Autor: Irina Trocan
Documentarul Born This Way (Berlinale Panorama), de Shaun Kadlec şi Deb Tullmann, care împrumută titlul unui album al excentricei cântăreţe pop Lady Gaga, raportează asupra prejudecăţilor suferite de homosexualii de ambele sexe în mediul conservator ideologic al Republicii Camerun.
Dacă subiecţii interviurilor din Born This Way cred că sunt îndreptăţiţi la mai multă toleranţă şi ştiu că minorităţile sexuale din societăţile occidentale deja au obţinut-o, actuala legislaţie din Camerun permite arestarea homosexualilor demonstraţi sau bănuiţi.
Realizatorii din Los Angeles recunosc că lucrul la documentar a fost mai puţin riscant pentru ei decât pentru cei intervievaţi, ale căror preferinţe sexuale sunt încă parţial secrete în cercul lor social (din motive de siguranţă personală, documentarul nu va fi proiectat public în Camerun).
Cu excepţia unei singure secvenţe, filmată în mod ilegal într-o sală de tribunal în timpul unui proces pentru „lesbianism şi vrăjitorie”, camera nu e niciodată în mijlocul acţiunii. Povestea se construieşte în timp ce subiecţii îşi relatează experienţele sau expun în faţa camerei dovezi concrete că sunt hărţuiţi. Pentru că dezavantajul unui documentar progresist e că practic le cere celor oprimaţi să facă spectacol din nedreptăţile pe care le-au suferit, realizatorii au ales abordarea delicată de a-i lăsa pe ei să controleze ce şi cât dezvăluie. Pe de altă parte, e posibil ca rezervele lor să fi fost totuşi excesive: la prima vedere, cele mai bune părţi din documentar par să fie rodul întâmplării.
Momentele tari ale filmului sunt simple, dar captivante. Două personaje recurente, Cedric şi Gertrud, fac mărturisiri care îi solicită emoţional: el recunoaşte în faţa camerei de filmat că „nu e el însuşi cu femeile”; ea se hotărăşte să i se confeseze unei călugăriţe care a avut grijă de ea şi se bucură când e întâmpinată cu toleranţă. În altă secvenţă, un bărbat intră în vorbă cu o femeie puţin cunoscută pe care o duce cu maşina; află întâmplător că e bisexuală şi e stimulat din ce în ce mai mult de directeţea ei.
Din păcate, tehnicile documentariştilor nu sunt întotdeauna pe măsura ocaziei. Kadlec şi Tullman taie în interiorul unei secvenţe sau între secvenţe ca să scutească spectatorii de efortul de a urmări digresiunile vorbitorilor, dar, încercând să simplifice, devin intruzivi.
Ideea implicită din Born This Way – că drepturile homosexualilor sunt drepturi umane – nu e una nouă, dar feţele din documentar sunt. Prin faptul că le întrerup discursul sau le juxtapun fragmente distincte din discurs, realizatorii îi cenzurează inconştient şi înlocuiesc asocierile de gânduri ale personajelor cu asocierile lor.
Într-o secvenţă, după ce îl vedem pe Cedric vizitând mormântul tatălui său şi amintindu-şi îngândurat că era un om senin, Kadlec şi Tullman taie la explicaţiile lui Cedric despre discreţia faţă de tatăl său şi despre cât de greu i-a fost să păstreze secretul. Dar oare a spus-o imediat, ca şi când îl ardea nevoia să articuleze gândul, sau au decis realizatorii să scoată partea plictisitoare la montaj?
