Dominic Cooper: de la „Mamma Mia!” la sosia „diavolului”

1
541

INTERVIU. Unul dintre cei mai în vogă tineri actori britanici a făcut un şpagat în materie de actorie şi, în mai puţin de 3 ani, a trecut prin roluri extrem de diferite. America (şi nu numai ea) a auzit de Dominic Cooper după Mamma Mia! – musicalul cu Meryl Streep -, însă londonezii îl aplaudaseră pe scenele teatrelor încă din 2001.

Cooper face pe starul rock puţin dus în Tamara Drewe, în regia lui Stephen Frears, pe dublura sadicului fiul al lui Saddam Hussein, în The Devil’s Double (lansat anul acesta la Sundance şi Berlin), şi pe fotograful care a surprins-o pe Marylin Monroe într-o serie de imagini de neuitat, în My Week with Marilyn – filmul lui Simon Curtis care va avea premiera anul acesta. De Cooper o să mai auziţi de acum înainte, în special dinspre Hollywood: joacă în Captain America: The First Avenger şi Abraham Lincoln: Vampire Hunter.

Îl puteţi vedea făcând pe nebunul în seara aceasta, de la 21.00, la Noul Cinematograf al Regizorului Român, în Tamara Drewe, o comedie „pastorală” british, tihnită şi afectuoasă, despre cum apariţia unei frumuseţi (Gemma Arterton) într-un sat dă peste cap vieţile unor bărbaţi şi a două adolescente. Luke Evans e celălalt star în ascensiune care apare în acest film (un interviu amplu cu el, aici). Comedia va fi proiectată doar astăzi, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Bucureşti – Bucharest IFF.

Într-un scurt interviu acordat la Cannes, unde Tamara Drewe a rulat în afara competiţiei, Dominic Cooper povesteşte despre prima întâlnire (dezastruoasă) cu Stephen Frears şi de ce e important ce roluri refuzi.

Mamma Mia te-a adus aici? Într-un rol în care trebuie să cânţi?

Dominic Cooper: Nu cred. Mă îndoiesc că Stephen Frears a văzut Mamma Mia. De fapt, ştiu că nu l-a văzut, însă experienţa din musical mi-a folosit la filmări. Fratele meu cântă într-o formaţie şi l-am rugat pe el să compună muzica. Le-am înregistrat în studio împreună, a fost distractiv. Apoi am pus în scenă un concert, unde oamenii erau obligaţi să le placă muzica. Nu cred că există ceva similar cu senzaţia pe care o ai când cânţi în faţa unei mulţimi.

Ce star rock te-a inspirat pentru rolul din film?

Ar fi cam nepoliticos să spun (râde). Să zicem că mi-am imaginat un tip foarte implicat în muzica sa şi pentru care nimic altceva nu există. E un personaj destul de simplu, nu ştie prea multe despre nimic. Fratele meu este obsedat de trupele din anii 80. Sunt cam ridicole, părere mea, dar e distractiv să le urmăreşti.

Ce relaţie ai cu fanii tăi? Ţi s-a întâmplat ceva similar cu ce se petrece în Tamara Drewe?

Din când în când se mai întâmplă câte ceva ciudat, mai primesc scrisori bizare, dar nimic cu adevărat nebunesc. A, ieri, un grup de fete stătea în faţa casei mele. Stăteau pur şi simplu. Râdeam cu prietenul meu: „Ce aşteptaţi acolo? Ce credeţi c-o să se întâmple?”. Cam ciudat…

Ce traseu a luat cariera ta după Mamma Mia!? Pentru că filmul acesta se pare că te-a pus pe hartă…

E extrem de important ce decizii iei în astfel de momente. Mamma Mia! mi-a deschis foarte multe uşi şi brusc, te trezeşti că eşti privilegiat, că nu mai eşti actorul care se luptă şi care munceşte din greu pentru a obţine roluri. E la fel de important ce refuzi ca şi ce accepţi. Tamara Drewe a fost cea mai simplă alegere, pentru că filmul e în mâinile lui Stephen Frears.

Dominic Cooper şi Gemma Arterton
Dominic Cooper şi Gemma Arterton

Însă un film anume mi-a oferit cea mai tare experienţă din viaţa mea. Unul în care joc două roluri: cel al fiului lui Saddam Hussein, un criminal psihopat, violator şi un masochist violent, şi cel al sosiei sale. Saddam şi-a forţat fiul, în perioada în care regimul său slăbise şi se simţea ameninţat, să-şi ia o sosie care să încaseze eventualele gloanţe în locul său. Omul trăieşte în Irlanda acum şi a scăpat, a fugit din ţară, după ce a refuzat să-şi pună viaţa în pericol pentru fiul lui Saddam. Însă a fost ameninţat că familia îi va fi ucisă. Se numeşte The Devil’s Double. E genul de film şi de rol care te pasionează, care te provoacă. Asta vreau. Nu e nimic mai greşit decât să accepţi un rol de acest gen din diverse alte motive, cum ar fi banii.

Foarte mulţi actori tineri din generaţia ta spun „trebuie să fac un film pentru ei, ca să pot face şi unul pentru mine”. Dacă Hollywood-ul bate la uşă şi spune „vrem să-l joci pe Batman, Superman etc”. Ai accepta? Dat fiind că e, probabil, vorba de bani, întâi de toate.

Mi s-a făcut o propunere de genul acesta. Din păcate, e vorba de numere şi grafice, de câte puncte ai în dreptul tău, de ce filme ai făcut şi ce succes au avut, în aşa fel încât să te angajeze şi alţii. Dar dacă poţi să joci un personaj carismatic, complex, interesant – ceea ce cred că mi-a reuşit – în ceva de genul acesta, la Hollywood, aş accepta, din motivele enumerate mai sus. Dar tot trebuie să vezi cine e regizorul, ce a făcut, cum e povestea…. Poate ieşi ceva foarte ok. E posibil să joc în Captain America, în rolul unui aviator. Tatăl lui Robert Downey Jr. tânăr. Îmi place personajul, e flamboaiant şi carismatic. Şi mi-a plăcut să-l joc pe tipul ăla patetic de lângă o frumuseţe ca Gemma Arterton.

Poţi cânta la tobe?

Da, am avut un set de tobe şi am repetat la ele până am fost aproape evacuat de Primărie (râde).

Cum e cu Stephen Frears pe platourile de filmare?

E foarte bine organizat. Nu-şi iroseşte timpul cu chestii inutile la filmări. E genial. Nu o să uit niciodată ce mi-a spus când l-am întâlnit prima dată. Nu mai fusesem insultat niciodată! Era pentru alt film, Cheri, când mi-a zis: „Nu! Nu! Eşti complet pe dinafară!” Apoi i-am explicat că n-am bătut drum până acolo ca să ne certăm, că putem discuta altfel. Şi el a zis că am păr scurt, lui îi trebuie cineva cu păr lung etc. „Da’ pot să am păr lung!”, încercam cu disperare să mă apăr. N-am mai aşteptat să zică da sau nu, am plecat. A fost foarte amuzant, de fapt. Aceea a fost prima mea întâlnire cu el. Stephen Frears nu vrea să piardă timpul, nici pe al tău, nici pe al lui. E foarte cinstit, ceea ce e destul de rar. Oamenii spun mereu că e un regizor pentru actori, dar el nu interferează aproape niciodată cu munca ta, îţi dă senzaţia că faci singur ce faci. A petrecut ani întregi pe platou şi în camera de montaj şi ştie foarte bine ce are nevoie. A rămas foarte puţin material filmat pe dinafară, iar filmările s-au încheiat foarte repede.

Te-ai simţit vreodată intimidat în preajma vreunui regizor? Sau actor?

Nu, n-ar avea nici un rost. Dacă te intimidează, probabil nu e un regizor prea bun sau unul cu care ţi-ai dori să lucrezi. Credeam că Frears mă va intimida, pentru că îi ştiam opera, îl admiram din copilărie şi îmi plăceau filmele lui. Dar după trei secunde cu el în aceeaşi încăpere constaţi că nu te intimidează, dimpotrivă. E în interesul unui regizor să te facă să te simţi în largul tău. La începutul carierei te simţi pietrificat când intri în studio, în timp însă te obişnuieşti. Cu cât eşti mai relaxat, cu atât joci mai bine.

Spotul şi programul festivalului Bucharest IFF

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here