Ceauşescu despre filmele de Hollywood: „Au o concepţie, indiferent că este văcar”

EXCLUSIV. Nicolae Ceauşescu nu se rezuma, în materie de cinema, la producţia socialistă, ci arunca un ochi critic la filmele imperialiştilor din Vest, pe care le considera mai „clare” decât cele româneşti şi mai binevoitoare faţă de „omul legii”. „Au o concepţie, indiferent că este văcar”, spunea dictatorul despre western-urile americane.

Pe 17 august 1983, Ceauşescu avea preocupări literare şi cinematografice intense, la prezidiul unei mese înţesate de lideri PCR care ascultau fără să crâcnească, după cum o arată stenogramele descoperite de Filmreporter.ro în Arhivele Naţionale. Subiectul: planul tematic editorial în literatură, cinema şi teatru pe 1984. Printre meseni: Dumitru Popescu „Dumnezeu”, Suzana Gâdea – preşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, Petru Enache (secretarul Biroului Permanent al Consiliului Politic Executiv), Emil Bobu, Iosif Banc, Tudor Postelnicu, Ilie Verdeţ, Miu Dobrescu, Ion Ştefănescu (liderul tineretului comunist) şi Elena Ceauşescu.

Discuţia despre cinema începe abrupt, cu o admonestare a lui Nicolae Ceauşescu, nemulţumit de peliculele lansate în acel an: „Toate filmele din anul acesta, cu excepţia a 2-3, sunt inacceptabile! Şi gândirea, şi orientarea este proastă!”. Printre filmele anului 1983 figurează Faleze de nisip al lui Dan Piţa, Fructe de pădure, de Alexandru Tatos sau Râdeţi ca-n viaţă, în regia lui Andrei Blaier.

Plan cincinal: „Scenariul trebuie permanent urmărit”

Reproşul dictatorului se îndreaptă către cei responsabili cu cenzura, cărora le-au scăpat printre degete prea multe filme fără avânt socialist. Toate propunerile, laolaltă cu scenariile, trebuia să se afle pe masa Comitetului Central cu mult înainte de a ajunge pe ecran. „Sistemul este de aşa natură că se face un plan tematic de intenţii, nu scenarii de filme. Acum planul este citit de noi, văzut de noi şi pe această idee s-a făcut planul. Mergând pe ideea generală, s-au dat drumul cu foarte multă uşurinţă şi s-au creat probleme”, se scuză Ion Ştefănescu, căruia Ceauşescu îi cere o schimbare imediată: un plan cincinal în cinematografie şi scenariul dat la cheie cu 2 ani înainte de a fi realizat filmul. „Este foarte multă muncă de la scenariu până la punerea în scenă, mai suferă şi alte modificări şi trebuie permanent urmărit”, întăreşte ideea Elena Ceauşescu.

Regizorilor tocmai li se pregăteau, în această şedinţă, restricţii şi mai drastice din partea comisiei ideologice. „Trebuie să fie gata cu doi ani înainte. În 1983 să se aprobe pentru 1985, că filmul care trebuie făcut în 1985 trebuie aprobat în 1983, că dacă nu-l faci nu-l mai poţi scoate. Ca să vezi scenariul, să verifici permanent, trebuie să ai în faţă scenariul aprobat înainte cu 2 ani! Şi în teatru la fel, că altfel fac în câteva săptămâni şi ne pomenim cu ce ne pomenim!”, izbucneşte dictatorul, pomenind două dintre filmele care nu i-au plăcut: unul după Camil Petrescu („eu nu spun să-l scoateţi acum, ca să spuneţi că aţi primit indicaţie să-l scoateţi, pentru că aşa se cam obişnuieşte, dar nu este prezentat cel mai bun roman”), cel mai probabil Iată femeia pe care o iubesc, de Cornel Todea – o adaptare după o piesă de teatru, de fapt, cu Amza Pellea şi Ion Caramitru – şi unul după Ion Agîrbiceanu – Întoarcerea din iad, regizat în 1983 de Nicolae Mărgineanu, cu Maria Ploae şi Constantin Brînzea în rolurile principale.

„Miliţia, poliţia este prezentată aşa că o urăşti”

Cuplul de dictatori reproşa, pe lângă „ambiguitatea” filmelor româneşti şi lipsa unui „scop moral”, felul în care erau reprezentate „organele legii”. Pe calapodul hollywoodian clasic – binele e bine şi răul rău – şi-ar fi dorit şi Ceauşescu să fie croite toate producţiile: „Americanii îşi prezintă în filme viaţa lor şi dacă te uiţi, până la urmă, toate filmele acestea au un călăuzitor, în fiecare vor să scoată în evidenţă omul rău, pe borfaş, pe de altă parte scot în evidenţă oamenii integri. Au o concepţie, indiferent că [personajul] este văcar. Întotdeauna ai în faţă un om pozitiv. Scot în faţă omul bun şi omul rău. Omul bun este omul legii. Luaţi orice film! Sigur, au şi căderi, dar până la urmă el este omul care respectă legea”, spunea Ceauşescu în vara anului 1983, amintind şi de producţiile hollywoodiene despre războiul civil, care subliniază clar că „Nordul a avut dreptate”.

Discuţia devine cu adevărat amuzantă la capitolul „omul legii în filmul românesc”: „Miliţia, poliţia este prezentată aşa că o urăşti. Nici partidul nu este prezentat. Sigur că şi activiştii de partid au şi minusuri, dar în general nu sunt prezentaţi cu o cauză dreaptă, cel care are dreptate”, susţine Ceauşescu, supărat pe viziunile regizorilor români.

Tovarăşa sa de viaţă îl dublează, la fel de revoltată: „Am făcut un film în care activiştii de partid sunt şmecheri, vor să se căpătuiască, bagă familiile în posturi de răspundere”. Tot Elena Ceauşescu pune punctul pe „i” într-o remarcă amuzant de absurdă ce demonstrează cât de adâncă era prăpastia între viziunea cuplului dictatorial asupra vieţii în România şi realitatea cenuşie de afară: „Nu au claritate! Umblă numai după lucruri uşoare. Au prezentat 4 tineri nefamilişti într-un cămin de nefamilişti cu paturi suprapuse, cum nu găseşti nicăieri. Te întrebi: unde le-au găsit?!”

Redăm aici discuţia din 17 august 1983, extrasă din stenogramele aflate în Arhivele Naţionale:

Tov. Nicolae Ceauşescu: Toate filmele din anul acesta, cu excepţia a 2-3, sunt inacceptabile! Şi gândirea, şi orientarea este proastă!

Tov. Elena Ceauşescu: S-au prezentat, după câte spuneau tovarăşii, foarte multe propuneri! Noi am avut filme foarte bune în trecut. Au anumite idei, un anumit conţinut.

Tov. Ion Ştefănescu: Sistemul este de aşa natură că se face un plan tematic de intenţii, nu scenarii de filme. Acum planul este citit de noi, văzut de noi şi pe această idee s-a făcut planul. Mergând pe ideea generală, s-au dat drumul cu foarte multă uşurinţă şi s-au creat probleme.

Tov. Elena Ceauşescu: Este foarte multă muncă de la scenariu până la punerea în scenă, mai suferă şi alte modificări şi trebuie permanent urmărit.

(…)

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să se discute cu colectivul care se apucă să facă un film ce trebuie să se obţină din acest film. Sunt 30 de filme, colectiv, cu aceştia, trebuie discutat ce trebuie să obţinem; să ştie şi artistul ce se doreşte, că aşa se face în toată lumea şi pe parcurs analizaţi cum se realizează

Tov. Elena Ceauşescu: Să consulte şi un număr de activişti care au lucrat în perioada respectivă. Au vrut să facă grevele de la Lupeni şi trebuia să se întâlnească şi cu aceşti oameni ca să ştie şi ei ce să scrie.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să vedem pe urmă şi când alegem anumite lucrări după care dorim să facem un film, că nu după orice lucrare trebuie să facem film!

Tov. Elena Ceauşescu: Noi ne-am propus să facem filme istorice. Câteva avem, dar să vedem şi de ce filme mai avem nevoie.

Tov. Petru Enache: Pe baza indicaţiilor date de tovarăşa Elena Ceauşescu şi pe baza indicaţiilor date de dvs. lucrăm la un plan de perspectivă, aşa cum ne-aţi spus, cu tematică, pe care să-l supunem la aprobare şi să scoatem titlurile pentru planurile anuale, să avem timp să le discutăm. Este normal să discutăm acum planul pentru anul 1984?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă crezi aşa, de ce nu ai luat hotărârea Secretariatului Comitetului Central că vreau să avem o discuţie, că şi pentru voi se prevede că trebuie să avem plan cincinal pentru cinematografie, pentru piese de teatru, să avem cu cel puţin doi ani înainte gata scenariul.

Tov. Suzana Gâdea: Hotărârea Secretariatului Comitetului Central prevede să se facă plan cinematografic pe 2 ani.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Îl aveţi pe doi ani?

Tov. Suzana Gâdea: Acum doi ani în urmă greşeala noastră a fost că nu l-am adus la Secretariatul Comitetului Central.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Trebuie să fie gata cu doi ani înainte. În 1983 să se aprobe pentru 1985, că filmul care trebuie făcut în 1985 trebuie aprobat în 1983, că dacă nu-l faci nu-l mai poţi scoate. Ca să vezi scenariul, să verifici permanent, trebuie să ai în faţă scenariul aprobat înainte cu 2 ani! Şi în teatru la fel, că altfel fac în câteva săptămâni şi ne pomenim cu ce ne pomenim!

(…) De exemplu, romanul lui Camil Petrescu nu este cel mai indicat să faceţi film după el. Eu nu spun să-l scoateţi acum, ca să spuneţi că aţi primit indicaţie să-l scoateţi, pentru că aşa se cam obişnuieşte, dar nu este prezentat cel mai bun roman. Inclusiv Camil Petrescu are romane mai bune!

Am văzut ieri un film după o nuvelă de Agîrbiceanu care înfăţişează un episod din primul război mondial, dar nu este cel mai bun pentru a face acum un film după acesta. Trebuie să vedem şi alegerea lucrărilor după care facem noi filme! Să fim de acord cu acest plan!

Tov. Elena Ceauşescu: Costă bani, nu facem nimic şi prezentăm şi prost!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Americanii îşi prezintă în filme viaţa lor şi dacă te uiţi, până la urmă, toate filmele acestea au un călăuzitor, în fiecare vor să scoată în evidenţă omul rău, pe borfaş, pe de altă parte scot în evidenţă oamenii integri. Au o concepţie, indiferent că este văcar. Întotdeauna ai în faţă un om pozitiv. Scot în faţă omul bun şi omul rău. Omul bun este omul legii. Luaţi orice film! Sigur, au şi căderi, dar până la urmă el este omul care respectă legea.

Tov. Elena Ceauşescu: Au o logică, o morală.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Au un scop moral. La noi n-au nici un scop. Miliţia, poliţia este prezentată aşa că o urăşti. Nici partidul nu este prezentat. Sigur că şi activiştii de partid au şi minusuri, dar în general nu sunt prezentaţi cu o cauză dreaptă, cel care are dreptate. Nu să spui că ai văzut unul care este un măgar! Filmul şi teatrul trebuie să aibă un anume ţel. Trebuie să scoţi ce vrem. Să subliniem rolul conducător, să scoţi pozitiv justeţea liniei partidului şi prin felul cum lucrează activistul de partid.

Tov. Elena Ceauşescu: Am făcut un film în care activiştii de partid sunt şmecheri, vor să se căpătuiască, bagă familiile în posturi de răspundere.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este nevoie să avem o discuţie foarte serioasă pe problema conţinutului şi ce trebuie să urmărim.

Tov. Elena Ceauşescu: Pentru noi, în primul rând să fie clar, pentru cei care coordonăm activitatea!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cu cadrele de conducere să discutăm ce vor să prezinte!

Tov. Elena Ceauşescu: Dacă omul nu este capabil să scrie, mai bine nu face!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Acum, în filmele americane despre războiul civil, în toate prezintă în concluzie că Nordul a avut dreptate! Sigur, sunt tot felul de contradicţii, dar în final Nordul, ofiţerii reprezentanţi ai Nordului, ei sunt cei care au avut dreptate.

Tov. Dumitru Popescu: Şi reiese că ei au avut o cauză justă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este acum un serial englez care are un asemenea scop, prezentându-l pe cel care are dreptate. La noi nu are nici un fel de sens, nu ştii ce vrea! Într-un film sau o piesă de teatru pot să apară şi personaje negative, inclusiv cu minusuri, poate să apară cu lipsuri, dar pe ansamblu are rol de bază. Trebuie să se creeze în aşa fel rolul încât, dacă vrei să-l pui în contradicţie pe adevăratul activist cu unul care încearcă să tragă profituri, dar nu aceasta este caracteristica generală, dar dacă vrei să pui acest lucru, trebuie să ai un ţel călăuzitor, să ai în vedere ce vrei să scoţi în evidenţă.

Tov. Elena Ceauşescu: Nu au claritate! Umblă numai după lucruri uşoare. Au prezentat 4 tineri nefamilişti într-un cămin de nefamilişti cu paturi suprapuse, cum nu găseşti nicăieri. Te întrebi: unde le-au găsit?!

AUTORI: Florentina Ciuverca şi Andrei Udişteanu