Regizorii Cristian Mungiu şi Radu Mihăileanu s-au întâlnit ieri, 11 iunie, la Strasbourg, cu preşedintele Comisiei Europene, José-Manuel Barroso, ca parte a unei delegaţii ce reprezintă coaliţia celor 6 200 de creatori care au înaintat o petiţie la Parlamentul European pe tema excepţiei culturale. Din delegaţie au mai făcut parte Lucas Belvaux, Costa Gavras, Daniele Luchetti, Dariusz Jablonski şi actriţa Bérénice Béjo.
Cineaştii au pledat pentru excluderea serviciilor audiovizuale din acordul comercial UE – SUA, însă, potrivit unui comunicat al Société des Auteurs Réalisateurs Producteurs (ARP, Franţa), José-Manuel Barroso „s-a refugiat într-un discurs care nu aduce nici o garanţie că excepţia culturală va fi respectată, unul care compromite grav politicile culturale în Europa”.
Preşedintele CE rămâne surd atât la argumentele celor 6200 de cineaşti şi artişti europeni, cât şi la deciziile Parlamentului, care a votat cu o majoritate covârşitoare excluderea serviciilor audiovizuale şi culturale din acordul comercial UE-SUA. Pe 14 iunie, CE va discuta acest acord şi va lua decizia finală în ce priveşte capitolul cultural.
Iată apelul oficial al cineaştilor, înaintat de ARP:
Ȋncepând din 14 iunie, Europa ar putea intra într-o nouă eră, când politica cedează în faţa logicii exclusiv economice şi sacrifică unul dintre bunurile sale cele mai de preţ: cultura. Miza zilei de 14 iunie, data la care Comisia Europeană va adopta mandatul definitiv de negociere al acordului de liber-schimb dintre Europa şi Statele Unite, constă în capacitatea Ţărilor Membre de a-şi înscrie viziunea asupra lumii în opera a cărei forţă vine tocmai din răspândirea sa dincolo de graniţele în interiorul cărora s-a născut.
Este o situaţie de şoc, o ruptură politică majoră pe care Comisia Europeană încearcă să o valideze prin intermediul Uniunii Europene.
Ȋncercarea Europei de a arunca în aer susţinerea creaţiei europene, difuzarea şi finanţarea acesteia nu este, din păcate, ceva nou. Ea s-a exprimat deja odată cu negocierile GATS în urmă cu 20 de ani, dar s-a stins prin recunoaşterea excepţiei culturale. Azi ne dăm seama că a fost o victorie fragilă şi precară. Căci prin mandatul de negociere propus, excepţia culturală ajunge, mai mult ca oricând, sub ameninţarea apetitului vorace al celor care nu văd în politicile culturale altceva decât obstacole şi constrângeri. Ei uită de succesul coproducţiilor dintre ţările europene, de dinamismul şi forţa de creaţie europeană, de toate premiile obţinute în lume şi de cineaştii care s-au transformat, prin operele lor unicat, în ambasadorii identităţii europene.
Nu trebuie să ne facem iluzii: o piaţă unică a culturii va deveni rapid o piaţă unică a culturii americane.
Apelul nostru este nu doar al cineaştilor, ci şi al cetăţenilor europeni care au semnat, alături de alţi 6000 de europeni, o petiţie pentru a reaminti că excepţia culturală nu este negociabilă. Nu putem sta cu braţele încrucişate atunci când Jose Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei Europene, şi Karel De Gucht, Comisar pentru comerţul exterior, se complac într-o mascaradă unde se amestecă minciuni stângace, promisiuni false şi renunţări adevărate. Ȋn final, operele, filmele, creaţii care aparţin de identitatea europeană, ar servi doar ca simplă monedă de schimb în negocierile comerciale.
Parlamentul European a votat cu o foarte largă majoritate o rezoluţie cerând excluderea sectorului audiovizual din mandatul de negociere. Iar conventia UNESCO, ratificată de Comisie cu mare pompă în 2006, prevede explicit excepţia culturală. Comisiei însă nu-i pasă. Ea se spală pe mâini şi merge înainte, într-un dispreţ total faţă de textele şi de poziţia reprezentanţilor naţionali. Este vorba despre o disfuncţie majoră şi despre un recul inadmisibil al democraţiei europene.
Comisia ne explică faptul că aceste negocieri reprezintă o turnantă în relaţiile geopolitice mondiale. Ce fel de turnantă? Aceea în care un continent întreg e gata să-şi renege dreptul de a-şi apăra cultura? Nimic nu justifică aşa ceva şi toate lucrurile sunt împotrivă!
Americanii au înţeles demult că prin cultură şi cinema au un vârf de lance prin care să arate puterea continentului lor. Aceiaşi americani pare că s-au adaptat foarte bine la pieţele locale puternice, care trag în sus şi piaţa pentru producţiile lor. Harvey Weinstein şi Steven Sielberg au vorbit, de altfel, despre preocupările europene la recent încheiatul Festival de la Cannes, exprimându-se public în favoarea excepţiei culturale şi salutând rolul acesteia în diversificarea creaţiei.
Ce paradox să ne vedem colegii americani sărindu-ne în ajutor pentru a evita ca Europa să distrugă ea însăşi ceea ce a mai rămas din propria-i ambiţie pentru creaţie şi diversitate culturală!
Cât e de straniu să-i vezi pe preşedintele Comisiei Europene şi pe Comisarul pentru Comerţ subminând fundamentul diversităţii culturale europene şi garantând faimoasei GAFA (Google, Apple, Facebook, Amazon) dreptul de a prospera pe teritoriul european continuând să se sustragă de la orice contribuţie în favoarea creaţiei şi a culturii, la adăpostul reglementărilor naţionale! Ce model de societate vor ei să favorizeze – modelul obscur şi ultra-liberal al giganţilor internetului sau o Europă luminată prin cultura ei şi prin legile care o reglementează?
La ceasul la care deficitul democratic al funcţionării Uniunii Europene face să se clatine în mod periculos însăşi ideea părinţilor ei fondatori, nu trebuie să risipim tocmai diversitatea culturală, care se află în centrul influenţei noastre şi al identităţii noastre europene. Pe 14 iunie, să sperăm într-o tresărire a statelor europene care să ducă la refuzul negării culturale pe care ne-o pregăteşte Comisia Europeană!
Petiția poate fi semnată aici: The-cultural-exception-is-non-negotiable
