JURNAL DE ANIM’EST. Oaia gonflabilă şi-a reluat poziţia în faţa cinematografului Patria şi oamenii şi-au reluat locul la coada din faţa casei de bilete: a început Anim’est. Nu, n-are şase picioare oiţa de pe posterele roz de anul ăsta, dar are sânge-n vene: sloganul festivalului de anul ăsta e Reanimating animation şi e cum nu se putea mai potrivit pentru prima ediţie care proiectează în deschidere un lungmetraj de animaţie românesc, primul realizat după 1989 – Crulic – Drumul spre dincolo.
După un debut în lungmetraj nu tocmai impresionant, Întâlniri încrucişate, Anca Damian s-a orientat spre animaţie pentru a spune povestea românului care a murit făcând greva foamei într-o închisoare poloneză. Filmul foloseşte o multitudine de tehnici diferite de animaţie, aşa că, inevitabil, vor exista oameni cărora le va plăcea numai pe bucăţi.
Animaţia se justifică perfect pentru subiectul ales: cum altfel putea să îşi povestească viaţa un mort? Există câteva secvenţe excelente: copilăria este rememorată cu ajutorul colajelor din fotografii de familie, alb-negru, iar mai târziu, când filmul foloseşte fotografii digitale făcute în ultimele zile din viaţa lui Claudiu Crulic, câte un detaliu din fundal e animat cu subtilitate.
Merită menţionat şi pasajul în care arestul preventiv este prezentat ironic, ca într-o reclamă cu iz pop, sau una din cele mai emoţionante secvenţe, în care silueta deţinutului slăbit se decolorează treptat pe patul de spital, până rămâne doar un contur negru. Povestea curge însă destul de plat – animaţia e mai degrabă vocea a doua, pur şi simplu ilustrând monologul lui Claudiu (narat de Vlad Ivanov), dar să nu uităm că e un film care documentează cum se stinge un om din cauza birocraţiei şi nu o porţie de entertainment. Ce nu se potriveşte prea bine însă e vocea din off, în engleză, care intervine de două ori pentru a prezenta câteva fapte obiective ale cazului, dar presupun că alt mod de a da acele informaţii nu prea era.
Goodbye Mr. Christie
În aşteptarea competiţiei, week-end-ul a trecut chill, cu filme amestecate în secţiunea Mozaic. La scurtmetraje, filmul italian Training autogeno, de Astutillo Smeriglia, comentează 2D şi, spre deliciul publicului, fără ruşine „povestea de dragoste obişnuită” dintr-un mic orăşel. Syntymäpäivä (Birthday), în regia finlandezului Jari Vaara, e o fabulă în tonuri maronii despre rutina vieţii de adult, cu care o mamă îşi învaţă fiul de mic.
Se pare că rutina asta e o sursă bună de inspiraţie pentru animatori: în aceeaşi secţiune a fost şi Goodbye Mr. Christie, lungmetrajul lui Phil Mulloy, invitatul special al Anim’est-ului de anul trecut. Desenele 2D simpliste (vedem doar prim-planuri negre, fără trăsături, cu găuri în loc de ochi şi guri şi câte un tapet colorat pe fundal) sunt la fel de schematice ca vieţile protagoniştilor (cel puţin până la apariţia lui Ramon): domnul şi doamna Christie au o viaţă deloc interesantă, populată doar de un fiu rebel, părintele Bunloaf şi un câine.
Ca şi cum nu era deja evidentă banalitatea, dialogurile n-au pic de intonaţie, vocile fiind în totalitate generate pe computer. Dar ce face scenariul lui Mulloy cu grafica asta de copil de grădiniţă care tocmai descoperă Paint-ul e larger than life, la propriu: nu era nevoie decât de un marinar francez dependent de sex şi de o reporteriţă la locul potrivit în momentul potrivit pentru ca soarta universului să ajungă să depindă de acel cuplu mediocru din cauza căruia a murit Dumnezeu. E aproape imposibil ca aşa un film să implice emoţional spectatorii, dar e o comedie excelentă pentru cine gustă umorul sec (şi britanic, pe deasupra).
A început şi Masters of Puppets, program dedicat animaţiei cu păpuşi, prezentând filme ale lui Ladislas Starewitch ca Les grenouilles demandent un roi, La voix du rossignol, Le rat de ville et le rat des champs (filme mute), Fétiche mascotte sau Le roman de Renard. E emoţionantă naivitatea fabulelor cu animale şi jucării din lumea lui Starewitch, atenţia pentru detaliu şi ingeniozitatea materialelor folosite (de exemplu, maşinile broscuţelor sunt create din câte un pantof), dar cu adevărat fascinant e că filme mute din anii ’20 încă mai au puterea de a prinde publicul.
* Din 21 octombrie, Crulic – Drumul spre dincolo va rula în cinematografele din România.
Crulic Trailer 1 from Crulic Movie on Vimeo.
Crulic Trailer 2 from Crulic Movie on Vimeo.
