Festivalul Making Waves New Romanian Cinema, realizat de Romanian Film Initiative pe cont propriu, după schimbările din conducerea Institutului Cultural Român, a avut peste 3000 de spectatori în Sala Walter Reade din Lincoln Center și numeroase ecouri în presa americană.
Evenimentul s-a încheiat pe 5 decembrie, cu cozi la bilete pentru filmul După dealuri, în prezența actrițelor Cristina Flutur și Cosmina Stratan. În aceeași zi, The New York Times a publicat un interviu cu regizorul Cristian Mungiu, intitulat Guiding Stars Who Had Never Acted Before.
Timp de șapte zile, Making Waves: New Romanian Cinema a prezentat o selecție de 13 lungmetraje (incluzînd trei titluri din cariera regizorului Alexandru Tatos, căruia festivalul i-a dedicat o retrospectivă), patru documentare și șapte scurtmetraje.
Ceremonia de închidere și sesiunea de întrebări și răspunsuri din final pot fi urmărite pe canalul Youtube al Film Society of Lincoln Center.
Despre schimbări politice și cenzură
Prezentarea filmului Secvențe, de Alexandru Tatos, a fost punctul de plecare al programului Creative Freedom Through Cinema, susținut de Trust for Mutual Understanding, conceput de Corina Șuteu și Jakab Orsos (director al festivalului PEN World Voices) și rezervat analizei contextului sociopolitic din România și Ungaria, precum și investigării relației dintre domeniul artistic și orgoliile politice. La cele două dezbateri, dedicate României, respectiv Ungariei, au luat parte eseistul Eszter Babarczy, artistul vizual Dan Perjovschi, care a asigurat identitatea vizuală a festivalului Making Waves, producătorul Ada Solomon, regizorul Mona Nicoară și curatorul György Szabó.
„Cenzura nu poate fi asemuită unui bloc unitar, nu e o listă cu lucruri pe care să le faci și lucruri pe care să nu le faci. Nimeni nu îți dă o listă, așa că nu știi ce e interzis, ceea ce creează o relație foarte ambiguă între artist și Putere. Nu știi niciodată ce vrea Sistemul de la tine”, a declarat Dan Perjovschi, care și-a dublat discursul cu o percutantă prezentare vizuală.
„Odată cu schimbarea regimului politic în Ungaria, majoritatea decidenților din domeniul culturii și al artelor au fost schimbați. Criteriul nu a fost competența, ci loialitatea față de noua orînduire, așa că eșalonul secund, de oameni mai puțin pregătiți, a trecut în prim plan. Artiștii care nu devin înregimentați politic nu au acces la fonduri”, a punctat György Szabó, fost managing director al Trafó House of Contemporary Arts din Budapesta.
„Credința că arta ar trebui pusă în slujba statului este una adânc înrădăcinată, iar 1989 n-a făcut decît să marcheze o pauză în această relație vinovată. 20 de ani sunt o perioadă suficient de mare pentru ca forțele care nutresc nostalgii pentru perioada în care exista o unică voce în cultură să se regrupeze. Faptul că România și Ungaria urmează aceeași traiectorie din punctul de vedere al intersectării domeniului cultural cu cel politic nu e o coincidență, ci marchează finalul unei perioade de incubație”, a conchis Mona Nicoară.
Prezentat de Romanian Film Initiative (RFI) și Film Society of Lincoln Center (FSLC), în parteneriat cu Festivalul Internațional de Film Transilvania și Centrul Național al Cinematografiei, MAKING WAVES: New Romanian Cinema (29 noiembrie – 5 decembrie 2012) a fost susținut financiar de Trust for Mutual Understanding, Blue Heron Foundation, artistul vizual Adrian Ghenie și peste 300 de crowd-funders pe platforma Kickstarter.
Boardul festivalului este format din Corina Șuteu, președinte, Mihai Chirilov, director artistic, Scott Foundas, associate program director FSLC, și Oana Radu, manager al festivalului.
