Festivalul de la Berlin s-a deschis aseară cu nou apel la eliberarea cineastului iranian Jafar Panahi, care ar fi trebuit să facă parte din juriu anul acesta. Isabella Rossellini a condamnat regimul de la Teheran şi a citit o scrisoare din partea regizorului, una care, după cum a recunoscut directorul Berlinalei, Dieter Kosslick „ar putea înrăutăţi lucrurile pentru Jafar”. „Cuvintele acestea ar putea fi ultimele pe care le auzim de la el, pentru multă vreme”, a declarat Kosslick.
Jafar Panahi (49 de ani), premiat cu Ursul de Argint la Berlin pentru Offside (2006), a primit şase ani de închisoare şi interdicţia de a se mai apropia de camera de filmat timp de 20 de ani, pentru vina de a fi criticat guvernul. „Lumea unui regizor este marcată de interferenţa dintre vise şi realitate”, sună începutul scrisorii citite de Rossellini.
„Realitatea este că m-au privat de posibilitatea de a gândi şi a scrie pentru 20 de ani, dar nu mă pot opri să visez că, în 20 de ani, inchiziţia şi intimidarea vor fi înlocuite de libertate şi liberă exprimare. M-au privat de posibilitatea de a vedea lumea timp de 20 de ani. Sper că atunci când voi fi liber, voi putea călători oriunde în lume, fără nici o graniţă geografică, etnică sau ideologică, unde oamenii să trăiască liberi şi în pace, indferent de credinţele şi convingerile lor”, este un fragment din mesajul transmis de Panahi, aplaudat şi ovaţionat de invitaţii galei, printre care şi Jeff Bridges, Hailee Steinfeld, Josh Brolin şi Joel & Ethan Coen (True Grit a deschis festivalul).
Berlinala propune în acest an o retrospectivă a filmelor regizorului iranian, care a câştigat Camera d’Or în 1995, cu The White Ballon, Leul de Aur la Veneţia în 2000, cu The Circle, şi Ursul de Argint cu Offside.
Panahi a fost arestat în iulie 2009, după ce a participat la o ceremonie de comemorare a protestatarilor împotriva regimului ucişi în perioada alegerilor prezidenţiale.
„I se interzice timp de 20 de ani să facă vreun film, să scrie scenarii, să călătorească în afara ţării şi să dea interviuri pentru presa străină sau locală”, a explicat avocatul său, Farideh Gheyrat, pentru presa internaţională.
Scrisoarea lui Jafar Panahi
The world of a filmmaker is marked by the interplay between reality and dreams. The filmmaker uses reality as his inspiration, paints it with the color of his imagination, and creates a film that is a projection of his hopes and dreams.
The reality is I have been kept from making films for the past five years and am now officially sentenced to be deprived of this right for another twenty years. But I know I will keep on turning my dreams into films in my imagination. I admit as a socially conscious filmmaker that I won’t be able to portray the daily problems and concerns of my people, but I won’t deny myself dreaming that after twenty years all the problems will be gone and I’ll be making films about the peace and prosperity in my country when I get a chance to do so again.
The reality is they have deprived me of thinking and writing for twenty years, but they can not keep me from dreaming that in twenty years inquisition and intimidation will be replaced by freedom and free thinking.
They have deprived me of seeing the world for twenty years. I hope that when I am free, I will be able to travel in a world without any geographic, ethnic, and ideological barriers, where people live together freely and peacefully regardless of their beliefs and convictions.
They have condemned me to twenty years of silence. Yet in my dreams, I scream for a time when we can tolerate each other, respect each other’s opinions, and live for each other.
Ultimately, the reality of my verdict is that I must spend six years in jail. I’ll live for the next six years hoping that my dreams will become reality. I wish my fellow filmmakers in every corner of the world would create such great films that by the time I leave the prison I will be inspired to continue to live in the world they have dreamed of in their films.
So from now on, and for the next twenty years, I’m forced to be silent. I’m forced not to be able to see, I’m forced not to be able to think, I’m forced not to be able to make films.
I submit to the reality of the captivity and the captors. I will look for the manifestation of my dreams in your films, hoping to find in them what I have been deprived of.
20 de ani fără filme. Iranul l-a condamnat la închisoare pe regizorul Jafar Panahi
Semnează petiţia pentru eliberarea regizorului iranian Jafar Panahi!
