Adrian Sitaru: „Ar trebui să judecăm mai puțin și să iertăm mai mult”

1
185

Adrian Sitaru

Autor: Iosif Prodan

Primul hit al cinematografiei românești din 2016, Ilegitim, în regia lui Adrian Sitaru, a avut premiera națională pe 18 martie, la scurt timp după Berlinale. A fost singurul lungmetraj românesc din selecția berlineză și a primit Premiul CICAE. Fără finanțare de la Centrul Național al Cinematografiei și fără un scenariu obișnuit, Adrian Sitaru și echipa proiectului Ilegitim au scos probabil „maximum de efect, cu minimum de mijloace”.

Despre travaliul filmului și dezbaterile pe care le-a stârnit subiectul, despre cum vede reformarea Legii Cinematografiei și a Regulamentului de Concurs al CNC, în interviul de mai jos.

Titlul inițial al filmului era La timp. De ce ați decis să-l schimbați în Ilegitim?

Era prea ambiguu La timp și, în final, temele principale se legau mult mai bine de ideea de legitimitate.

Filmul n-a primit finanțare la CNC, iar criticii au speculat că respingerea proiectului s-ar datora subiectului filmului. Care este părerea ta despre posibila motivație a juriului CNC? Crezi că are într-adevăr legătură cu subiectul filmului?

Nicidecum. Proiectul a căzut la un concurs – să-i spunem „cu cântec” – în care și proiectele altor regizori talentați din generația mea au căzut. Este normal să mai și cazi cu proiectul, am pățit-o cu toții, însă la acea sesiune de finanțare a fost ceva mai mult, o comisie contestabilă ca valoare, ținută secret până spre final de o gaură în lege, o comisie ce a ales proiecte doar de un anumit fel, proiecte (nu puține) ale unor case de producție ce nu au existat până atunci și care au câștigat la toate secțiunile, ș.a.m.d. A fost o sesiune mai degenerată, aș zice, și m-aș opri aici. Aș preciza totuși că proiectul a aplicat la „film cu buget redus”, deci am cerut puțini bani (70.000 de euro), proporțional unui buget redus de film, dar nu a ajutat nici asta.

După ce ai debutat cu un lungmetraj independent, Pescuit sportiv, ai revenit în situația de a face un lungmetraj independent. A fost mai simplu decât filmul de acum 7 ani? Mai poți regiza filme fără fonduri CNC? Crezi că se găsesc mai ușor fonduri private acum decât atunci?

A fost mai simplu pentru că am avut o echipă profesionistă formată în timp. Aș mai fi în stare, însă nu orice film se poate face în aceste condiții, noi am avut de la început un plan B pentru a-l face bine chiar trecând prin compromisurile unor lipsuri de fonduri. Nu cred că este de dat de exemplu și nu aș dori nimănui genul acesta de producție. Fonduri private se găsesc foarte greu și nu ne-am bazat pe ele decât într-o mică masură.

Cum a fost producția filmului Pescuit sportiv versus cea a lui Ilegitim? Ce s-a schimbat între timp în industria românească de film?

S-a schimbat tehnica foarte mult, a evoluat enorm și s-a ieftinit. Camerele cu care am filmat costă în jur de 600 de euro și sunt de mărimea unui telefon. Așa ceva nu exista în 2005, iar pe marele ecran nu se simte o mare diferență față de alte filme. Am investit mai mult în optică, poate cel mai mult.

Spuneai într-un interviu că filmul a avut un buget virtual de 200.000 euro. Cât a costat însă campania de promovare?

Campania de distribuție și promovare a costat peste 30.000 euro, însă în acest buget estimat sunt incluse și parteneriatele încheiate.

Cum ți se pare până acum receptarea critică a filmului? Unii scot în evidență mai degrabă hibele de scenariu („lipsa de adîncime” a personajelor Julie și Gilda etc).

Sunt critici și critici, unii mai puțin convinși de film, alții foarte convinși că ar fi cel mai bun al meu. Nu am făcut o statistică, dar balanța criticilor ce contează este totuși în favoarea filmului, includ aici și criticii din afară. Oricum, mi se pare bine când la un film criticii se împart în foarte pro și foarte contra, cumva acele filme au ceva, poate e doar părerea mea. Și bineînțeles, mă refer la critica de calitate și nu hate-ăreală sau miștouri.

Ați primit reacții de la spectatori psihologi?

Sigur, am și lucrat cu psihologi la film. Ca feedback-uri interesante: „să mă fi întrebat pe mine cazuri ciudate să-ți zic…”, „incestul nu este trecut la tulburări sexuale în DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders – editat de Asociația Americană de Psihiatrie, manualul universal agreat după care sunt acceptate tulburările mentale), a fost scos din ultimul DSM rămânând doar incestul abuziv” și altele, cazuri concrete de la noi din țară.

Spuneai la Q&A-ul de după proiecția de presă că filmul tratează cumva ipocrizia celor care cred că sunt corecți din punct de vedere moral, dar în momentul în care se confruntă cu o problemă serioasă, de o gravitate similară celei din film, nu mai par așa de siguri pe principiile lor. Poți detalia puțin? Te referi la moralitatea unei decizii de genul avortului ca urmare a unui viol? Crezi că presupusul avort din film are cumva aceeași încărcătură morală precum cel survenit unui viol?

Mă bucur că ai amintit despre asta. Violul sau abuzul în urma căruia rezultă o sarcină nu are nicio legătură cu ce am vrut să prezentăm noi în film, adică o sarcină în urma unei povești de dragoste, totuși. Cei doi frați se iubeau. Apoi, eu personal spuneam nu că tratează ipocrizia unora sau altora, ci chiar a mea. Există un grad de ipocrizie în general în oameni, în toți, ca să supraviețuim, la asta mă raportam și am încercat să reflectez la propriile dileme ce uneori includ, cu siguranță, și ceea ce numim ipocrizie.

Este foarte ușor să vorbim despre libertatea ființei umane în alegerile pro sau contra unei sarcini. Atunci însă când ni se întâmplă nouă ne repoziționăm, ne pierdem rațiunea, sau ne apărăm rațional găsind răspunsuri în alte locuri, motivații pentru aceste răspunsuri la care nu ne-am gândit sau pur și simplu nu găsim răspunsuri iar asta e cel mai umilitor, cel puțin pentru mine.

Toate acestea constituie  un comportament ce mă fascinează la om, în general, și la mine în particular. Cred că această libertate personală a alegerilor, liberul arbitru, este doar o noțiune teoretică. Suntem mult prea mult influențați de media și regulile societății în care trăim, apoi de cercul mai restrâns al prietenilor și familiei, nu în ultimul rând suntem influențați de moștenirea genetică a sute de generații anterioare. Astfel că, iată, mă pot numi ipocrit să zic și să cred că eu aleg singur ce vreau să fac.

Așadar, vedem la alții incest, homosexualitate, abuz, violență, emitem păreri pro și contra, însă atunci când apar la cei din jurul nostru sau în familia noastră, reacționăm uneori contrar propriilor principii, alteori pur și simplu aiurea și fără legătură cu ceea ce credeam despre noi. Între rațiune și emoție este o barieră pe care nu o putem controla, iar când suntem și sub presiunea timpului, tot ce e rațional se destramă, rămânem să acționăm emoțional în baza unori impulsuri ancestrale. Ca să închei întrebarea ta, eu cred că importantă nu este „moralitatea unei decizii ca urmare a unui viol”, ci cum judecă cei din jur o asemenea decizie, aș spune că ar trebui să judecăm mai puțin și să iertăm mai mult, indiferent care este decizia.

Ești o persoană religioasă? Cum te poziționezi în chestiunea interzicerii avortului? În ultima vreme există tot mai multe marșuri și demersuri care cer stoparea avorturilor și revenirea, practic, la situația de dinainte de 1989.

Mai degrabă sunt o persoană mistică decât religioasă. Nu mă pot poziționa în chestiunea interzicerii avortului pentru un motiv simplu, că nu sunt femeie. Cred că la sexul feminin ar trebui să rămână exclusiv această dezbatere și decizie. Am auzit de ceva marșuri „pentru familie”, de fapt pentru interzicerea avorturilor, de obicei organizate de asociații religioase în România, însă nu au avut amploarea unora ca anti-Roșia Montană.

Știu că există însă așa ceva în unele state din America de Nord și alte țări unde este interzis avortul acum, în 2016, deci nu e vorba să revenim undeva înainte de 1989. Cred că întrebarea e pusă greșit, ca și cum am fi înapoiați dacă facem lucruri ce le făceam înainte de 1989, să mâncăm pâine neagră și mai multă soia de exemplu. Chestiunea avorturilor este un subiect foarte delicat, în care îmi este greu să am o poziție, mai degrabă aș zice că sunt împotriva oricărei legi ce interzice ceva ce ține de alegerea personală. Dacă aleg să fumez, să mă droghez, să nu muncesc, să mă sinucid, să am sau să nu am copii, mi-ar plăcea să nu-și dea nimeni cu părerea dacă nu i-o cer, cu atât mai mult m-aș simți cumplit ca o lege să-mi interzică aceste alegeri, fie că sunt pro sau contra.

Am aflat zilele trecute că Ilegitim a fost selectat la mai multe festivaluri internaționale. Crezi că va avea un parcurs festivalier lung? Are „ingredientele” necesare?

Va avea un parcurs lung și cred că are ingredientele, vor mai veni ceva festivaluri pe care nu le-am putut comunica, pentru că nu este oficial. Festivaluri importante din lume ne-au luat filmul încă de la Berlin și pot spune doar că va rula pe cel puțin patru continente.

În ce țări/teritorii ați reușit să vindeți filmul pînă în acest moment?

Deocamdată, avem confirmarea clară pentru Grecia, însă știu că distributorul nostru internațional, Versatile, este în negocieri cu mai multe teritorii. Cred că lucrurile se vor concretiza, sau nu, după ce filmul mai parcurge câteva festivaluri internaționale.

Vă mai pot spune că pe 8 iunie filmul va intra în cinematografele din Franța, probabil în vară sau toamnă și în Polonia.

Ești unul dintre cei mai prolifici regizori români din ultima decadă, cu o listă destul de lungă de scurtmetraje și cu 4 lungmetraje în 8 ani. Mai mult, anul acesta așteptăm un al doilea lungmetraj, Fixeur, ceea ce poate fi privit ori ca o performanță greu de egalat ori ca o potrivire fericită a termenelor de (post-)producție. Îți este ușor să găsești finanțări? Ai multe cunoștințe/relații în industrie și îți e ușor să pui proiectele în practică? Care e secretul?

Puțin din toate astea. Pentru Pescuit și Ilegitim nu am avut niciun ban de la CNC, însă pentru Din dragoste cu cele mai bune intenții în jur de 100.000, Domestic – 220.000 (record), iar pentru Fixeur, 65.000. Toate proiectele, mai puțin Domestic, au fost în pericol de a nu le mai face. Sigur că prietenii și ceva relații te pot ajuta, dar există niște sume de bani fără de care nu poți termina un film. În majoritatea cazurilor, m-a ajutat „sprijinul automat pentru film de succes” ce se dă pentru producțiile trecute. Mulți regizori se folosesc de acest artificiu să-și completeze finanțările.

Deci nu e niciun secret, poate doar o anumită încăpățânare și tenacitate în a-mi duce proiectele la care țin la bun sfârșit. Nu în ultimul rând, cred că este vorba și de răbdare. Este norocoasă și accidentală performanța a două lungmetraje într-un an, dar s-a întâmplat și pentru că nu am stat doar pe un singur proiect așteptând să pice bani din cer. Am îndrăznit să sper că vor fi două filme în final și s-a întâmplat să iasă bine ambele.

Cum vezi evoluția cinematografiei românești din ultimii 5-6 ani, când au început să apară tot mai mute filme de gen, în detrimentul dramelor și comediilor tipice Noului Cinema Românesc? Ce părere ai despre cinema-ul de gen? Numărul de bilete la filmele românești nu pare să fi crescut, per ansamblu, în ciuda acestor mișcări/dezvoltări estetice.

Sper ca filmele de gen să crească tot mai mult în calitate. Numărul de bilete nu poate să crească atât timp cât filmele de gen de afară sunt mult mai bune și spectaculoase. Mai mult, la cinematografele din rețeaua de stat, filmele românești, în loc să fie programate prioritar ca oră, ele sunt din start discriminate și programate la ore matinale, maximum ora 14.00 și 16.00, iar seara tot filmele comerciale străine se regăsesc în program. Este foarte aiurea, oamenii nu au unde să vadă filmele românești și le așteaptă la HBO sau alte surse alternative.

A(ț)i încercat să trimiteți Fixeur la vreun festival pînă acum? Ați primit vreun feedback de la persoanele cărora le-ați arătat filmul? Crezi că va avea parte de o selecție similară într-un festival mare?

E greu de speculat treaba asta cu festivalurile și chiar dacă exista un feedback din exterior extrem de bun, nimeni nu poate garanta o selecție într-un festival major. Se întâmplă, și mi s-a întâmplat, ca toți programatorii unui festival să placă un film dar să nu-l placă directorul, deci ești la mâna unui singur om câteodată, iar gusturile nu se dicută.

Ai fost numit recent în comisia de selecție a proiectelor de lungmetraj de la CNC. Cum ți se pare noua conducere a Ministerului Culturii și cum crezi că se vor schimba lucrurile în următoarele luni? Ai fost un critic destul de dur al CNC-ului, ai spus chiar după premiera filmului Ilegitim că acel concurs la care scenariul n-a fost selectat a fost unul dintre cele mai corupte din ultimii ani. Ai revenit la sentimente mai bune între timp? Ai încredere mai mare în actuala conducere a instituției?

CNC-ul în sine nu are nicio vină, este o instituție cu oameni cu mai bune sau mai rele intenții care, în funcție de poziție, pot influența mai puternic în bine sau în rău. La acea sesiune a fost mai rău, între timp s-au schimbat ceva oameni și deja următoarea sesiune a fost una foarte în regulă, în care, fără a se fi schimbat nimic în Lege sau regulament, oamenii din comisii erau de o anumită competență și verticalitate, este suficient uneori.

Însă Legea și Regulamentul trebuie să se schimbe, eu unul speram ca măcar în regulament să se schimbe lucrurile, însă văd că pornim cu acest nou concurs cu doar o mică schimbare, taxa la scurtmetraj este mai mică cu 200 de lei, de la 1000 la 800. Se puteau face mult mai multe. Am speranțe mari de la noua conducere a Ministerului Culturii, nu tot atât de mari din partea CNC pentru că în afara unor comisii mai decente de jurizare, în regulament nu s-a schimbat nimic, deși s-au discutat multe lucruri încă de mult timp. Deci nu e vorba de sentimente mai bune, ci de un anume optimism, optimism fără de care nu aș mai face nimic.

Care sunt propunerile tale ca regizor pentru îmbunătățirea legii cinematografiei?

Ar fi foarte multe de schimbat. Dar câteva chestiuni foarte importante pentru mine ar fi:

  • o comisie de jurizare în care să existe cel puțin 3 scenariști sau regizori scenariști ce au făcut ceva remarcabil în ultimii ani, să zicem 5. Remarcabil e ceva relativ, ar trebui să însemne că au contribuit la un film ce a făcut încasări (nu bilete) de peste 50 de mii de euro, să zicem, sau un film selecționat la un mare festival sau care a circulat în festivaluri importante din lume.
  • Pentru că am amintit de festivaluri importante, lista de festivaluri agreată de CNC trebuie să fie restrânsă la cele cu adevărat importante, acum există chiar un subpunct la festivaluri agreate „Alte festivaluri”. Aceasta lasă loc unor ambiguități în care oricine poate să vină cu un film ce a participat la un festival de care nu a auzit nimeni și să fie considerat film de succes, astfel să ia bani pentru sprijin automat.
  • Proiectele de documentar, dar și cele mai experimentale să poată fi pitch-uite. De altfel, pitch-ul poate fi un element de departajare pentru proiecte discutabile pentru care comisia are rezerve sau întrebări.
  • Fond separat pentru filme ale debutanților, în care regulile ar trebui să fie mult mai laxe, astfel încât să fie încurajată producția unor proiecte low-budget. Mai exact, mă gândesc că este greu de identificat un regizor talentat care nu a mai făcut lungmetraj, deci șanse ar trebui să aibă mult mai mulți, să li se dea o sumă de bani, să zicem tot 50.000 de euro, în baza unui proiect ce poate fi făcut cu puțini bani și cumva asta să fie singura condiție. Banii ar fi pentru producție, iar dacă un edit al filmului demonstrează potențial, să intre într-o a doua etapă de finanțare, în care proiectul va primi banii necesari post-producției. Din experiența mea, sunt banii cei mai necesari finalizării unui film în condiții profesionale.
  • Nu există acum în Lege nimic pentru producătorii debutanți, ei aproape că nu au șanse să depună proiecte de lungmetraj.
  • Comisie tehnică cu expertiză de analiză a bugetelor de film, din exteriorul CNC, ce trebuie să analizeze realitatea bugetelor, dar și planul de finanțare ce trebuie să conțină doar contracte ferme de co-producție ale unor producători din alte țări și nu cum e acum, promisiuni de colaborare și simple scrisori de intenție.
  • Un fond separat pentru post-producție;
  • Taxa de aplicare este în acest moment enormă. Am calculat la unul din ultimele concursuri că s-au strâns din taxe aproximativ 17.000 euro. Acești bani nu sunt folosiți pentru plata comisiilor sau a angajaților CNC din câte am înțeles, ci intră direct în fond. Ori aceste sume trebuie micșorate, ori se vor folosi integral pentru membrii comisiilor tehnice a căror competență și expertiză este de cele mai multe ori scumpă. Mai mult, ar putea să reprezinte fondurile necesare pentru unii membri ai comisiilor de jurizare ce ar putea fi din afara țării. Cu acei bani se pot plăti fee-uri absolut decente. Majoritatea proiectelor sunt oricum traduse în engleză pentru a participa la market-uri și alte posibile finanțări din afara țării.
  • Și multe altele.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here