oancea

În ciuda unui complex declarat că nu a făcut în şcoală şi cursuri de actorie de film, Ozana Oancea, actriţă la teatrul din Craiova timp de zece ani, a înţeles perfect complexitatea personajului feminin principal creionat de Răzvan Rădulescu în Felicia înainte de toate – debutul în regie al cunoscutului scenarist şi prozator român. Apăsarea Feliciei înainte de plecare, sentimentul alienării al celor plecaţi de acasă, împărţiţi între lumea occidentală şi cea românească, trecerea de la o atitudine rezervată şi rece faţă de prietenii de dincolo, impusă de normele nescrise de acolo, la una de nervozitate extremă permisă şi acceptată faţă de familie, sunt excelent transpuse de actriţă în scenele filmate la aeroportul Otopeni.

Scena în care Felicia izbucneşte în plâns în faţa mamei sale şi se descarcă de toate lucrurile pe care numai ea pare să le înţeleagă rămâne ca o dovadă a talentului actriţei care s-a lansat în industrie ca omul din spatele unor festivaluri de film româneşti.

Maria Mitu

Pentru foarte tânăra Maria Mitu, elevă în clasa a XII-a a Colegiului Naţional „Sfântul Sava“ din Capitală, actoria începe să devină o joacă extrem de serioasă. După rolul din scurtmetrajul Derby, regizat de Paul Negoescu, Maria Mitu devine treptat şi din ce în ce mai pregnant imaginea Dianei, a gimnastei care îşi ascunde o tentativă de suicid din serialul În derivă. Lipsa de comunicare şi nevoia de afecţiune, candoarea şi fragilitatea ce transpar din jocul tinerei actriţe tind să o facă pe Maria Mitu poate prima „emblemă” a tinerilor români, pe modelul actorilor din serialele cu adolescenţi americani.

Bogdan Dumitrache

Pentru a trece de la un istoric luptător anticomunist impunător la un soţ jenat de psihologi, care încearcă să-şi convingă nevasta să nu facă un avort, actorul Bogdan Dumitrache a avut nevoie doar de câţiva centimetri în plus la păr şi de o capacitate extraordinară de a rămâne, aşa cum numai fizionomiile memorabile o pot face, dincolo de poveste, chiar şi în rolurile secundare.

Total diferite şi bine jucate, rolul Tudor, din serialul HBO În derivă, Laurian Haşiu – „Leu” din Portretul luptătorului la tinereţe, şi cel al fugarului din Oul de cuc l-au adus în prim-plan, atât la cinema, cât şi pe micile ecrane, pe actorul cunoscut, până în 2010, pentru roluri în teatru, unul principal în scurtmetrajul Lecţia de box şi câteva apariţii scurte, ambele pe post de medic, în Moartea domnului Lăzărescu şi în Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii.

Papan Chilibar

2010 a fost un an ciudat pentru Papan Chilibar (21 de ani) actorul-puşcăriaş din filmul Eu când vreau să fluier, fluier, regizat de Florin Şerban. A trecut de la o lansare plină de laude îndreptate spre talentul neşlefuit, dur prin realismul rolului, de la aplauze şi zâmbete, la sala de judecată şi, din nou, la detenţie.

Proaspăt ieşit din penitenciar, cu puţin timp înainte de proiecţia filmului la Festivalul de la Berlin, la care a şi participat, actorul Papan a pătruns prin efracţie într-un apartament din Bucureşti, fiind în prezent încarcercat la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Rahova şi cercetat pentru furt calificat. Rolul său din Eu cînd vreau să fluier, fluier capătă astfel, pe lângă naturaleţea surprinzătoare pe care a afişat-o actorul amator, şi un ton de „viaţă care bate filmul”. În luna aprilie 2009, cu puţin timp înainte de eliberarea lui Papan din penitenciar, Florin Şerban declara că intenţiona să-l distribuie pe deţinut într-un rol principal. Locul lui este pe marele ecran.