Iranul continuă seria de arestări din rândul cineaştilor şi ziariştilor, iar cea mai recentă victimă a regimului de la Teheran este o actriţă şi regizoare în vârstă de 37 de ani, Mahnaz Mohammadi. Săptămâna trecută, femeia a fost luată cu forţa din casă de autorităţi şi dusă într-un loc necunoscut.
Până la această oră nu se ştiu motivele arestării, nici condiţiile de detenţie, deşi, pentru toţi cei care cunosc situaţia din Iran, raţiunile sunt simple: oamenii care îndrăznesc să deschidă subiecte ca drepturile omului sau problemele societăţii iraniene sunt vizaţi.
Ca reacţie, Costa Gavras, Gilles Jacob (preşedintele Festivalului de la Cannes) sau Bertrand Blier au semnat, în numele Societăţii Realizatorilor Francezi, o petiţie pentru eliberarea ei de urgenţă, denunţând atacurile Iranului la adresa libertăţii de exprimare a cineaştilor iranieni.
Mohammadi a mai fost arestată şi în 2007 şi în 2009, dar a fost eliberată la ceva vreme după aceea. Este activist pentru drepturile omului şi a regizat documentare ca Women without Shadows (2003), despre femeile părăsite, fără casă, The Soul’s Children (2004), care a fost interzis, sau Travelogue (2006), despre un tren care pleacă plin de la Teheran, în fiecare marţi, şi se întoarce gol de la Istanbul, potrivit „The Guardian”. Filmul atinge subiecte ca imigraţia, homosexualitatea şi contradicţiile societăţii iraniene.
A colaborat, totodată, cu regizorul Rakhshan Bani-Etemad, la realizarea documentarului We are Half of Iran’s Population, despre viaţa cotidiană a femeilor, pledând pentru accesul lor la vot. Imagini filmate atunci cu femei dependente de droguri şi eleve vorbind despre discriminarea sexuală ar fi fost ţinute în secret şi scoase din ţară pe ascuns.
Arestarea lui Mahnaz Mohammadi se adaugă unei serii în care cea mai răsunătoare a fost a lui Jafar Panahi. Pentru eliberarea sa, lumea filmului a militat – în zadar – un an de zile. În detenţie se află şi regizorul Mohammad Rasoulof, avocatul Nasrin Sotoudeh sau fotografa Maryam Majd (25 de ani), care pleda pentru accesul femeilor pe stadioane.
Amnesty International a reacţionat rapid, la rândul său, însă aceste cereri de „eliberare imediată” sunt simbolice şi nu au efect. Maziar Bahari, un cineast deţinut şi eliberat în 2009, a declarat pentru „The Guardian” că dificultatea, în astfel de cazuri, este că „nu ştii unde sunt duşi, ce acuzaţii li se aduc şi ce autoritate îi ţine în închisoare. Documentariştii sunt în contact direct cu societatea şi îi arată părţile bune şi părţile rele, însă în Iran, unde regimul crede că poate pătrunde în toate aspectele vieţii indivizilor, unde totul e politizat, munca cineaştilor poate fi considerată o ameninţare la aşa-zisa securitate naţională”.
Mahnaz Mohammadi era în atenţia autorităţilor de multă vreme, un semnal fiind şi refuzul de a i se permite plecarea din ţară la Festivalul de la Cannes, unde urma să asiste la proiecţia unui film în care are rolul principal – Marriage Ephemeral, de Reza Serkanian. „Sunt femeie şi sunt regizor, două motive suficiente pentru a fi considerată vinovată în această ţară. Lucrez acum la un nou documentar despre femeile din ţara mea. Lupta lor pentru identitate e esenţială în viaţa de zi cu zi… şi libertatea e cuvântul care le lipseşte cel mai mult din această viaţă”, a transmis atunci Mohammadi.
Citeşte şi:
20 de ani fără filme. Iranul l-a condamnat la închisoare pe regizorul Jafar Panahi
Semnează petiţia pentru eliberarea regizorului iranian Jafar Panahi!
