Homosexualii români de pe străzile Berlinului, într-un documentar german

1
402

Un film care documentează prostituţia masculină de pe străzile Berlinului şi are ca protagonişti trei români, Rent Boys / Die Jungs vom Bahnhof  Zoo, în regia lui Rosa von Praunheim – are premiera în cinematografele din Germania joi, 24 februarie. Documentarul a rulat în secţiunea Panorama Dokumente a Berlinalei şi a concurat la Teddy Award – premiul dedicat producţiilor despre gay din festival.

Titlul Băieţii de la Gara Zoo parafrazează cartea „Noi, copiii de la Gara Zoo“ („Wir Kinder vom Bahnhof Zoo“), ecranizată în 1981 de Uli Edel, cu David Bowie în distribuţie. În ambele filme, staţia din Berlinul vestic este miezul vieţii de noapte şi al infracţionalităţii din capitala germană.

După căderea Zidului, gara a devenit refugiul est-europenilor în căutare de câştig rapid şi al copiilor abuzaţi şi aruncaţi în stradă. Trei dintre cele cinci personaje ale regizorului Rosa von Praunheim (68 de ani) – un gay icon cu peste 70 de filme în portofoliu, majoritatea despre problemele comunităţii LGBT – sunt români, şi doi de etnie romă.

Cineastul s-a apucat de subiect după ce s-a îndrăgostit de un tânăr, Oliver, care colabora cu o asociaţie axată pe problema prostituţiei masculine. Cu ajutorul lui, a dat de regizorul Sergiu Grimalschi, care i-a devenit asistent pe platou şi i-a furnizat nume de posibile personaje pentru documentar. „Prietenul meu Oliver mi-a făcut cunoştinţă cu un coleg de-ai lui, Sergiu Grimalschi, care vorbeşte mai multe limbi şi îi cunoaşte pe aproape toţi bărbaţii tineri din Estul Europei care se prostituează pe străzile Berlinului. El mi-a povestit de un sat din România de unde provin foarte mulţi dintre ei şi m-a dus la Ionel, un tânăr rom foarte atrăgător”, a declarat von Praunheim într-un interviu acordat publicaţiei online Blu.fm, ataşată postului de radio cu acelaşi nume dedicat comunităţii gay din Germania. Scopul lui era să treacă dincolo de prejudecăţi şi să găsească explicaţii.

„Homosexualitatea e un imens tabu în România”

Ionel, Romică şi Daniel sunt cei trei români care au ajuns, din motive diferite, să se prostitueze la Berlin. În familia lui Romică, prostituţia a fost dintotdeauna un mod de a câştiga existenţa, de aceea „mutarea” lui în gara centrală a venit cumva firesc, iar Ionel a aflat din adolescenţă, de la alţi băieţi din sat, că aşa poate câştiga bani rapid pentru ai lui. „La început părea imposibil să fac filmul, pentru că familiile lor cel mai probabil nu ştiau cu se ocupau ei în Germania. Homosexualitatea e un imens tabu în România şi e privită de majoritatea ca un motiv de ruşine”, a precizat regizorul pentru Blu.fm.

Cu toate acestea, Ionel a adus echipa de filmare în satul lui şi o mână de lăutari le-a cântat în curte musafirilor. „Are o mamă surdo-mută care s-a bucurat foarte tare când l-a revăzut. Pe mulţi i-am întâlnit după ce i-am contactat pe Internet. Ai profilurile lor pe GayRomeo şi alte portaluri, dar n-a fost posibil să vorbim cu ei în satul lor despre asta. Subiectul e tabu. Şi când ajungi acolo şi vezi în ce sărăcie imensă trăiesc, îţi dai seama de ce fac băieţii ăştia ce fac”, a adăugat von Praunheim. Tacit, „satul” aprobă sursa de venit a băieţilor, dar nu discută vreodată subiectul.

Cel mai deschis în discuţii a fost Daniel, un tânăr de 28 de ani care s-a culcat pe bani cu bărbaţi de la 16, după o copilărie foarte dificilă şi nefericită. El l-a purtat pe regizor prin locurile în care îşi găsea clienţii – baruri, moteluri, colţuri de stradă, cinematografe. Documentarul include, de altfel, şi interviuri cu proprietari de baruri ca Tabasco şi Blue Boy, asistenţi sociali şi alte persoane implicate sau familiare cu subiectul.

Molestaţi în copilărie

Cele două cazuri cu adevărat tragice sunt cele ale celorlalţi doi protagonişti, Nazif şi Daniel-René. Primul a venit cu familia în Berlin din Iugoslavia, ca refugiat de război. La 11 ani, a fost trimis de părinţi să fure din magazine şi a fost abordat de un pedofil care l-a molestat şi i-a dat bani, cerându-i să se întoarcă. Tatăl i-a dat foc când a aflat cum îşi câştigă banii şi l-a alungat. A intrat într-un centru pentru minori, a devenit ulterior dependent de droguri şi s-a întors pe stradă, a fost deportat în Bosnia, iar acum, ca tânăr adult, încearcă să se ţină pe picioare.

Dramatică este şi povestea lui Daniel-René, abuzat la 6 ani de îngrijitorul şcolii la care învăţa. Ajuns apoi în contexte diferite în preajma unor pedofili, a fost molestat şi trimis pe stradă să se prostitueze până la 18 ani, când reţeaua care prefera minori l-a lăsat pe dinafară. Grupul a fost ulterior arestat, iar Daniel-René este în grija asistenţilor sociali de la organizaţia SUB / WAY berlin.

CV-ul unui gay icon

Rosa von Praunheim (pe numele lui real Holger Mischwitzky) s-a născut în Riga în 1942 şi a devenit faimos în Germania în anii 70 cu It’s not the Homosexual Who Is Perverse, but the Situation in Which He Lives, un film care a contribuit la coagularea mişcării gay, peste 50 de grupuri de homosexuali făcându-şi publică apariţia la premiera filmului. O altă peliculă, Army of Lovers, documenta mişcarea gay americană dintre 1950 şi 1976. În aceeaşi perioadă, a regizat producţii despre teatrul şi filmul newyorkez underground: Underground and Emigrants (1975) şi Tally Brown, New York (1977).

Au circulat intens prin festivaluri şi filmele Red Love (1980), Our Corpses Are Still Alive (1981), City of Lost Souls (1983) sau experimentalul Horror Vacui (1985). Tot von Praunheim este unul dintre primii cineaşti care au dezvoltat subiectul SIDA într-un lungmetraj de cinema – comedia neagră A Virus Knows No Morals (1985).

Numele Rosa este dat de triungiul roz (rosa Winkel) pe care erau forţaţi să îl poarte evreii homosexuali în lagărele de concentrare naziste.

Pe site-ul Teddy Award puteţi viziona un clip al filmului.

1 COMENTARIU

  1. Comentariul include o serie de (grave) neîntelegeri, datorate probabil în parte unor probleme de limba.
    În film este vorba de fenomenul prostitutiei masculine si nu de “homosexualii români de pe străzile Berlinului”.
    Este vorba de lupta pentru supravietuire a unor tineri dezavantajati de soarta si de societatile din care provin, trimisi de mici în strainatete ca sa-si hranesca cum pot ei familiile, prin cersit, cântat prin metrouri sau uneori si prin prostitutie.
    Din pacate, printre ei sunt de la 1991 încoace si foarte multi români, romi sau nu, din familii mai sarace sau mai înstarite.
    De pe urma lor, ca si de pe urma multor fete care sunt fortate sa mearga la “produs” traiesc multe rude în România, crosetând la mituri despre o munca “super” în Germania sau altundeva în Europa de Vest.
    Cei doi români din film (al treilea este un bosniac) se definesc ca fiind heterosexuali, sunt casatoriti, au copii, lucreaza si sunt aranjati la casele lor si nu doresc sa fie stigmatizati când se întorc în România, datorita unei gresite interpretari a mesajului filmului.
    Ei s-au declarat de acord sa povesteasca din trecutul lor, pentru a putea în acest fel sa încheie într-un fel sau altul acest capitol din trecutul lor.
    Daca doreste cineva sa ia legatura cu mine, va rog sa-mi scrieti pe adresa cu numele filmului: jungsvombahnhofzoo@yahoo.de

    Sergiu Grimalschi

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here