Yilmaz Yalcin a strâmbat din nas când a auzit de o probă pentru un film din România. Nu i se părea nici că ar avea vreo şansă, nici că ar fi o chestie prea serioasă, pentru că cei care organizau castingul în Turcia au fost zgârciţi cu detaliile în ce priveşte Morgen, filmul care rulează de azi în cinematografe.
„Sincer, n-am prea avut încredere. «Va fi un rol care implică relaţiile internaţionale», atâta mi s-a zis. De ce m-aţi ales pe mine, chiar? N-am nici înălţimea, nici figura! (râde) Cei de acolo nu gândesc ca noi, îmi ziceam. Şi când a mai şi ieşit cineva de la probă, am zis că am venit chiar degeaba”, explică Yalcin gesticulând, cu traducătorul alături. Primirea de la CinemaPro, cu o seară înainte, l-a emoţionat, cum l-a emoţionat şi aventura filmărilor în România.
Actorul joacă rolul emigrantului kurd care, în drumul lui spre Germania, ajunge în Salonta, părăsit de ghizi lângă graniţă. Nelu (Andrasz Hathazi) îl ia în casa lui şi-l omeneşte, în timp ce Behran imploră, exclamă, se plânge şi mulţumeşte fără ca el să-l înţeleagă. Spectatorul rămâne la fel de neştiutor ca paznicul din Salonta, pentru că replicile lui nu sunt traduse, însă empatizează cu tatăl kurd care încearcă să ajungă la fiul său de la prima până la ultima scenă.
În Turcia, Yilmaz Yalcin apare pe genericul a 50-60 de seriale de televiziune, a cinci filme turceşti şi tot atâtor producţii kurde, însă, după cum mărturiseşte el însuşi, nu a găsit „o fereastră să se apropie de public”.
Casting în Turcia
Marian Crişan lămureşte alegerea care l-a uimit într-atâta pe Yilmaz. Proba a fost dată în Turcia de zece actori, iar înregistrările i-au fost trimise regizorului. „A fost singurul care a improvizat, a fost foarte natural, şi asta mi-a plăcut”, spune cineastul recompensat cu patru premii la Locarno pentru acest film.
Testul era un fragment din scenariu, cel în care fugarul Behran, ud şi speriat, e adus de Nelu acasă. Dacă ceilalţi actori şi-au schimbat hainele meticulos şi liniştit, Yilmaz a făcut-o aşa cum ar face-o un om bucuros că a scăpat – cu înfrigurare.
Faptul că filma într-o altă ţară l-a presat să-şi exerseze foarte mult rolul, „ca să nu dezamăgesc pe nimeni”. „Mi-a fost teamă, pentru că plecam într-un loc despre care nu ştiam nimic. Dacă nu voi face faţă? Dacă nu voi face bine rolul?”. Yalcin a mai avut un atuu, acela de a fi fost asistent de regie a celebrului regizor turc Yılmaz Güney, de la care a învăţat să iubească cinema-ul. În timpul filmărilor prin canale, în zori, experienţa lui din spatele camerei i-a fost de ajutor echipei.
E un război fără rost, în care au murit 30.000 de oameni
Morgen nu vrea să pună probleme legate de politică, insistă Marian Crişan, însă conexiunile sunt inevitabile. Yalcin este un actor kurd care a resimţit pe propria piele efectele discriminării şi, deşi nu s-a gândit niciodată să emigreze din Turcia, mulţi dintre cunoscuţii săi au făcut-o „Nici un om nu cred că-şi doreşte să plece din ţara lui decât forţat de condiţiile economice. Dacă cineva îşi părăseşte patria, nu înseamnă că nu şi-o iubeşte, ci că e forţat să facă asta. Morgen este un exemplu despre sutele de kurzi care au emigrat spre Occident”, explică actorul pentru filmreporter.ro.
Ca artist, apartenenţa la etnia kurdă l-a dezavantajat uneori. „Lucrurile nu se fac pe faţă, ci subtil. La casting, de exemplu, actorii kurzi sunt marginalizaţi, sunt lăsaţi la urmă. Xenofobia este foarte periculoasă. În ţara mea există un război care durează de 30 de ani şi a fost menţinut de cei de la conducere. E un război fără rost, în care au murit 30.000 de oameni de ambele tabere”, spune Yalcin.
„Ai un fiu, îl creşti cu greu, îl trimiţi la şcoală, vine apoi timpul să facă armata şi se întoarce în sicriu acasă. Te îndoctrinează şi te trimit să mori. Este la fel în ambele tabere. Ce sens au aceste războaie de gherilă?”, se întreabă actorul. Încearcă să rămână imparţial din respect pentru el însuşi, spune Yalcin, convins că misiunea sa ca artist este să vadă lucrurile în ansamblu şi să le transmită viziunea sa celorlalţi. „Ce vor kurzii? Vor să înveţe în şcoală limba lor maternă, vor să aibă voie să vorbească în limba lor şi să aibă drepturi egale cu ceilalţi. Asta vor. Dar turcii se tem că, dacă ne dau aceste drepturi, o să rupem Turcia în două, ceea ce e o prostie. Dar, dacă intrăm în Uniunea Europeană, poate se rezolvă aceste lucruri”.
