Alain Resnais a încetat din viață sâmbătă, 1 martie, la 91 de ani, scrie „Variety”. Renumitul regizor al unor filme ca Hiroshima mon amour, Nuit e brouillard și Anul trecut la Marienbad a fost distins recent la Berlin cu Premiul Alfred Bauer pentru inovație, cu Aimer, boire et chanter.
Potrivit AFP, care-l citează pe producătorul Jean-Louis Livi, cineastul ar fi murit înconjurat de familia sa, seara, la Paris. El lucra deja la scenariul unui alt lungmetraj, al 21-lea ca regizor. „Pregătea, împreună cu mine, producția unui film a cărui primă variantă de scenariu o scrisese deja”, a declarat producătorul pentru AFP.
Fostul președinte al Festivalului de la Cannes, Gilles Jacob, a transmis pe Twitter. „Dacă statul nu-i pregătește acestui artist modest și model funeralii naționale, cum a făcut Italia pentru Fellini, ar fi un gest glorios de abandon”.
Parte a generației de după al doilea război mondial care a revoluționat cinematograful de autor, alături de Chris Marker, Agnès Varda, Jean-Luc Godard, François Truffaut, Jacques Rivette, Claude Chabrol sau Eric Rohmer, Alain Resnais a reînnoit limbajul cinematografic, experimentând permanent și explorând/integrând celelalte arte – literatura, teatrul, pictura, banda desenată.
„Filosoful Gilles Deleuze a spus-o foarte bine: «Resnais nu are decât un singur subiect: omul care se întoarce după moarte». Cele mai multe dintre filmele sale, de fapt, ilustrează reconstrucția unei lumi după dezastru”, scrie criticul Jacques Mandelbaum, în „Le Monde”.
De-a lungul carierei, a avut deopotrivă succes la critică și la public. Cel mai vizionat film al său, On connaît la chanson, a avut 2,6 milioane de spectatori în Franța, în 1997. Este, totodată, cineastul francez cu cele mai multe nominalizări la premiul César pentru regie – opt, și singurul care a câștigat trei trofee pentru Cel mai bun film, pentru Providence (1978), Smoking / No Smoking (1994) și On connaît la chanson (1998).
A fost premiat cu Oscar pentru scurtmetrajul Van Gogh, la începuturile carierei, în 1950, cu BAFTA pentru Hiroshima mon amour, cu Leul de Aur la Veneția pentru L’Année dernière à Marienbad și Leul de Argint pentru Cœurs), trei Urși de Argint la Berlin (Smoking / No Smoking, On connaît la chanson, Aimer, boire et chanter) și Marele Premiu al Juriului la Cannes (Mon oncle d’Amérique). În 2009, juriul a decis să-i acorde un Prix Exceptionnel al celei de-a 62-a ediții a Festivalului de Cannes pentru Les Herbes folles și restul operei sale.
Actorii săi preferați, care au revenit constant în filmele sale, sunt Sabine Azéma (soția sa, începând din 1998), Pierre Arditi, André Dussolier și Lambert Wilson. „Nu cunosc pe nimeni care să privească actorii cum o face Alain Resnais. E un cadou din ceruri să fi privit de omul acesta”, mărturisea Pierre Arditti într-un interviu pentru France 2, care a revenit asupra întregii opere regizorului în 2012, la lansarea filmului Vous n’avez encore rien vu.
