UPDATE: Patru cititori filmreporter.ro merg la film în această seară.
Cei care vor să vadă filmul lui Constantin Popescu despre gruparea de partizani a lui Ion Gavrilă Ogoranu, Portretul luptătorului la tinereţe, trebuie pur şi simplu să ne scrie de ce ar vrea să vadă acest film.
Drept răsplată, vă oferim 2 bilete la Cinema Studio, astăzi, pentru proiecţia de la ora 19.00.
Puteţi comenta aici sau la articolul din secţiunea Video.
Dupa avantul anticomunist de dupa 90, rezistenta din munti imi parea compusa dintr-un soi de haiduci, eroi locali sustinuti din plin de comunitate. Imaginea asta idilica avea sa fie facuta bucati dupa lectura unui eseu semnat de Traian Ungureanu. Acesta vorbea tocmai despre fragilitatea spiritului romanesc in fata istoriei si folosea un exemplu: acei luptatori traiau la adapostul muntelui tocmai pentru ca nu se puteau increde in comunitatile din care proveneau, ca Securitatea gasea la orice pas oameni dispusi sa-i vanda. O parte dintre romani – si nu putini – invatasera inca din primii ani ai comunismului ca turnatoria e mai rodnica decat rezistenta.
De rusine. Pentru ca nu am reusit sa citesc toate volumele lui Ogoranu. Sper ca filmul sa imi dea un impuls sa deschid din nou „Brazii se frang, dar nu se indoiesc”.
Ah si mai e un motiv. Asta vara eram 3 romani pe biciclete undeva prin Apuseni unde ne-am intalnit cu un cuplu de olandezi mai in varsta. Domnul, fost profesor de sport (nota bene) si nu pregatit in istorie, stie multe detalii despre rezistenta anticomunista din Europa de Est si considera sincer ca cea din Romania a partizanilor a fost cea mai consistenta. Prietenii mei, repet, romani get-beget, habar n-aveau. Cu filmul asta mai aflam si pe cale cinematica despre una dintre cele mai importante si consistente drame din istoria Europei contemporane.