Autor: Anca Fronescu
La noapte sunt Oscarurile, așadar. La mine în ogradă nu prea am unde să le văd (nici televizor funcțional nu am, ce să mai zic de vreun cablu de secol 21). Ultima oară când le-am urmărit, am mers la Londra la o prietenă și taman în seara de dinainte m-a pocnit o criză de spate din acelea ca la carte și cred că am rămas cu sechele și mi-e cumva teamă că dacă mă uit la Oscaruri nu mă mai pot mișca vreo două săptămâni.
Pe lângă toate suspiciunile astea, rămâne și simplul adevăr că nu mai cred de mult în Oscaruri. De fapt, nu mă mai încântă premiile, în general, așa de mult. Nu știu dacă m-au încântat vreodată, deși nu le contest însemnătatea.
Însă la Oscarurile de anul ăsta, nu știu, prea sunt multe nume pe listă care mă miră că au ajuns acolo și prea multe care lipsesc. Chiar și cu niște Oscaruri mai „slabe”, tot m-a amuzat să aflu niște date legate despre ele, în general. Cum ar fi că, în continuare, actrița cu cele mai multe Oscaruri e Katherine Hepburn, patru la număr. Femeia cu cele mai multe Oscaruri e o însă un designer de costume – Edith Head, cu opt statuete. A făcut costumele, printre altele, pentru Sabrina, Roman Holiday și All About Eve și a lucrat des cu Alfred Hitchcock. Că tot veni vorba de el, Hitchcock n-a luat vreodată vreun Oscar. Nici măcar un honorary award. În 1968, a primit premiul Irving G. Thalberg, adică unul de consolare. Speech-ul lui Hitchcock: Thank you!
Meryl Streep și Ben Hur
Asta sigur știți deja: actrița cu cele mai multe nominalizări e Meryl Streep, 18 la număr. L-a luat de trei ori. Anul ăsta e nominalizată din nou. Șanse are puține (ce-i drept, nici nu face un rol fantastic în August: Osage County.
Știți că de-abia din 1934 Oscarurile se țin anual? La început erau doar o dată la doi ani. Și că nici un film n-a luat vreodată mai mult de 11 Oscaruri? Ben Hur e sus pe listă, Titanic și Lord of the Rings: Return of the King urmează. Primele două filme din seria Lord of the Rings nu au luat decât patru, respectiv două Oscaruri. Mai mult de 14 nominalizări n-a luat nici un film. Recordul îl dețin All about Eve și Titanic. Steven Spielberg a reușit să strângă 11 nominalizări pentru The Color Purple, în 1985, și nu a plecat acasă nici măcar cu o statuetă.
Sunt doar trei filme care au câștigat the big five (așa li se zice celor mai importante Oscaruri: film, regie, scenariu, actor și actriță). Iar filmele sunt: It Happened One Night, One Flew Over the Cuckoo’s Nest și The Silence of the Lambs.
Ajunge cu atâtea cifre. Anul ăsta mai e o chestiune „nouă”. Pentru prima oară, la categoria cel mai bun film străin pot vota toți membrii Academiei de Film, adică toți cei 6721. Până acum, votul se limita la membrii Foreign Language Committee, care erau obligați să aducă dovada că au văzut filmul în cinema. Se făceau glume multe pe seama alegătorilor. Erau priviți ca o gașcă de bătrâni care nu au ce face și merg la film să își alunge plictiseala. Acum, că poate vota toată lumea, categoria Cel mai bun film străin a căpătat allure.
E aceeași categorie la care și România a trimis anul acesta un film: Poziția copilului. Din păcate, nu a fost selectat printre cele cinci concurează la noapte: Jagten (Danemarca), Omar (Palestina), The Missing Picture (Cambogia), The Broken Circle Breakdown (Belgia), La Grande Bellezza (Italia). Ultimul e marele favorit (cu BAFTA, European Award și Golden Globe deja pe raft). Nici Jagten nu e de ocolit, dar preferatul meu e The Broken Circle Breakdown, un film belgian, al lui Felix van Groningen.
Cowboys și bluegrass belgian
E, poate, anul lui: dacă e Oscar (și nu marți – țineți minte filmul?If It’s Tuesday, This Must Be Belgium, din 1969), e Belgia? Și anul trecut a fost un film belgian pe lista asta, Rundskop, iar asta se ține minte la Hollywood. Dintr-o dată, Belgia e localizată pe hartă. Dar nu numai despre Belgia e vorba aici. Ceea ce sigur nu va trece neobservat e faptul că filmul ăsta e și despre cowboys și muzica bluegrass. Actorii sunt cei care cântă în film. Și cântă bine. Ba se află chiar pe locul patru în top ten-ul american de bluegrass de săptămâna asta. Protagonista Veerle Baetense a declarat că nu are de gând să facă o carieră din asta, deși experții în bluegrass atestă cât de genuine poate cânta.
Filmul cucerește și prin muzică. Muzica are și ea rol principal. Pe scurt, e povestea unor părinți și a copilei lor, care se topește sub ochii lor de cancer (la filmul ăsta, se umblă cu batiste și șervețele la îndemână). Nu e tras de păr, nu e clișeic. Ieși profund emoționat. Toate astea nu ajută neapărat la un Oscar. Întrebarea e dacă toți cei 6721 de alegători l-au văzut înainte să voteze (am citit în presă cum că filmul i-a dat gata, totuși, și că e favorit).
Vineri seară a câștigat César-ul pentru Cel mai bun film străin (a luat și premiul la Palm Springs). Țin minte că un membru din echipa filmului ar fi spus în presă că „César-ul e cel care contează și, dacă reușim să îl câștigăm pe acela, Oscarul îl luăm sigur”. Să vedem.
Talentul de a face lobby
Ce contează enorm la Hollywood și la Oscaruri (și în multe alte locuri) e lobby-ul. Iar cea care îl face pentru The Broken Circle Breakdown e Tatiana Detlofson. A lucrat ani de zile pentru European Film Promotion, pe când trăia încă în Europa, și atunci a avut șansa să vadă tot ce se putea vedea în materie de filme europene și nu numai (merită menționat că Oscarul filmului cehesc Kolya i se datorează în parte și ei). Nu a pus vreodată vreun picior în Belgia, e cehoaică, are pașaport suedez și mama coreeancă.
„Filmul ăsta îți merge direct la inimă. Nu lasă pe nimeni indiferent. Treaba e să fie văzut. Și aici e buba. Cum faci să îl vadă toată lumea la timp?! Plus că regulile campaniei de promovare sunt foarte stricte. Însă e bine că Felix are un agent aici, un avocat, un manager. Oamenii ăștia cunosc alți oameni. Și ce contează enorm e ca toți oamenii ăștia să vadă filmul. Avem și un material de aur în muzică, însă nu putem să-i lăsăm să cânte peste tot. Regulile nu ne lasă. Ultima oară au cântat în Santa Barbara și, timp de 5 minute, toată lumea a aplaudat frenetic”, povestea Tatiana într-un interviu.
Cea mai simpatică în toată povestea asta e Nell, puștoaica de 8 ani care joacă fetița în film. Se bucură că la noapte are voie să se culce târziu. Ca o să poată urmări cu familia, părinții și fratele mai mic de la ei din sufragerie the Oscars. Ba poate o să meargă chiar la petrecerea organizată în Gent cu ocazia Oscarurilor. A primit deja un Oscar de jucărie, îl ține la ea în cameră, pe dulap.
„Chiar cred că avem o șansă să câștigăm”, mărturisește veselă unui ziar belgian. „Nu am cine știe ce emoții, însă dacă pierdem o să fiu dezamăgită. Normal că nu am mers în America. De unde bani? Locurile sunt limitate. Și nici nu vreau să mă fac actriță. Mie-mi plac animalele și vreau să am grijă de ele. Am deja găini, câine, pisica, purcei. Și tot ce îmi doresc e să le port lor bine de grijă”.
