EXCLUSIV. Scandalul cu Lars von Trier ia amploare la Cannes. Regizorul se pare că e încă în oraş, dar interviurile cu Kirsten Dunst pentru Melancholia au fost mutate de pe terasa Palatului Festivalurilor în aceeaşi logică a interdicţiei care nu îi permite lui von Trier să se apropie la mai mult de 100 de metri de clădire. În plus, petrecerea filmului a fost anulată de patronul restaurantului unde urma să aibă loc, iar un distribuitor argentinian a declarat că nu va mai lansa pelicula.
Ploua ieri cu veşti de genul acesta pe un Lars von Trier paşnic şi uimit de furtuna pe care a stârnit-o gluma sa cu naziştii. La interviurile date presei internaţionale, regizorul a mărturisit că trăia cu sentimentul că produce filme pentru Cannes şi că din această ruptură bruscă „poate ieşi ceva bun”. Întrebările despre proaspătul statut de persona non-grata a monopolizat discuţia, de aceea răspunsurile despre Melancholia, o elegie superbă despre sfârşitul lumii, le veţi citi pe Filmreporter.ro la momentul lansării filmului în România.
Ce înseamnă exact faptul că aţi fost declarat persona non-grata?
Înseamnă că nu pot să mă apropii la mai mult de 100 de metri de Palatul Festivalurilor. Pot să mă uit de la distanţă la el şi să-l admir de acolo, dar nu mai aproape.
E vorba doar de prezenţa dvs. efectivă sau şi de filme? Vor mai putea fi proiectate vreodată în festival?
Sincer, nu ştiu.
Cum vă simţiţi după această interdicţie, având în vedere că sunteţi unul dintre cineaştii foarte legaţi de Cannes?
La nivel personal, îmi pare foarte rău, pentru că ţin foarte mult la Gilles Jacob (n.r. preşedintele festivalului) şi la Thierry Frémaux (n.r. delegatul general), suntem foarte buni prieteni şi am un imens respect pentru ei, e un mod absolut stupid de a încheia această relaţie. Şi e ciudat, dar e ca în sport şi politică: chiar dacă aş fi fost Hitler – şi nu sunt! – şi aş fi făcut un film extraordinar, de Palme d’Or, ei ar trebui să-l selecteze şi să-i dea Palme d’Or.
De la declaraţia mea stupidă sau ce-o fi fost…. În mod absolut nu sunt Mel Gibson, mă consider pe jumătate evreu, pentru că o parte din viaţa mea chiar am crezut că sunt pe jumătate evreu. E o situaţie ridicolă şi un mod ridicol de a pierde contactul cu Festivalul de la Cannes, care a fost important pentru mine. Pe de altă parte, din moment ce am fost la Cannes cu fiecare film, anul acesta m-am temut că nu mă vor selecta. Ceea ce e un mod stupid de a-ţi pierde timpul, pentru că Festivalul de la Cannes nu ar trebui să decidă ce filme fac eu. M-am temut doar că, inconştient, mă voi autocenzura ca filmul să ajungă aici.
De ce v-a fost frică să nu fie acceptat filmul?
În ţara mea, lumea crede că am vreun fel de relaţie coruptă cu Festivalul de la Cannes, care îmi selectează aproape toate filmele. Dacă unul nu intră în selecţia oficială, lumea care oricum crede că filmele mele sunt slabe, va spune „probabil e atât de slab că nici la Cannes nu poate ajunge!”
Melancholia oricum nu ar fi provocat controversă, e un film liniştit din punctul acesta de vedere.
Nu, nu are stofă de controversă, nu de asta mă temeam. Faptul că sunt acolo în fiecare an… Totuşi, singurul lucru bun care ar putea ieşi din asta ar fi să mă eliberez cumva de festival, unde am venit în fiecare an. Eu cred în obstacole. Şi dacă obstacolul e faptul că nu pot merge la Cannes, atunci poate ieşi ceva bun din chestia asta cu non grata.
De data asta, filmul n-a fost controversat, însă în jurul dvs. s-a iscat din nou controversă…
Mda… De fapt, totul s-a întâmplat pentru că mi-e frică de conflicte şi le evit şi când am în faţa mea o audienţă atât de mare, mă gândesc că ar trebui să o distrez un pic. Poate şi pentru că toată lumea aşteaptă „Când o să spună Lars ceva provocator?”. Am tot vorbit şi am continuat o frază pe care am încercat s-o explic, dar când încerci să explici faci şi mai rău! La conferinţă eram chiar optimist, pentru că lumea râdea, dar dacă iei din context fraze ca „empatizez cu Hitler” – pentru numele lui Dumnezeu! – sigur că sună cum sună. Dar eu mă refeream că aş putea să empatizez cu el stând în buncăr şi luând decizii de viaţă şi de moarte, în nici un caz cu ce a făcut.
V-a deprimat tot ce s-a întâmplat azi?
Trebuie să recunosc că sunt un pic mândru de titlul de persona non-grata, e ceva de care familia mea ar fi foarte mândră (râde). Am un ordin francez pe care probabil mi-l vor smulge din piept (râde). Dar, încă o dată, e stupid ce s-a întâmplat şi îmi pare rău că am rănit oameni la care ţin.
Credeţi că aţi făcut-o, inconştient, pentru a vă „elibera”, cum spuneaţi, de Festivalul de la Cannes?
Nu cred că sunt atât de inteligent, nici măcar în subconştient. Dar am discutat cu o zi înainte cu Gilles Jacob… El a scris în cartea lui o frază pe care nu i-am iertat-o complet niciodată. Primul an când am fost la Cannes, eram îmbrăcat în geacă de piele. În al doilea an, aveam smocking. Iar Gilles Jacob a scris: „ceea ce înseamnă că, până la urmă, toţi rebelii se vor întoarce la turmă…”. Aşa că i-am spus că data viitoare o să fac un film porno hardcore, ca să nu mă poată selecţiona (râde).
Aş vrea să mă simt liber, dar nu sunt. Dacă non grata înseamnă să primesc mai puţini bani, mai puţini actori, atunci probabil că nu va fi bine. Dar trăiam cu sentimentul că produceam filme pentru Cannes şi sentimentul acesta nu-mi plăcea.
Credeţi că va avea consecinţe şi asupra proiectului cu Martin Scorsese? Aveţi veşti de la el?
Nu. Dar Marty e destul de deschis la minte, nu ştiu, se poate întâmpla orice.
Aţi primit telefoane de sprijin de la colegi cineaşti?
Nu, dar ştiţi că niciodată colegii nu se sprijină între ei (râde). Prietenii şi familia mea mă sprijină. Fiica mea m-a spus „Dar tată, familia pentru asta există, să fie întotdeauna acolo”. Ceea ce mi s-a părut foarte emoţionant.
Cum au reacţionat actorii din Melancholia? Kirsten Dunst părea destul de contrariată la conferinţa de presă.
Nu cred că Charlotte Gainsbourg a fost foarte şocată. Tatăl ei era destul de provocator, după cum bine ştim, şi Charlotte mi-a spus „Cred că tata ar fi fost foarte mândru de tine” (râde). Kirsten doar a dat din cap şi crede probabil că sunt foarte „european” şi nebun.
Credeţi că filmul va avea de suferit din cauza acestui scandal? Distribuitorul argentinian a anunţat deja că nu-l va mai proiecta.
Nu plângeţi pentru mine (râde). Evident că ar fi păcat să nu fie arătat, dar, încă o dată, cred că e o reacţie superficială la ceva atât de… Sigur, ar fi păcat să nu mai obţin la fel de mulţi bani, să nu mai pot aduce actorii pe care îi vreau, dar, încă o dată spun, poate că e un lucru bun şi că va fi interesant. Am visul ăsta, ca atunci când voi îmbătrâni să fac un film foarte ieftin care să dureze 80 de ore. Să filmez în fiecare zi cu camera mea, cu câţiva actori şi să-l pun poate pe Internet.
Corespondenţă susţinută de
