„Credeam că fără o idee, neapărat una de răstoarnă lumea, nu poţi începe un scenariu”

1
212
Ruxandra Grecu, colaboratoare Filmreporter.ro şi „licenţiată” First Draft
Ruxandra Grecu, colaboratoare Filmreporter.ro şi „licenţiată” First Draft

La sfârşitul acestei săptămâni, pe 17 februarie, cursul de scenaristică First Draft îşi încheie înscrierile pentru sesiunea a şaptea (detalii, pe www.controln.ro).

Cum atelierului ţinut de Ana Agopian, Oana Răsuceanu şi Iulia Rugină i s-a dus vestea prin oraş, i-am întrebat pe unii dintre foştii cursanţi – ale căror scenarii vor fi publicate în curând pe Liternet – de ce au venit să înveţe scenaristică, ce poveşti aveau în buzunar şi cu ce foloase s-au ales de pe urma First Draft.

Unul dintre fericiţii posesori ai unui scenariu scris cap-coadă în timpul atelierului de 8 săptămâni este colega noastră, Ruxandra Grecu :). Ceilalţi sunt Irina Dobriţa, Adrian Munteanu, Ava V. şi Florin Ionescu.

Dacă vreţi şi versiunea profelor, iat-o aici: „Prima regulă în scenaristică: scrie despre ceea ce ştii”

Filmreporter.ro: Aţi venit la curs cu poveşti parţial scrise sau doar cu idei? Şi ce v-a determinat să vă înscrieţi?

Ruxandra Grecu : Când am ajuns la curs nu aveam nici măcar cea mai mică idee despre ce vreau sa scriu. În primul rând am vrut să văd dacă pot scrie un scenariu, dacă se leagă. Dar nu am spus nimănui asta, am tăcut ca să rămân înţelept în caz că nu mergea:) În al doilea rând, am vrut să învăţ să analizez mai bine filmele, să le înţeleg mai bine, să aflu cum sunt construite.

Adrian Munteanu: Poate că ar trebui să încep prin a spune că la început a fost pasiunea pentru filme. Pentru poveşti … în imagini. Apoi, într-o zi, a fost dorinţa de a povesti eu însumi. Aşadar, m-am apucat să scriu scenarii după propriile mele reguli şi deducţii.

Până când întâmplarea, sau poate nu, a făcut să aflu de First Draft, unde am venit cu multă bucurie şi curiozitate ca să aflu cum se scrie un scenariu „serios”. Şi mă refer la tot ce acest lucru presupune: de la punerea în pagina a textului (font, stil, dimensiunile caracterelor, etc) până la noţiuni, reguli sau trucuri ale meseriei, relative la modul în care construieşte o poveste.

Florin Ionescu: M-am înscris la curs din curiozitate şi din dorinţa de a avea o activitate „extra”. Nu am venit cu o poveste începută şi nici măcar cu vreo idee. Am considerat cursul ca pe o distracţie.

Ava V.: Când m-am înscris la curs nu aveam în minte o poveste/ idee anume, ci doar vroiam să învăţ cum se scrie un scenariu de la cap la coadă. Terminasem cu aproximativ două luni în urmă un curs de actorie, care s-a finalizat cu filmarea unui scurtmetraj regizat de Iulia Rugină şi îmi doream să văd cum e şi din partea cealaltă, a celui care scrie „povestea”. Iar când am aflat că începe o nouă sesiune First Draft şi că pot învăţa chiar de la Ana Agopian, Iulia Rugină şi Oana Răsuceanu, n-am mai stat pe gânduri.

Irina Dobriţa: Cred că dacă iei oamenii la întrebări aşa, aleatoriu, o să afli că majoritatea au cel puţin o poveste la „sertar” – chiar glumeam cu Ana şi colegii de First Draft despre profilul psihologic al celor care vin la curs – de multe ori profesionişti din domenii creative, scriitori de toate felurile (copywriteri, PR, jurnalişti) numai de ce visează cu adevărat să scrie nu (autoironia este intenţionată).

Personal nu aveam prea mare legătură cu lumea filmului, în afară de experienţele sporadice cu filmări de spoturi publicitare şi discuţiile alea „la bere”, interminabile şi aprinse despre filme, poveşti şi ce-am face noi dac-am fi, deodată, regizori sau scenarişti. Aşa că idei de film aveam multe, desigur fără să fi văzut vreodată cum arată un scenariu. Când am aflat de curs mi-am zis că n-ar strica să mă pun la încercare, să văd dacă pot scrie şi în alt format decât cel de comunicat de presă sau headline. Oricum mi-era dor de şcoală – de una alternativă, să se-nţeleagă – şi-aveam chef să cunosc oameni cu idei şi scenarii la sertar şi opinii puternice la purtător.

„Scenaristica e mai soră cu prospectele de la medicamente decât cu literatura”

Care sunt prejudecăţile/ nedumeririle despre scenariul de film pe care vi le-a răsturnat/ lămurit First Draft?

Ruxandra Grecu: Nu cred că aveam prejudecăţi. Dar nu ştiam că un scenariu se concepe descriind partea vizuală, reacţiile, acţiunile personajelor, fără a introduce efuziuni literare. Nu ştiam mai nimic, de altfel. Aşa că nu prea aveau cum să existe prejudecăţi.

Adrian Munteanu: Prejudecăţi în legătură cu scrierea unui scenariu nu mai aveam de când văzusem Get Shorty, filmul făcut după romanul lui Elmore Leonard. Poate că vă amintiţi, la un moment dat, unul dintre personaje spune ceva în genul: „Un scenariu? Nu-i mare filosofie. Iei o idee şi o pui pe hârtie, aşa cum îţi trece prin cap. Apoi angajezi pe cineva să pună virgulele unde trebuie…”. Lăsând gluma la o parte, toate nedumeririle mele, legate, cum am spus, de aspectele tehnice ale scrierii unui scenariu, au fost lămurite.

Florin Ionescu: Cursul m-a făcut să privesc un pic diferit filmele; nu doar din punct de vedere al scenariului, ci ca un întreg. Acum sunt mai atent la personaje, la structura narativă, la tehnicile de filmare. Pentru mine a fost mai mult decât un curs de scenaristică. A fost un curs de introducere în film.

Ava V.: Încă de la primele cursuri înveţi că trebuie să scrii foarte concis, că nu te poţi ajuta de înflorituri stilistice, ceea ce este un pic peste mână, obişnuit fiind până în momentul acela să scrii cum ai învăţat la şcoală. În plus, trebuie să descrii starea personajelor nu prin cuvinte, ci prin acţiuni, dar alese cu atenţie, căci un simplu gest poate duce personajul intr-o direcţie total diferită de ceea ce ţi-ai fi dorit.

Irina Dobriţa : Credeam că fără o idee – neapărat una de răstoarnă lumea, despre care nu s-a mai scris /filmat până acum – nu se poate începe un scenariu. Mi s-a arătat treptat cum poţi scrie un scenariu perfect valabil pornind de la o fotografie sau de la construirea unui personaj – de fapt scenariul meu de la First Draft nici nu are la baza vreo poveste anterioară (oricum n-aş fi vrut să sacrific vreo idee măreaţă din sertar într-un scenariu care avea toate şansele să rateze).

Apoi am mai avut ocazia să citesc scenariile unor scurtmetraje excelente cu teme absolut banale (prima dragoste, un televizor dus la reparat) înţelegând că nu e atât vorba de nuş-ce concept de film cât de transmis emoţie şi de ilustrat la milimetru gânduri şi stări având la dispoziţie doar cuvinte. Aşa că, dacă credeţi că ştiţi ce-i aia să-ţi alegi cuvintele, daţi o raită pe la First Draft să vi se răstoarne convingerile. Oricum nu-i bine să ai păreri prea fixe când te-apuci de un scenariu. Se poate oricând întâmpla să te conducă personajul şi e bine să ştii să-l laşi. Dar să ştii despre ce scrii!

În rest, mie cursul mi-a confirmat nişte reguli şi trucuri pe care le ştiam sau intuiam dar nu apucasem niciodată cu adevărat să le exersez – scrie vizual, scurt şi la obiect, pragmatic, fără înflorituri şi epitete. Că scenaristica e mai soră cu prospectele de la medicamente decât cu literatura. Că „less is more”, „size matters” şi „what you write is what you get”.

Ce v-a plăcut cel mai mult la atelier? Sau ce a funcţionat cel mai bine.

Ruxandra Grecu: Mi-a plăcut să discut despre filme, dar partea mea preferată a fost să îmi dau seama de ce îmi plac anumite personaje, în timp ce învăţam cum se construieşte un personaj. Iar stilul „sec” de a scrie a fost iarăşi interesant de abordat, pentru că l-am luat ca pe un joc. Şi e grozav să îţi exersezi descrierile strict vizuale.

Adrian Munteanu: Mi-au plăcut mai multe lucruri şi toate în egală măsură: stilul de comunicare al lectorilor (Iulia, Ana şi Oana) – foarte relaxat dar şi extrem de concret şi consistent, finalitatea practică a cursului – la sfârşitul celor 8 şedinţe scrisesem un scenariu de scurtmetraj conform regulilor, ca să zic aşa, în vigoare, atmosfera stimulatoare şi creativă din timpul cursului şi, cel puţin în ce mă priveşte, faptul că a făcut să am mai multă încredere în capacitatea mea de a scrie scenarii de film.

Florin Ionescu: Dezbaterile din timpul cursurilor mi s-au părut foarte antrenante. Acele momente în care începeam să comentăm anumite filme sau secvenţe şi în care fiecare punea puţină „patimă”.

Ava V.: Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost acelaşi lucru care a şi funcţionat cel mai bine pentru mine: modul în care a fost structurat cursul, îmbinând teoria cu practica. Mi-a plăcut şi că după fiecare oră de curs vizionam altfel filmele, vedeam detalii pe care înainte de curs nu le-aş fi observat sau poate nu le-aş fi apreciat.

Irina Dobriţa: Oamenii şi profele fac toată atmosfera şi valoarea cursului. Şi discuţiile pe exemple concrete de scenarii plus vizionarea filmelor. Cred că am învăţat nişte ditai lecţiile de la colegii mei – unii puşti de liceu mai pragmatici în scris decât eram pregătită să accept, alţii cu job-uri convenţionale şi idei de Cannes (festivalul de film, nu de publicitate:)).

Apoi cred că un astfel de curs nu-i bun de nimic dacă nu te stoarce un pic, dacă nu te scoate din zona de confort, dacă nu te pune să scrii efectiv, dacă nu-ţi pune întrebări incomode despre ce-ai scris şi dacă nu-ţi impune deadline-uri până la care să fii mai bun decât la lecţia anterioară. Iar Ana din fericire ne-a cam stors, weekend-ul devenise despre terminat tema la First Draft şi trimis în deadline (duminica la 12.00!) :), iar orele de clasă despre ascultat cum nişte oameni pasionaţi de film îţi desfiinţează sau îţi fac mai bună încercarea de scenariu. Partea bună e că dai la rândul tău feedback şi lucrurile se mai reglează. Ceea ce vrea să spună că ne-am distrat copios şi că ne-am găsit şi nişte buni colegi de bere şi discuţii.

Ştiu că scenariile voastre vor fi publicate pe Liternet şi că unele au şi câştigat premii. Intenţionaţi să continuaţi?

Ruxandra Grecu: Aş vrea foarte mult să mai scriu, dar nu cred că am găsit încă povestea potrivită. Scurtmetrajul meu a pornit de la o fotografie de la care, potrivit temei, trebuia doar să gândim o secvenţă, la curs. Şi a decurs cât se poate de natural şi organic de acolo. Poate încă n-am găsit fotografia următoare.

Adrian Munteanu: Da, desigur. Veţi mai auzi de mine.

Florin Ionescu: Nu am niciun plan; dacă voi simţi să mai scriu o s-o mai fac; dacă nu, nu.

Ava V.: Da, mie mi-ar plăcea să mai scriu, iar faptul că şi după terminarea cursului profesioniştii de la First Draft sunt deschişi şi îşi găsesc timp să citească materialele pe care le trimiţi şi să îţi ofere o părere obiectivă, te ajută enorm să nu rămâi la stadiul de „încă o poveste într-un sertar”.

Irina Dobriţa: Intenţionez să scriu – asta e tot ce ştiu, deşi mi-e teamă că va trebui să refac cursul numai ca să am ritm, focus şi disciplină. E un exerciţiu foarte bun şi e şi-o lecţie: trebuie să te obişnuieşti şi să fii ok cu stadiul de work in progress. Şi că tot ai adus vorba, faptul că ADHD e pe Liternet nu înseamnă decât că cei care cochetează cu First Draft pot să citească ce-au făcut alţii timp de 8 săptămâni la curs. Poate le vine cheful să scrie şi ei, mai bine, mai pragmatic, mai interesant. Oricum, e ceva să treci de la un număr infinit de idei de scenariu la un prim draft scris cap-coadă, cu toate accesele de entuziasm şi dezamăgirile cu care vine asta la pachet. Măcar eşti un pas mai încolo de simplul alergat după cai verzi pe pereţi. Ştii ce trebuie să faci dacă, la o adică, te decizi să-ţi încordezi muşchii şi să scrii pe bune.

În plus, eu una abia aştept să citesc scenariile celorlate promoţii First Draft! Poate lărgim gaşca şi ieşim chiar mai des la bere!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here