UPDATE: Ne vedem la un film de Oscar? Cei 15 câştigători ai unei invitaţii la „The Artist”!

40
1516

UPDATE: Dragi Filmreporterişti:), iată lista celor 15 cinefili care vor vedea printre primii în România (şi alături de echipa Filmreporter.ro) favoritul la Oscar 2012: The Artist. Avanpremiera organizată de Forum Film va avea loc la Cinema City Sun Plaza luni, 20 februarie, de la ora 19.00. Accesul se face doar pe bază de invitaţie. După proiecţie, echipa Filmreporter.ro vă aşteaptă la fotografii şi la împărtăşit impresii despre film.

1. Liviu Cozma
2. Eliza
3. Liliana Munteanu
4. Ana Răduleţ
5. Maria Pascu
6. Lupu Daniel-Mihai
7. Ioana
8. Lina
9. Vlad
10. Laura J.
11. Oana Dan
12. Răzvan Stanca
13. Iuliana Munteanu
14. Alexandra
15. Georgiana

Le mulţumim din suflet tuturor celor care ne-au scris! Ne-am fi dorit să vă putem avea pe toţi alături de noi. Aşteptăm însă impresiile voastre despre The Artist, după premiera din 24 februarie.

Campania Ne vedem la un film de Oscar?, începută în 2011, are o finalitate concretă anul acesta: Filmreporter.ro şi Forum Film vă invită la cel mai aşteptat film al anului, The Artist, în regia lui Michel Hazanavicius. Avem 15 locuri rezervate pentru cititorii noştri la avanpremiera de la Cinema City Sun Plaza luni, 20 februarie, de la ora 19.00.

Pentru a primi un loc la avanpremieră, trebuie doar să răspundeţi la o întrebare, la pagina de comentarii a articolului: Ce v-ar convinge să vedeţi un film la cinema şi nu pe computer? Subiectul, regizorul, formatul (3D, Imax), o promoţie la bilete, un preţ mai scăzut, un cinema mai aproape de casă? etc. Am vrea să deschidem, cu acest prilej, o discuţie despre mersul la cinema în România şi despre ce îşi doresc spectatorii.

Puteţi răspunde până joi, 16 februarie, inclusiv.  Vom aprecia răspunsurile sincere, bine argumentate sau măcar simpatice:)

Campanie Filmreporter: Ne vedem la un film de Oscar?

În sezonul tentaţiei maxime (pentru cinefili), reîncepem o campanie pe care am iniţiat-o anul trecut: Ne vedem la un film de Oscar? Argumentele invocate în 2011 rămân valabile şi în 2012:  un film înghesuit pe un ecran de computer îşi pierde din calităţi; artiştii care l-au conceput merită răsplătiţi măcar cu un bilet de cinema; mersul la cinema e o formă plăcută de socializare care ar merita revigorată.

Cu circa 70 de cinematografe într-o ţară de 22 de milioane de locuitori, încasările sunt oricum infime. Iar curiozitatea spectatorilor funcţionează mai degrabă în detrimentul filmelor, după cum explica anul trecut Mirela Matei, reprezentanta casei de distribuţie Ro Image 2000: „Încasările nu sunt semnificativ mai mari în cazul fimelor nominalizate, aşa cum se întâmplă în alte teritorii, iar filmele se încadrează, de obicei, în estimările noastre. Deci, câştigul în urma nominalizărilor sau premiilor este minor, dar putem vorbi de o pierdere din cauza pirateriei, care creşte din aceste motive”.

O experienţă ca The Artist, de pildă, nu merită irosită pe un ecran mic de computer. Prin urmare, Filmreporter.ro vă propune să aveţi răbdare. În lunile februarie şi martie vi se pregătesc mai multe filme de Oscar în cinematografele din România: The Descendants (3 februarie), Tinker, Tailor, Soldier, Spy (3 februarie), War Horse (10 februarie), My Week with Marilyn (17 februarie), The Artist (24 februarie), Extremely Loud and Incredibly Close (23 martie). Hugo al lui Martin Scorsese, anunţat iniţial pentru 13 aprilie, nu mai figurează printre premierele începutului de an. Au rulat deja (pe unele le puteţi găsi  încă la cinema) Moneyball, Puss in Boots, Rango, The Help sau Midnight in Paris.

avanpremiera de la Cinema City Sun Plaza luni, 20 februarie, de la ora 19.00

40 COMENTARII

  1. faptul ca ma obliga sa ies din casa, ca nu ma „tintuieste” in pat, ca exista posibilitatea sa particip la discutii cu regizorul, producatorul si actorii dupa vizionare eu zic ca este suficient de mobilizator….

  2. Salut, dragi Filmreporteristi.
    Acum vreo doi ani am promis ca voi merge sa vad la cinema toate filmele romanesti si filmele de Oscar – primele, pentru ca vreau sa pot sprijini cum pot eu (adica platind un bilet) cinematografia romaneasca iar cele din urma pentru ca nu vreau sa ratez filmele al caror nume vor face inconjurul lumii. Totusi, ecarnul mare de cinema nu se va compoara niciodata cu un monitor de calculator.
    Cum The Artist este deja un fenomen international, n-as vrea sa-l ratez.
    Va foarte multumesc!

  3. atmosfera filmului vazut intr-o sala de cinema nu se poate compara cu cea de acasa, impactul este mult mai puternic, senzatiile sunt mult mai intense, iar transpunerea in poveste se creaza in mod normla

  4. Ca toti romanii am experimentat ambele experiente: si comoditatea canapelei mele si calitatea unei proiectii cinematografice. Acasa – bine, caldut, loc cat sa si adormi la film, insa calitatea filmului creste odata cu timpul pe care-l astepti la download, daca ai si bafta sa ai o conexiune slaba, ala esti. Daca te tine buzunarul sa ai un proiector iti chemi gasca acasa si dai si party dupa… insa eu una nu-s in cazul asta…
    De ce imi place sa aleg cinema-ul? Pentru ca exista reduceri si miercuri seara, cand iesi in oras cu cineva, cand dai goana dupa un cod de film, si incepi sa suni lumea cu care nu te-ai mai auzit de mult timp intrebandu-i si de altele, pentru ca mai socializezi si nu te mai simti singur. Pe langa onorurile ce le aduci prin plata ta filmului, ai calitate si sunet mai bun, care te face sa fii in atmosfera mai bine… cel putin cand am vazut Avatar de 5 ori la cinema de fiecare data muzica imi inducea noi stari si ma cufundam cu totul in poveste… Nu tot timpul am bani sa merg la cinema, insa cand pot o fac cu mare placere. Mai ales daca filmul merita sau ma atrage o poveste mai putin mediatizata. Mai e si placerea ca nu trebuie sa astepti sa vezi povestea care te tine cu sufletul la gura… Si e magia aia ca mergi la cinema, e altceva, e o activitatea care are farmecul ei…

  5. Prefer mereu o sala de cinema computerului pentru a viziona un film pentru ca la cinema se creeaza o cu totul atmosfera,mult mai pregnanta, mai intensa, esti stimulat mult mai puternic in timpul filmului si totul pare mai real.Un cinematograf are o valenta magica, este precum o cutie a unui magician sau un tablou in care sare Mary Poppins.Ecranul din sala de cinema este incomparabil cu ecranul unui computer, devii mult mai focusat in cinema.Aleg sa merg la cinema pentru ca mereu conteaza cum spui o poveste si cred ca filmul devine o poveste mult mai bine expusa in acest cadru.

  6. Motivatia pentru care vreau sa vad un film la cinema este acela ca ma aflu printre oameni iar asta e o bucurie nu o tristete mai ales pentru ca nu sufar de mizatropie. Dupa film, exista posibilitatea de a schimba impresii cu alti spectatori, chiar cu cei care au realizat filmul, pe cand stand acasa, inchid laptopul si raman eu cu mine insumi.

  7. Mie imi place sa merg la cinema dintr-un motiv foarte egoist. Daca nimeresc ora buna si locul potrivit am o sala de cinema doar pentru mine. Un ecran enorm. Mari actori. Totul pentru mine. SI nu roade nimeni floricele alaturi, nici nu comenteaza de-a lungul filmului.

    Pana acum, cea mai buna zi de vazut filme in Bucuresti si cel mai bun interval orar: lunea, de la 12 la 17 in mall-uri. E pustiu 🙂

  8. Experientele nu pot fi comparate 🙂 La cinema esti parte din film, traiesti altfel toata povestea pusa in scena de actori, esti privilegiat prin accesul la o alta lume, in care poti evada alaturi de personajul favorit 🙂 Factorul determinant pentru vizionarea unui film la cinema este subiectul, deoarece sunt convinsa ca exista filme care trebuie vazute la cinema. The Artist face parte din aceasta categorie.

  9. pentru că nu poți să pui pauză, ca la laptop. pentru că filmele sunt făcute pentru ecran mare. pentru că acasă nu poți vedea reacțiile celorlalți. și nici să îi înjuri în gând pe cei cărora le sună telefonul sau pe cei care vorbesc. pentru că acasă nu poți să faci să se ridice jumătate de rând pentru a ajunge la locul din mijloc, de unde, normal, vezi cel mai bine. și pentru că n-am proiector încă și nici atâția prieteni cât să umple o sală de cinema.

  10. pe mine m-ar convinge in primul rand imaginea filmului si, culmea, nu sunetul.. stim foarte bine ca imaginea proiectata pe „marile ecrane” este incomparabil mai buna fata de cea redata de un tv sau monitor… si daca argumentul acesta nu este suficient, va rog sa-mi spuneti cine poate rezista tentatiei de a vedea proiectata in cinematograf imaginea unui jack russel terrier surprins intr-un salt caracteristic? eu, cu siguranta, nu! 🙂

  11. Pentru că Alien e demn de milă pe un biet monitor, mai că i-ai da să mănânce din palmă. Pentru că o explozie nucleară se aude acasă ca o petardă aruncată de un puşti. Pentru că la microunde nu poţi face popcorn, ci doar floricele.

  12. Starea care te învăluie pe nesimţite în semiîntunericul sălii de cinema, senzaţia că trăieşti în film, că eşti parte din poveste. Intri în pielea personajelor şi fiecare replică a lor pare a fi rostită de tine, în gând. Apoi, mâna caldă care se strecoară şi o caută, timid, pe a ta, pentru a o duce la gură. Sărutul scurt, luat pe furiş, în timp ce pe ecran dragoni se luptă între ei.

  13. M-ar convinge, in primul rand, calitatea scaunelor, confortul in sala de cinema. Sa fie respectat clientul, platitor de bilet. Apreciez, totodata, si pretul biletului, care trebuie sa fie accesibil publicului larg. Distanta fata de casa nu este un impediment pt mine, caci merg oriunde in capitala la cinema. Sunt un cinefil pasionat si vizionez cam tot ce apare pe marele ecran. Va multumesc Filmreporter.ro pt initiativa si sper sa fiu ales! O seara faina va doresc:)

  14. Lucrul care m-ar convinge, in primul rand, sa merg la cinema este calitatea filmului. In al doilea rand: comoditatea pe care ti-o ofera cinematograful.
    Eu impart cinematografele de la noi in doua categorii: cele de Mall si celelalte. Primele sunt cele mai raspandite si probabil au mai multe puncte forte cand vine vorba de amenajarea salii si tehnologia folosita, dar lasa de dorit la capitolul selectarii filmelor si al clientilor. „Celelalte” cinematografe vin cu foarte multe filme interesante si inedite. Din pacate salile sunt foarte vechi, neaerisite si fara incalzire, iar filmele de obicei sunt destul de vechi.
    Combinare partilor pozitive din cele doua tipuri de cinematografe m-ar scoate, cu siguranta, de mai multe ori din casa.

  15. Mersul la cinema e o alegere care tine de calitate.Raporturile imaginii proiectate pe monitor nu sunt aceleasi de pe ecranul de cinema. Nu poti observa detaliile la fel de bine. Apoi, sala de cinema iti ofera o anumita intimitate cu filmul, nu poate intra cineva in camera, nu raspunzi la telefon. Socializezi cu oamenii in timp ce astepti sa-ti iei bilet. Si daca esti student la film, ca mine, te simti ca acasa.

  16. trecand peste aspectul vizual-sonor dat de ecranul mare plus sonorizarea de care dispune un cinematograf, se creeaza in sala (de cele mai multe ori) o energie care creste valoarea peliculei. nu de putine ori am avut parte de un public care a ras odata cu mine la o poanta din film, facand-o mai savuroasa, a tresarit, tipat sau si-a tinut respiratia odata cu mine. cred ca vi s-a intamplat si voua sa va uitati familiar la cei din jur dupa ce se aprind luminile, nu-i asa? un film se vede altfel la cinema 🙂

  17. Ceea ce ma convinge pe mine sa merg la cinematograf este reclama acelui film, entuziasmul premierei dar bineinteles si calitatea imaginii, experienta de neuitat a sunetului, introducerea in atmosfera peliculei.

  18. Raspunsul e cat se poate de banal: filmul. Atat timp cat e un film care pare sa merite vazut nu ma mai intereseaza atat de mult pretul biletului, cat de departe e cinemaul sau ce ati mai enumerat. Problema e ca de cele mai multe ori ceea ce considera distribuitorii ca e un film care merita distribuit nu coincide cu ceea ce consider ca e film care merita vazut. Prefer sa vad in sala de cinema un film cu dialog care se petrece doar intr-o camera sau unul in care poate nu e niciun fel de dialog, dar imaginea impresioneaza prin altceva decat efecte speciale de tipul „in your face”, care, vorba zice, ar trebui sa-ti ia ochii. Da, intr-adevar, astfel de scene imi iau ochii, ma face sa mi-i indrept spre tavan, spre biletul pe care am dat banii si sa ma intreb de ce am facut prostia asta. Nu zic ca astfel de filme n-ar trebui sa existe, e foarte util si un entertainment (preferabil de calitate), dar n-ar fi o idee rea sa existe mai mult si din alternativa. De exemplu e inadmisibil ca filme precum The Tree of Life sau A separation sa nu ajunga decat ca 1-2 vizionari in cadrul unor festivaluri de film. Pretentii pentru un film de tipul lui Once upon a time in Anatolia nici nu pot exista. Sunt nevoit sa ma bucur enorm cand aud o stire ca cea despre Shame, cum ca va fi proiectat in cadrul B-EST, desi pana la sfarsitul lui martie s-ar putea ca dorinta de a-l vedea sa ma impinga spre alte surse. Mai e si cazul unor filme precum We need to talk about Kevin sau Hugo, care apar cu distributie larga din cate se pare, dar cand? Dupa ce mai tot publicul a vazut deja filmul prin alte parti? Acest lucru s-a intamplat anul trecut cu 127 Hours sau Biutiful, filme care poate ar fi avut ceva mai multi spectatori daca nu erau proiectate dupa cateva luni bune fata de multe tari.

    E clar ca ce am scris mai sus e oarecum o pretentie nu prea usor de realizat, dar asta e tipul de film care ma face sa vin la cinema si as face-o cu cea mai mare placere daca s-ar putea. Oricum merg relativ des la cinema, in cel mai rau caz la 1-2 filme intr-o luna.

    Consider ca experienta intr-o sala de cinema nu poate fi vreodata comparata cu un mic ecran de televizor sau calculator. Desigur, exclud conditiile in care sala de cinema e plina de rontaituri de popcorn sau oameni care comenteaza filmul si vorbesc la telefon. Din pacate cea mai proasta experienta de acest tip am avut-o la filmul care mi-a placut chiar cel mai mult din ce a ajuns in cinemaul de mall in 2011, adica la Drive. Ca tot am intrat in subiectul asta, as dori ca oamenii aia de-s platiti pentru ordine sa mai si intre prin sala si sa-si faca treaba, ca in afara de unii care confunda propria sufragerie cu sala de cinema mai sunt cativa care vin sa se uite la film. Asta poate e cea mai la indemana solutie pe care ar putea sa o faca cinemaul pentru mine.

    In fine, ma opresc aici ca sa nu plictisesc, dar mai adaug totusi ca-mi pare extrem de rau cand aud mai toti colegii sau prietenii ca de ce dau bani pe un film cand il pot descarca de pe net. Dar asta e o problema la care raspunsul e simplu, iar rezolvarea extrem de complicata. Cred ca lumea intelege foarte diferit ce poate reprezenta un film… din pacate.

    • Am uitat sa precizez, mai ales ca era in lista voastra de idei, de obicei imi aleg filmul dupa regizor. Daca ai vazut mai multe filme de la un regizor stii in mare de la ce sa te astepti. Pana la urma regizorul e cel mai important element al unui film, e viziunea lui acolo (sau ar trebui sa fie) si odata ce ai creat un fel de conexiune cu filmele unui regizor si implicit chiar cu regizorul (cred ca Tarkovsky avea o idee oarecum in sensul asta, de creare a unei legaturi stranse intre regizor si spectator) atunci nu poti sa te abtii in a-i vedea si urmatoarele filme. Filmele sunt cumva o oglinda pentru regizor, dar si pentru spectator (si tot la Tarkovsky ajungem :P).

      Imi pare rau ca ma simt nevoit sa mai adaug inca ceva, dar e o tema pe care se poate discuta mult asa ca vin in cascada diferite aspecte. In Romania aproape ca lipseste in totalitate filmul asiatic, care are un mare avant ca recunoastere in ultimii cativa ani, atat prin minimalisti thailandezi, chinezi etc. cat si prin filme mai mainstream de o foarte buna calitate, cum sunt cele din cinemaul sud corean. Mai ajunge un Chan-wook Park sau Wong Kar Wai, dar filme ca I saw the devil sunt inca ignorate in timp ce horror-ul american de o foarte proasta calitate abunda. Ma opresc aici, sper…

  19. Dacă ar fi după mine aş vedea toate filmele într-o sală de cinema şi condiţiile ideale ca să pot să fac asta ar fi: bilete ieftine (până în 10 lei, sau un abonament cu care să ies mai ieftin), o sală prietenoasă cu spectatori respectuoşi (din punctul ăsta de vedere NCRR are cea mai bună selecţie de spectatori în ciuda condiţiilor nu formidabile), selecţia de filme (cinematografele mari abundă în porcării) şi o companie plăcută (deşi nu mă deranjează să merg singură, ar fi un motiv în plus 🙂 ).

    • Ce m-ar convinge pe mine ar fi calitatea estetica a filmelor propuse si nu atat de mult conditiile tehnice, cu toate ca au mare importanta. Daca ne gindim ca pina la Filantropica a regizorului Nae Caranfil, coloana sonora a filmelor romanesti erau sublime dar indescifrabile… In junetea-mi imberba obisnuiam sa-mi confund zilele cu noptile la Cinemateca Romana, in niste sali semi congelate, pelicule si sunet improprii dar senzatia era extraordinara… Ma unea ceva nespus si totusi profund cu acei cativa din sala si asta-mi bucura sufletul.

  20. Merg lafilm la cinema de cate ori apare un film romanesc,un film bun pentru copii,un film de Woody Allen, un film candidat la Oscar si mai sunt alte n motive ( o fereastra in timpul saptamanii la pranz si atunci cinemaurile sunt goale, e miercuri si e biletul juma’ de pret ) prin urmare nu-mi trebuie mult timp de gandire ca sa merg la cinema:) pentru ca totul e mai bine ca acasa – sunetul, imaginea, efectele speciale.

  21. Intr-un cinematograf din mandrul targ al Bucurestilor:
    -Doua bilete, va rog!
    -Unde?
    Uitandu-ma in stanga, dreapta sa ma asigur ca nu am gresit locatia raspund:
    -Pai, la film….
    -Cate?
    -Doua.
    -Da, de unde sunteti?
    Fac ochii mari si zic din nou sperand ca poate ma inseala auzul:
    -Vreau si eu doua bilete la film, mai aveti locuri?
    Se pare ca am convins-o pe taxatoare ca am intentii serioase si ca, chiar imi doresc sa vad filmul, asa ca scoate, cu plescaitul de rigoare, BILETELE.
    Mandra de isprava, intru in sala.
    Cativa spectatori presarati ici si colo.
    Ma asez, incepe filmul.
    La un moment dat, o scena ceva mai provocatoare declanseaza simtul animalic al cuiva:
    „Sa ti-o dau… ca buna mai esti….”
    De asta imi place si nu-mi place sa merg la film 🙂

  22. Filmul vazut la cinema nu are nicio legatura cu computerul nostru de acasa, cu televizorul, mobilul sau orice alt echipament propriu. Nu prea vad filme acasa din principiu, ceea ce e cam nasol pentru ca ratez multe in felul asta. Placerea de a fi insa intr-o mare sala pe care o am uneori doar pentru mine si cativa insi (apropo de publicul din Romania) si de a simti vibe-ul din incapere nu se compara cu nimic. Cat despre „The Artist” – in niciun caz nu trebuie vazut acasa. Cu cat mai repede, cu atat mai bine! 🙂 Cred ca o sa fie, oricum, o super experienta!

  23. In primul rand, la cinema nu esti intrerupt in timpul vizionarii de vreun telefon personal, de o sonerie, de o intrebare.
    Intunericul din jur te face sa te concentrezi asupra subiectului mult mai bine decat daca ai sta la calculator sau chiar la tv.
    Si, sincer, nu se compara niciodata ragetul unui dinozaur pe tot ecranul cu ragetul unuia pe un ecranas.
    Ca sa nu zic de actori. Pe un ecran mare, apar in marime aproape naturala,si aproape poti trai cu el experientele.
    Si placerea de a merge la o cofetarie dupa, si a comenta secventele din film.

  24. Ceea ce deja m-a convins este calitea filmului din cinema in sepcial efectele sonore care te acapareaza,care iti poate induce o paleta de emotii , in armonie cu pelicula. Apoi un lucru este sa-l vezi in casa, si altul este sa participi la un eveniment cu atatea suflete in jurul tau,care traiesc aceleasi emotii ca si tine. Si nu in ultimul rand, continuitatea filmului este un factor decisiv,cand stii ca nu te deranjeaza nimeni, cand stii ca te dedici vizionarii acestuia , fara alta grija exterioara.

  25. Anul acesta mi-am dat doctoratul la Facultatea de Film, eu fiind psiholog. In lucrare vorbesc despre interconexiunea cinema si autocunoastere. Despre sensul pe care filmele il exploreaza in povesti de viata impresionante. Cu ocazia aceasta, pentru ca am realizat o colectie de filme cu rol terapeutic, evident ca a trebuit sa vizionez filme, in 3 ani am vizionat peste 2000 filme. De multiple genuri, forme, de la cinematograful clasic, abl-negru si mut pana la cinematorgraful experimental gen Greenaway sau Lars von Trier. Experienta memorabila pe care mi-o amintesc cu drag este legata de vizionarea filmelor la cinemateca. Veneam cu ceva timp inainte pentru a lua bilete, de obicei cu programul facut si cu intentia de a viziona cateva filme dintre cele oferite. De cele mai multe ori doamna de la bilete imi spunea ca sunt unicul spectator si filmul se poate da doar daca sunt cel putin 2 spectatori platitori. Desi aveam legitimatie de la scoala doctorala pentru intrare gratuita, plateam 2 bilete si intram in sala. EU si FILMUL. In acest fel s-a creat o relatie speciala. Iubesc filmele. Ma proiectez in personaje, intru in relatie cu ele. Meditez. Plang. Caut solutii. Traiesc intens o experienta, care plec imbogatita dupa proiectie, imi fac tema de viata cu fiecare personaj. Si toate acestea respectand filmul, iar asta inseamna sa il abordez corect, in sala de cinema, fara a pangari experienta vizionarii si munca echipei ciopartind-o printr-un ecran care niciodata nu va reusit sa imi transmita intensitatea cu care regizorul a proiectat experienta de contemplare. Greenaway spunea ca odata cu telecomanda, cinematograful a murit. Cred ca asta ne reintoarce la ecranul din sala, la lumina stinsa, la imersiunea in de depersonalizare pentru a ne repersonaliza altfel, unificat, regasit.
    Felicitari pentru initiativa si va multumesc pentru sansa.

  26. Ce m-ar convinge să văd un film la cinema şi nu pe computer? Ambianţa! O sală de cinema care mă face să simt că sunt un personaj şi nu doar un spectator, în care imaginea, sunetul,proporţia întuneric/lumină, comoditatea scaunelor, poziţionarea lor faţă de ecran şi mărimea ecranului sunt în combinaţia perfectă şi în care toţi spectatorii respectă atât filmul cât şi pe ceilalţi din jurul lor.

  27. Daca premiera ar fi fost intr-un cinema de pe bulevard ar fi fost ideal de experimentat avand in vedere ca ai ocazia sa faci o mica incursiune in trecut si sa vizionezi filmul exact ca acum 100 de ani. Filmul este o oda a cinematografiei si orice pasionat ar trebui sa-l vada in maniera corecta. Ce m-ar convinge… tocmai acest lucru, arta trebuie respectata si savurata adecvat!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here