Autor: Florin Bică
Măsura unui erou este dată de oponentul lui. Christopher Nolan a înţeles asta foarte bine ca scenarist şi regizor al trilogiei Batman, oferindu-i (până acum!) justiţiarului cu mască adversari memorabili. N-a dus lipsă de opţiuni, universul comicsurilor „Batman” punând la dispoziţia lui o gamă variată de răi din care să poată alege.
După ce Joel Schumacher aproape că-l îngropase pe Batman în cele două filme regizate de el în anii ’90 (Batman Forever – 1995, Batman and Robin – 1997), şansele de reabilitare a omului-liliac păreau destul de mici. Apoi, în 2005, fidel proverbului „Rateurile trec, Batman rămâne”, britanicul Nolan a dat lovitura cu Batman Begins, reaşezând povestea mascatului din Gotham City şi oferindu-ne o perspectivă nouă, diferită de precedentele filme ale lui Tim Burton şi Schumacher. Decisivă în rebranduirea lui Batman a fost alegerea şi construirea personajelor negative.
Liam Neeson a intrat în pielea teroristului Ra’s al Ghul (Batman Begins), mentor al lui Bruce Wayne şi, ulterior, primul villain redutabil cu care se confruntă omul-liliac pentru salvarea Gotham-ului. Deşi era uşor de dedus adevărata identitate a personajului lui Neeson, Ra’s al Ghul a fost un personaj negativ cu siguranţă mai credibil/veridic decât Riddler (jucat „scălâmbăitic” de Jim Carry în Batman Forever) sau decât Mr. Freeze (un Arnold Schwarzenegger imobil, inodor şi insipid, părând că se întreabă pe tot parcursul filmului Batman and Robin: „Eu când zic I’ll be back! în filmu’ ăsta?!).
Galeria răufăcătorilor pop-corn
A venit apoi lovitura de graţie, odată cu Joker-ul făcut de Heath Ledger (în The Dark Knight, 2008), personaj care va rămâne, fără îndoială, unul dintre marii eroi negativi ai ecranului. E greu de spus în ce măsură premierea postmortem, cu Oscar, a australianului s-ar fi datorat valului de emoţie provocat de moartea lui prematură. Premiul a fost însă şi o confirmare a interpretării care – nu-i deloc exclus – l-a făcut gelos chiar şi pe Jack Nicholson (Joker în Batman, 1989, regia Tim Burton). Practic, Joker-ul Ledger a confiscat prin forţa interpretării filmul, făcându-l pe Batman să pară personaj secundar. Joker-Ledger e pur şi simplu rău, un agent al haosului şi dezordinii, hotărât să demonstreze că Binele poate fi corupt. Replici precum „Why so serious?” sau „Let’s put a smile on that face!” l-au fixat pentru totdeauna în constelaţia răufăcătorilor pop-corn.
Urmează curând lansarea capitolului al treilea al poveştii (şi ultimul, după câte se pare), The Dark Knight Rises, iar întrebarea care stăruie în mintea fanilor e clară. Se va ridica Bane al lui Tom Hardy la înălţimea Joker-ului întruchipat de Ledger? Ce-i drept, nu va fi prima apariţie a personajului Bane pe ecran. A apărut şi în Batman şi Robin (1997), interpretat de wrestlerul Jeep Swenson (decedat în anul lansării filmului).
Bane a fost redus atunci la un simplu pachet de muşchi, executor al ordinelor lui Poison Ivy (Uma Thurman). Trailerul TDKR sugerează că, de data asta, Bane-Hardy va fi ceva mai mult decât un bad boy cu muşchi. Replica lui – „When Gotham is ashes, you have my permission to die” – nu poate fi decât un semnal pozitiv. Primele cronici îl confirmă pe Bane drept un dur care îl domină fizic pe justiţiarul din Gotham, masca purtată de Hardy silindu-l să îşi contruiască personajul mai ales prin intermediul limbajului nonverbal (The Hollywood Reporter). „Faţa lui Hardy rămâne acoperită circa 99,9% din durata filmului, însă prestaţia lui vocală şi fizică este pur şi simplu fascinantă” (Rolling Stone).
Rămâne de văzut care va fi finalul confruntării. Să nu uităm că, în comics-urile de la începutul anilor ’90, Bane a fost villain-ul care i-a rupt spatele lui Batman.
***
Filmul The Dark Knight Rises/ Cavalerul negru: Legenda renaşte ajunge pe ecranele din România pe 27 iulie.
