„Low-budget nu e sinonim cu o industrie ieftină. Ci cu scenarii deștepte”

0
124
Antoine Le Bos
Antoine Le Bos

„După experiența mea de consultant pe scenariu pentru Control N în București și Cluj, anul trecut, cred că scenariștii români au ceva special, o abilitate reală de a spune povești și subiecte foarte puternice. Nu știu de unde vine, dar e foarte incitant să lucrezi cu ei”, spune Antoine Le Bos, scenarist și consultant cu experiența a peste 100 de proiecte.

Alături de scenaristul Julien Lilti, acesta va suține, între 3 și 10 mai, la București, prima ediție a LIM – Less is More – Atelier de dezvoltare de scenarii de filme low budget, organizat de Asociația Culturală Control N. Înscrierile se încheie pe 1 aprilie.

Într-un scurt interviu acordat Filmreporter.ro, cei doi scenariști și consultanți explică de ce low-budget înseamnă bani puțini contra creativitate maximă.

Filmreporter.ro: E o întrebare simplă, dar reflectă o problemă esențială: cât de restrictivă poate fi eticheta de „low-budget” când începi să scrii un scenariu? Ești mereu cu gândul la ce nu-ți poți permite în termeni de producție…

Antoine Le Bos: Pentru mine, să lucrez cu autorul pe un scenariu de lungmetraj, în calitate de consultant, înseamnă de multe ori să-l ajut să se concentreze pe „inima” poveștii lui. Deseori, când dezvolți un scenariu, pierzi din vedere firele principale inventând personaje noi, locuri noi și scene noi care sunt – cele mai multe – ne-necesare și pot deveni un obstacol în calea subiectului tău.

Într-un fel, a săpa mai adânc în inima poveștii tale înseamnă deja a reduce bugetul. Drept consecință, dacă lucrezi având în minte un buget mic, ești constrâns să mergi mai în profunzime, să folosești toate resursele pe care le are de oferit arena poveștii tale. Dacă folosești corida ca metaforă, ar însemna să reduci suprafața arenei, aducând taurul cât mai aproape de toreador. Asta, în sine, e o idee foarte incitantă: a face filme cu buget mic nu înseamnă să scrii scenarii plictisitoare. Ci exact opusul: cauți intensitatea, îți privești personajele de mult mai aproape. Ceea ce ar trebui să fie un motiv suficient de puternic încât să intri în jocul acesta, al scenariului și filmului low-budget.

Julien Lilti: Desigur, să scrii pentru un film cu buget mic înseamnă restricții. Nu poți multiplica decorurile, personajele și scenele spectaculoase. Dar, low-budget sau nu, scenariile înseamnă întotdeauna o tensiune între ce îți imaginezi sau dorești și ce se poate face concret. Și dacă nu va fi din cauza banilor, va fi din cauza moralității, codurilor, audienței, producătorilor etc. 

Julien Lilti
Julien Lilti

Cum poți transforma neajunsurile unui buget redus într-un proces creativ?

Antoine: Căutând lucrul de care spuneam mai sus – să reduci suprafața arenei și să te apropii de taur; generează un joc extrem de creativ. Nu poți scăpa de ceea ce îți oferă subiectul, ești forțat să cauți soluții în interiorul acelei suprafețe pentru a face povestea să meargă mai departe. E un joc creativ și un proces mult mai interesant decât să scrii un nou James Bond, unde totul este posibil. Cu cât sunt constrângerile mai mari pentru scenarist, cu atât creierul lui se va aprinde mai tare.

Se întâmplă mereu în workshop-urile cu tineri scenariști: când le dai exerciții (să inventeze o nouă scenă, de pildă) fără constrângeri – „Scrie ce vrei!” – rezultatul e foarte slab, de cele mai multe ori. Dimpotrivă, când dai același exercițiu, dar condiționat de anumite lucruri – un personaj, un loc sau o situație dată – rezultatul e impresionant, cel mai adesea. Constrângerile îl stimulează pe scenarist să elaboreze, în timp ce o pagină goală generează, în cele mai multe cazuri, o frică ce nu ajută deloc procesul creativ.

Julien: Dacă nu poți fi mare, fii inteligent și rapid. Exact ăsta e scopul jocului. Merită să-l joci pentru că, în același timp, te eliberează de multe alte constrângeri, cum ar fi obligația de a-ți face filmul cu oameni din industrie, obligația de a avea o audiență largă, o distribuție faimoasă, un final cut care nu-ți aparține etc. Din acel punct, trebuie să-ți fie foarte limpede ce ai de oferit cu povestea ta și, la un nivel mai larg, cu filmul tău. Și ce ai de oferit trebuie să fie diferit, puternic, unic. E David contra lui Goliath și tu trebuie să nimerești ținta.

Există  genuri de film care se pretează mai bine unui buget mic? Și altele care nu?

Antoine: E o întrebare dificilă pentru mine. Nu cred că un buget mic înseamnă și un gen anume. După ce am văzut inițiativele Biennale College sau i-features din Marea Britanie, ambele cu scheme de buget micro, am rămas uimit de varietatea de abordări, teme și genuri…

Julien: Sunt sigur că foarte multe povești se pot transforma în filme low-budget bune, dar depinde cum le concepi: nu doar scenariul, ci întreg filmul – de la scriere, la strategia narativă, producție și, desigur, interfața cu audiența.

Cât de departe poți merge în animație, de pildă, cu un buget mic?

Antoine: Animația e, în mod clar, o provocare imposibilă sub un anumit buget. Low-budget în animație înseamnă a multiplica cel puțin cu 3 ceea ce considerăm noi low-budget.

Julien: În ultimii zece ani, am văzut multe exemple de lungmetraje de animație europene făcute cu buget mic. Doar că ce numim noi low-budget în animație înseamnă în continuare mulți bani.

A face filme cu buget mic e un lucru extraordinar pentru cineaștii tineri, dar nu pune, totodată, probleme legate de supraviețuirea în industrie, dacă specialiștii nu sunt folosiți sau sunt plătiți mult mai puțin?

Antoine: Ideea de low-budget nu înseamnă să nu-ți plătești oamenii, ci să scrii scenariul în așa fel încât toți oamenii să fie plătiți. Înseamnă să scrii scenarii care pot fi filmate cu echipe mult mai mici sau în doar 15-20 de zile. Ca să poți face asta, trebuie să fii foarte creativ! Dar dacă reușești, devine o experiență eliberatoare…

Julien: În primul rând, nu-i privește doar pe tinerii cineaști. Rosselini avea 40 când a făcut Païsa, un film low budget care a schimbat istoria cinematografiei. În al doilea, și cel mai important, low budget nu e sinonim cu o industrie ieftină. Ci cu scenarii deștepte, care pot fi filmate repede și ușor. În final, ar trebui să însemne mai multe filme produse.

Care e primul sfat pe care l-ați da unui scenarist care vrea să înceapă să pună pe hârtie o poveste?

Antoine: Înainte de a scrie orice, ia notițe, vorbește, fă schimb de idei cu prietenii și colegii tăi. Începe doar atunci când ai explorat suficient lumea despre care vrei să scrii. Nu scrie ca să găsești o poveste. Începe cu „scrisul în picioare”, spune-ți povestea în jur, exploreaz-o… Și scrie doar când simți că ești stăpân pe ceva.

Julien: Scrie. Găsește un cititor onest. Apoi apucă-te să rescrii.

***

Antoine Le Bos a semnat sau co-semnat peste 25 de scenarii de lungmetraj și are experiența a peste 100 de proiecte de lungmetraj îndrumate din poziția de consultant. Continuând o viață începută ca marinar și un doctorat în filozofie, întrerupt, la Sorbona, a absolvit CEEA din Paris în 1996. După ce a regizat câteva scurtmetraje și experimente teatrale, a fost unul dintre co-autorii seriei de animație 3D Ratz, difuzată în peste 20 de țări. În 2002, a fondat workshop-urile Ciné-Ecritures în Paris. Curând, și-a descoperit gustul pentru dramaturgie. A lucrat ca script consultant pentru Moulin d’Andé (CECI, Franța), fiind tutor în sesiunile de rescriere, iar între 2007 și 2010 a predat scenaristică la Universitatea din Brest. A câștigat premiul Gan Foundation ca scenarist în 2005 și lucrează, printre alții, cu regizorul afgan Atiq Rahimi. Din 2007 e director artistic al Le Groupe Ouest, centrul european de creație cinematografică din Bretania, tutor în cadrul workshop-urilor Script & Pitch, TorinoFilmLab, precum și în cadrul proiectului Interchange, din 2009. A înființat de curând proiectul Cross Cannel Film Lab între Franța și Marea Britanie.

Julien Lilti a făcut studii în sociolologie și dezvoltare rurală în Franța și Burkina Faso. După finalizarea unui master în film documentar în 2003, a lucrat ca reporter pentru Canal+ timp de 4 ani. În paralel, a realizat mai multe filme, în fața si în spatele camerei. În 2007, a renunțat la jurnalism pentru a deveni scenarist. De atunci a scris atât pentru televiziune (The World of Pathé), filme de ficțiune (Pax Romana, Hippocrates, Adama, Rudy) și documentare (Gilles Caron, J’ai voulu voir). Hippocrates, filmul de lungmetraj al cărui scenariu îl co-semnează, co-produs de Canal + și France 2, a fost filmul de închidere din secțiunea Semaine de la Critique a Festivalului de la Cannes, și a fost lansat în cinematografele din Franța în septembrie anul trecut.

Cel mai recent proiect al său, Adama, un lungmetraj de animație, a făcut parte din programul de rezidență oferit de Le Groupe Ouest și a câștigat Premiul pentru Dezvoltare în cadrul ediției din 2012 a Torino Film Lab. În prezent, filmul este în producție și va fi lansat în octombrie 2015.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here