De văzut la DaKINO: „Lumină firavă”

1
540

Lumină firavă

Iaca, începe DaKINO astăzi. Ce știe toată lumea e că o să se deschidă cu Grand Budapest Hotel și că, pe-acolo, pe undeva, o să fie și Snowpiercer. Ce știe mai puțină lume e că, printre filmele astea și printre toate scurtmetrajele ce urmează a fi proiectate, se găsește și un scurtmetraj românesc de gen. De gen horror, gen.

Lumină firavă e o chestie pe care am tot vrut s-o văd încă de la Festivalul Dracula (ediția 1, 2013), când a fost proiectat un trailer claustrofob, oareșcum intrigant și cu destul cârlig cinematografic încât să mă prindă și să vreau mai mult. Tot în cadrul aceluiași festival a fost proiectat (de data asta întreg) numitul Bruiaj, al lui Bogdan Drumea.

Ulterior, am aflat că Lumină firavă e tot al lui. Apoi am aflat că, de fapt, e regizat de Florina Dumitrache (Reuniune de familie) și că e scris de Bogdan Drumea (evident, Bruiaj). E numai vina mea că nu-s atent. În orice caz, la acel Bruiaj m-am distrat foarte tare: e o bucată onestă de cinema, amuzant, cu niște glume destul de bine plasate (cum este cea despre 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile). Drept urmare, am tot insistat să văd mai repede acest Lumină firavă.

Lumina începe liniștit: suntem într-un teritoriu claustrofobic, un apartament scăldat în umbre, cu mici izbucniri de lumină provenite de la niște lumânări. Cunoaștem primul personaj: o doamnă la senectute, vizibil obosită și afectată. În curând îl cunoaștem și pe al doilea personaj: soțul respectivei, ce-și curăță mașina de scris, copleșit fiind de melancolie și, la rându-i, de oboseală și exasperare. Cei doi discută despre faptul că cea din urmă conservă de ton tocmai ce-a fost consumată.

E noapte, e semi-întuneric, cei doi nu mai au provizii, deci e clar că ceva din umbre urmează să înhațe pe cineva. Acestui tablou i se adaugă și acel ceva (fără spoilers!) și un individ jucat de Marius Manole (care-și livrează replicile foarte plat, însă să zicem că se poate trece peste, actoria nefiind neapărat punctul forte al genului, în general). And hell breaks loose! Mă rog, la un nivel ceva mai intim și mai mic, fără îndoială.

Pe vizual, Lumina stă foarte bine – umbrele scaldă tot și claustrofobia exasperantă e bine reglată din puținele surse de lumină. Totul se petrece într-un bloc (cu excepția finalului, dar spoilere!) și aduce vag aminte a Rammbock, cu o paletă de culori din The Divide.

E de bine că se fac și la noi scurtmetraje de genul ăsta, deoarece lungmetrajele (Domnișoara Christina, Ultimul Zburător), care se înscriu razant în zona horror, sunt niște catastrofe. Eu îl aștept cu foarte mare interes pe următorul și, de ce nu, chiar și un lungmetraj făcut de cei doi. Mergeți, dară, la DaKINO și aruncați un ochi (Lumină firavă va fi proiectat sâmbătă, 15 martie). N-o să vă pară deloc rău.

Programul complet, aici.

)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here