„E mult mai la îndemână să-ţi cumperi un aparat foto decât să te apuci să construieşti şi să amesteci soluţii. Dacă fotografia digitală e fast food, ce propune Atelierphoton e varianta slow photo”. Marius Iacob vorbeşte despre singurul atelier care te învaţă să-ţi meştereşti singur un aparat foto.

Acum câţiva ani, Asociaţia Control N lansa cursul de scenaristică First Draft, un proiect care scotea din sertare poveştile personale de care filmul are atât de mare nevoie şi, în acelaşi timp, reuşea să transforme cinefilii în spectatori un pic mai avizaţi. Dar cinefilie fără educaţie vizuală nu se poate: nu eşti niciodată sută la sută stăpân pe gusturile tale până nu înţelegi cum te poate juca pe degete imaginea. Acum Control N propune noi ateliere, printre care şi unul de fotografie pe film şi formate alternative. Cursul va trece educaţia vizuală prin mâinile participanţilor, care vor învăţa cu această ocazie să îşi şi construiască propriile camere foto funcţionale.

Atelierul, organizat în parteneriat cu Atelierphoton, e susţinut de Marius Iacob, director de imagine, fotograf şi asistent universitar la secţia de imagine de la UNATC. După ce a semnat imaginea mai multor filme prezentate la Berlin, Locarno, Rotterdam sau Sarajevo, se pregăteşte pentru primele lungmetraje: Nu mă atinge-mă, în regia Adinei Pintilie (la care e şi co-producător), şi Breaking News, de Iulia Rugină. E de părere, de altfel, că imaginea din filmul românesc „e la nivelul la care e filmul românesc, adică unul ridicat: stăm bine, mai bine ca la fotbal”.

Marius Iacob vorbeşte pentru Filmreporter.ro despre cursul de la Control N şi despre acele condimente numite pasiune şi profesionalism care fac diferenţa dintre produse de masă şi „bijuterii lucrate manual”.

„Există pe piaţă tipul ăsta de aparate, în Europa cred că mai sunt 2-3 oameni”

Ce anume se întâmplă la Atelierphoton? După o scurtă introducere despre ce înseamnă o fotografie bună, cursanţii îşi construiesc propriile camere funcţionale, descoperind principiul de bază al formării imaginii, fără obiective sofisticate şi zeci de setări. Apoi îşi developează filmele şi hârtia foto.

„Ce facem noi cu workshop-urile astea e un fel de a da la o parte tehnica şi a regăsi expresia artistică în spatele ei. Performanţa ţine într-adevăr de tehnică, însă trebuie făcut un fel de pas înapoi ca să poţi vedea ce e în spatele ei, pentru că lucrurile sunt mult mai simple. Şi în artă lucrurile expresive sunt de obicei simple”, explică Marius Iacob.

„Sunt mulţi «fotografi» care cred că e foarte simplu – apeşi pe un buton, faci o fotografie, o pui pe un blog. La fel de mulţi îşi dau cu părerea despre expunere, focus, megapixeli şi aşa mai departe. Dar lucrurile sunt mult mai interesante!”.

Tocmai de aceea a şi pornit proiectul Atelierphoton: „Încercăm să-i întărâtăm puţin pe oamenii curioşi – să-i hrănim cu revelator şi fixator. Cursul e o alternativă la superficialul din fotografie, în primul rând pentru că are de-a face cu cu elementul practic, dar şi cu joaca. E adresat oamenilor care dedică timp unui lucru pe care chiar îl fac de plăcere şi tocmai de aceea e deschis şi celor care nu ştiu absolut nimic despre fotografie”, spune directorul de imagine.

Pe lângă workshop-uri, Atelierphoton are şi o componentă de manufactură: pe site pot fi cumpărate camerele „Obscura 35”: „Sunt suficient de pasionat de treaba asta încât trebuie să şi pun mâna să desfac, să construiesc, să văd ce se întâmplă acolo. E un proiect pe care l-am tot dezvoltat de doi ani de zile. Pare foarte simplu: iei o cutie de lemn, îi faci o gaură, bagi un film înauntru şi gata, dar are în spate foarte multă muncă. Am început cu schiţele făcute pe «ordinator», apoi alergătura după materiale, găsit cu greu meşteri tâmplari (nu stă nimeni să-ţi facă o jucărie de lemn…), strungărie, prelucrat alamă, bronz, cupru – are o întreagă tehnologie în spate, făcută cu paşi mărunţi. Câte zile şi câte nopţi am stat prin Odorheiul Secuiesc căutând lemn de paltin, câte şuruburi şi şurubele nu se potriveau, câte rânduri de ceară şi de lac au trebuit date peste!”, povesteşte Marius Iacob.

„E genul de lucru care nu iese decât dacă ţii foarte tare la el. Şi despre tipul ăsta de a face fotografie vorbim. Există pe piaţă tipul ăsta de aparate, în Europa cred că mai sunt 2-3 oameni. În Hong Kong e cineva care le face foarte bine. Sunt obiecte de colecţie, sunt ca bijuteriile făcute manual faţă de bijuteriile de la Meli Melo”.

 

Citeşte şi:

 Lecţii de fotografie la Atelierphoton. Învaţă cum să faci un aparat din cutii de chibrituri