Radu Mihăileanu, despre revoluţia femeilor arabe

1
328

Aplauze puternice şi câteva fluierături (neaşteptate) azi dimineaţă, la Cannes, la premiera mondială a filmului La source des femmes, regizat de Radu Mihăileanu pe teritoriu străin, într-o limbă necunoscută lui şi actorilor. E mai degrabă dramă decât comedie, însă una luminoasă şi colorată despre condiţia femeilor arabe, forţate de tradiţie şi de interpretările asupra Coranului să se supună întru totul voinţei bărbaţilor. Nuanţele locale, care probabil schimbă perspectiva asupra filmului, îi vor scăpa spectatorului din ţările non-arabe, care va rămâne totuşi cu emoţia şi cu ideea că, dacă lumea va vira curând în altă direcţie, asta se va datora femeilor. Pentru spectatoarele din Occident, sentimentul de nedreptate e de-a dreptul insuportabil la un moment dat, iar Mihăileanu apasă această pedală la maximum. E puţin probabil ca La source des femmes să ajungă la cele care suferă asemeni personajelor, însă o mică scânteie se poate aprinde undeva. În orice caz, e un film agreabil şi emoţionant.

Flancat de cele trei actriţe superbe din film – Leila Bekhti, Hafsia Herzi şi Sabrina Quazani – Mihăileanu a explicat la conferinţa de presă de după (regizorul e pentru prima dată în selecţia de la Cannes) – că poveştile femeilor din satele pe care le-a traversat pentru documentare sunt cutremurătoare. Ideea filmului i-a venit după ce a citit un fapt divers publicat în „Libération”, în 2001, despre femeile unui sat din Turcia care decid să nu se mai culce cu soţii lor până ce nu vor rezolva problema apei, adusă cu găleţile de pe o colină pietroasă doar de femei – după „tradiţie”. În film, bărbaţii au epuizanta ocupaţie de a bea ceai şi a discuta despre diverse, la magazinul satului. Greva s-a încheiat violent în realitate, iar guvernul a fost nevoit să intervină. „Când am citit despre această luptă a femeilor, această frumuseţe într-o lume în care tot ce înseamnă arab şi musulman e denigrat, mi-am zis «Ce lumină! »” Şi am decis să fac acest film care să elimine câteva dintre clişeele despre lumea arabă”, a spus Mihăileanu presei.

„Am vrut să repar această imagine despre religia musulmană”

„În Coran există extrem de multe pasaje despre femei, iar bărbaţii le interpretează cum vor pentru a păstra puterea asupra lor. Dar Profetul le-a dat, în toate capitolele Coranului, foarte multe drepturi, pentru că era înconjurat de femei luminoase. Am vrut să pun ordine în acest amalgam şi să repar această imagine despre religia musulmană, islamică. Mulţi oameni cred în continuare că e o religie a urii, dar e complet fals, e o religie a vieţii şi a iubirii şi există multe clişee vehiculate, pe care le comentez în film şi pe care am vrut să le demontez”, s-a poziţionat regizorul vizavi de una dintre dezbaterile fierbinţi ale societăţii contemporane.

 „Există această mare dorinţă de libertate în societăţile de azi, iar când am scris scenariul împreună cu Alain-Michel Blanc, în 2005, l-am scris cu această speranţă, că femeile vor fi cele care vor schimba nu numai lumea arabo-musulmană, ci lumea întreagă. Sunt foarte atent nu numai la revoltele recente din stradă, unde femeile au fost destul de numeroase şi au protestat cot la cot cu bărbaţii – deci lumea arabă poate accepta cumva egalitatea – ci şi la ce se întâmplă în spaţiul casnic, intim, acolo de unde porneşte totul în film şi de unde cred că porneşte în realitate”, a explicat Radu Mihăileanu, recunoscând că a ezitat înainte de a face filmul, nefiind vorba de un teritoriu familiar.

„A fost complicat la început, pentru că nu mă simţeam într-o postură legitimă să regizez acest film, de aceea am vrut doar să-l produc şi am căutat o regizoare musulmană, însă, pentru că nu am găsit, am fost convins să-l fac eu”, a explicat regizorul evreu, a cărui descindere pe un teritoriu arab delicat va fi cu siguranţă comentată. Acceptul dat producătorilor avea două condiţii: să aibă timp pentru documentare în locurile unde urma să filmeze şi dialogul să fie în limba locului, nu în cea a „colonizatorului” sau occidentalului. Actorii au avut extrem de mult de lucru pe partea asta, au învăţat dialectul marocan, au trăit printre săteni, s-au îmbrăcat ca ei. „Eu, care am fugit dintr-o dictatură, am fost un dictator pe platou”, a glumit Mihăileanu, după ce actriţele au mărturisit că memorarea dialogului a fost un coşmar.

Simpatice sunt, în filmul lui Mihăileanu, detaliile despre micile „intruziuni” ale civilizaţiei în acest loc secetos, lipsit de electricitate şi acces la apă: un mobil agăţat pe o sârmă, în mijlocul curţii, singurul loc în care există semnal; femeile vorbesc de telenovele mexicane (nu e clar unde le văd, nefiind curent), poartă tricouri pe sub rochii, barul din sat are sigla Coca-Cola la intrare etc. După cum a mărturisit cineastul, personajele se îmbracă tradiţional, ceea ce nu se mai întâmplă atât de des în realitate. Chinezii au sesizat nevoia de pe piaţă, au adus haine ieftine şi au dat jos ţesăturile tradiţionale. Costumele au fost realizate de o româncă, Viorica Petrovici, care lucrează pentru a patra oară cu Mihăilenu, iar decorul a fost pus la punct de Cristian Niculescu.

Fiind ultimul film proiectat în selecţia de anul acesta a Cannes-ului, La source des femmes a avut parte de mai puţină presă, însă articolele de după vor stârni, fără îndoială, dezbateri. Pelicula lui Mihăileanu e în ton cu declaraţia (neoficială) de solidaritate a Cannes-ului cu mişcările din lumea arabo-musulmană, marcată prin alegerea Egiptului ca primă ţară invitată în festival. Cu ce ochi va vedea filmul juriul lui Robert de Niro, vom afla mâine seară, la gala de închidere a ediţiei de anul acesta.
Deocamdată, diseară, femeile marocane din satul unde s-a turnat pelicula îşi vor face apariţia pe covorul roşu, într-o defilare inedită pentru Cannes. Detalii: Radu Mihăileanu îşi aduce femeile marocane pe covorul roşu

LA SOURCE DES FEMMES : BANDE-ANNONCE VOST Full HD par baryla

Corespondenţă susţinută de

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here