Un nou documentar original produs de HBO România ajunge pe micile ecrane de joi, 29 septembrie, ora 20.00: Doina groparilor/Digging for life, în regia lui Pavel Cuzuic, un proiect finalist al Concursului Naţional de Scenarii iniţiat de HBO România şi realizat în parteneriat cu TIFF, ediţia 2010. Este al optulea documentar original produs de HBO România.

Subiectul este cimitirul „Sf. Lazăr” sau „Doina”, cum e cunoscut în Chişinău, Republica Moldova, unul dintre cimitirele cu cea mai mare suprafaţă din Europa – 2.000.000 m2. Cimitirul, deschis în anul 1966, are până în prezent peste 250.000 de morminte şi este împărţit în 266 sectoare.

Singurii locuitori vii ai unui cimitir sunt groparii. Ei sapă şi îngroapă, imuni la bocete şi lacrimi. Majoritatea groparilor sunt din acelaşi sat. O bună parte dintre ei sunt rude, iar câţiva au moştenit meseria de la tată sau unchi.

La Doina lucrează 23 de gropari – sunt împărţiţi în trei schimburi şi muncesc 7 zile pe săptămână. Zilnic, au loc între 10 şi 25 de înmormântări. Dimineaţa la ora 8.00, groparul şef vine cu lista şi împarte munca celorlalţi gropari. Fiecare dintre ei îşi ascute bine hârleţul şi pleacă în sectorul indicat. Ei cunosc specificul fiecărui sector: calitatea pământului, aglomeraţia de morminte sau „prestigiul sectorului”. Gândurile şi discuţiile lor nu ţin de metafizică: supravieţuiesc glumind sarcastic şi cinic.

„În copilarie, s-a întâmplat ca cimitirul să fie locul unde-mi petreceam mult timp. Simţeam că acest spaţiu era unul de limită, ca era ceva interzis şi necunoscut. Doi dintre vecinii mei erau gropari. Am asistat de câteva ori la săpatul gropilor, la discuţiile pe care le aveau şi glumele pe care le făceau. Mi-au fost şi îmi sunt simpatici pentru că sunt speciali – o combinaţie de morbid, sarcasm, cinism, bunătate şi sufletism”, explică Pavel Cuzuioc în nota regizorală.

Una dintre fantomele vii din cimitirul Doina este doamna Eleonora. Ea şi-a rezervat şi îşi pregăteşte locul de veci de zece ani, chiar dacă e sănătoasă şi are doar 62 de ani. Pregătirea pentru ceasul morţii a devenit obsesia ei, aşa cum fusese, în copilăria regizorului, şi a bunicului.

„Un alt fenomen care m-a conectat indirect cu cimitirul a fost preocuparea bunicului meu faţă de zilele negre. El se pregătea pentru ele de când mi-l amintesc. Avea, cred, 60 de ani când a început să-şi pregătească sistematic aranjamentele. Mergeam de multe ori cu el să cumpăram daruri, pomeni şi tot felul de rechizite care aveau să-i fie de folos când va veni ceasul – care a venit peste 22 de ani de la acea vârstă. Îmi vorbea şi se sfătuia cu mine despre ce lucruri şi cui le va lăsa în testament”, spune cineastul.

„Prin acest film încerc să descriu, aşa cum văd, înţeleg şi descopăr eu aceasta lume şi acest spaţiu sacru şi profan totodată, care are un loc important în viaţa noastră. Tind să împac frica morţii cu realitatea şi parcursul vieţii, iar groparii sunt pentru mine acei lectori versaţi şi terapeuţi de şoc”, conchide regizorul.

Pavel Cuzuioc (33 de ani) s-a născut în Republica Moldova şi a studiat Dreptul la Bucureşti şi Chişinău. În 2000 s-a mutat în Austria, unde a absolvit cursurile post-universitare la Academia Diplomatică din Viena. În 2003, s-a reprofilat complet (după o lungă colaborare cu lumea filmului începută în 1997) şi a început studiile de regie la Academia de Film din Viena. Din 2006 este producător la Zenobia Film, iar din 2009 este director de achiziţii la Autlook Filmsales. A mai regizat Trois Femmes de Moldavie, un documentar de 42 de minute.

Doina Groparilor este produs de HBO Europa Centrală în România şi realizat de Zenobia Film, o companie de producţie înfiinţată în 2006.