Premiera la cinema a filmului Portretul luptătorului de tinereţe, o cronică a luptelor de gherilă pe care grupul de partizani condus de Ion Gavrilă Ogoranu le-a purtat timp de câţiva ani în Munţii Făgăraş, e însoţită – în mod previzibil, după preambulul de la Berlin – de un protest al Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului în România (MCA).
Organizaţia face apel la organizatorii festivalurilor internaţionale să evite selecţia unui film care „recolorează trecutul sângeros şi diseminează un naţionalism exaltat” şi prezintă „distorsionat” evenimentele din Al Doilea Război Mondial şi oamenii care, în timpul războiului, „au făcut parte dintr-o grupare politică violentă şi dintr-un grup paramilitar care a comis crime împotriva României, românilor, evreilor şi nu numai”, potrivit unui comunicat.
Ca răspuns la acuzaţii, regizorul Constantin Popescu a declarat astăzi, la conferinţa de presă a filmului, că abordarea sa este „decentă şi onestă”. „Perioada respectivă e delicată, grupul a avut un parcurs delicat, ciudat, e destul de dificil de comentat. Eu m-am ferit de ideologie în filmul ăsta, m-au interesat nişte tineri şi deciziile pe care le-au luat, că au fost bune sau proaste. Cred că am făcut un film onest, în care am vorbit despre momentele pe care le consider eu importante. Nu ascund faptul că din grupurile respective făceau parte şi simpatizanţi sau membrii ai mişcării legionare. Cineva îmi sugera că n-ar trebui să vorbesc despre lucrurile acestea, dimpotrivă, eu cred că dacă vrem să începem un dialog despre perioada aceea, ar trebui să vorbim şi despre asta. Cred că aş fi fost mincinos dacă aş fi omis aspectul acesta. Abordarea mea mi se pare decentă şi onestă şi nu înţeleg acuzaţiile despre care bănuiesc că ştiţi. Nu vreau să comentez pe tema asta”, a subliniat cineastul.
Filmul face parte dintr-o trilogie şi, în proiectul iniţial, cele trei filme despre rezistenţa anticomunistă ar fi trebuit lansate împreună. Celelalte două vor fi despre Elisabeta Rizea de la Nucşoara şi fraţii Toma şi Petre Arnăuţoiu.
Ogoranu a murit 2006, în satul Galţiu (judeţul Alba), la 83 de ani. În anii de liceu a activat în Frăţia de Cruce din în Făgăraş, organizaţia de tineret a Mişcării Legionare, şi a fost închis între 1941 şi 1944 pentru „activitate interzisă”. Ca student, a fost condamnat, în lipsă, la 19 ani de închisoare în procesul celor 200 de studenţi de la Cluj. A condus Grupul Carpatin Făgărăşan între 1948 şi 1955 şi, după ce camarazii săi au fost prinşi sau împuşcaţi, timp de peste 20 de ani a stat ascuns de Securitate-
Cu trei săptămâni înainte de a muri, Ion Gavrilă Ogoranu a aflat că se va face un film despre el şi i-a declarat colaboratoarei care i-a redactat ultima carte de memorii, Lucia Baki, că nu e timpul pentru un film despre rezistenţă, pentru că nu va fi înţeles. „Nici eu nu sunt convins că am înţeles atât de bine perioada respectivă. Ce vedeţi aici e felul în care am văzut eu lucrurile. E posibil ca ele să nu fi stat aşa sau să fi stat aşa doar într-o anumită măsură. Nu sunt istoric, sunt regizor şi am prezentat lucrurile aşa cum cred că s-au întâmplat. Încerc să înţeleg ce a vrut să spună Gavrilă Ogoranu, dar e foarte posibil ca acest film să nu fi fost binevenit în nici un moment”, a spus Popescu.
„Grupurile au fost foarte amestecate, au fost peste 1200 de grupări de partizani în România. Poate filmul ăsta o să fie un prim pas în România şi vor apărea alţii care să aibă alte puncte de vedere despre perioada aceea, alte abordări. Cred că la asta se referă demersul meu”, a adăugat regizorul despre filmul său de debut.
„Pe cât posibil, n-am fabulat”
Documentat din cărţi de memorialistică, arhive, stenograme ale şedinţelor de securitate, filmul încearcă să redea cu fidelitate confruntările. Unele costume au aparţinut chiar unor partizani ucişi de securitate, iar recuzita a fost originală. De asemenea, filmările au avut loc zona Munţilor Făgăraş. „În proporţie de 80%, poate chiar mai mult, ceea ce aţi văzut în film am citit în diverse cărţi, în procese verbale, în documente de anchetă ale Securităţii. Pe cât posibil, n-am fabulat. În unele locuri, când dialogul era scris la persoana a treia, am încercat să-mi imaginez ceva în plus, la persoana întâi”, a detaliat regizorul. Doar două secvenţe au fost modificate faţă de cum s-au întâmplat ele în realitate. „De exemplu, momentul prinderii nu a fost chiar atât de dramatic. Dar mărturisesc că nu mai aveam zile de filmare, nu mai aveam peliculă şi am fost nevoit să fac un compromis”.
Unul dintre punctele slabe ale filmului este alternanţa imaginilor cu securiştii – cu discursuri-clişeu de personaje malefice – cu cele ale partizanilor încercând să reziste în condiţii extrem de dificile, aglomerate în special în prima parte a filmului. „Intenţia mea a fost să mă concentrez în prima parte a filmului pe şedinţele de securitate, să le abandonez pe măsură ce ne îndreptăm spre finalul filmului şi să inversez punctul de greutate, să mă concentrez pe partizani. Trecerea ar fi trebuit făcută mai gradat, însă din motive de producţe am renunţat la nişte scene şi oricât de bine am încercat să reparăm lucrul ăsta la montaj, e adevărat, nu mi-a ieşit în mod deosebit. E un mic neajuns”, a precizat Constantin Popescu, care s-a ambiţionat la un debut dificil nu doar ca subiect, ci şi ca producţie.
Pe lângă încercarea de a respecta adevărul istoric, aşa cum apare el relatat în memoriile supravieţuitorilor şi în rapoartele securiştilor, cineastul a avut de gestionat o distribuţie de peste 130 de actori şi 400 de figuranţi, şi filmări în munţi, iarna, la temperaturi greu de suportat.
Portretul luptătorului la tinereţe se lansează vineri în cinematografele din Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Bacău.
Citiţi mâine, pe Filmreporter.ro, un interviu amplu cu protagonistul Costi Diţă despre rolul controversat al lui Ion Gavrilă Ogoranu şi declaraţii ale actorilor Ion Bechet, Bogdan Dumitrache şi Dan Bordeianu despre personajele lor.
