Dilemele şi dedesubturile „Nunţii în Basarabia”

Nuntă în Basarabia, comedia pentru care se stă la cozi zilele acestea, la Chişinău, e opera unui regizor care a experimentat animozităţile istorico-domestice dintre basarabeni şi români suficient cât să imagineze un scenariu de film. Nap Toader (aka Napoleon Helmis) este căsătorit de peste zece ani cu fiica poetului Dumitru Matcovschi. În drumurile lui peste Prut şi înapoi, a înregistrat prejudecăţile ambelor tabere şi le-a pus faţă în faţă într-un film, pornind de la ideea că un râs sănătos ar dizolva supărările.

„Ce vedeţi în film sunt, multe dintre ele, lucruri trăite de mine sau întâlnite, altele sunt stilizate, exagerate, duse în alte direcţii. Sunt multe rădăcini din experienţa mea personală”, a spus regizorul ieri, după vizionarea de presă. „După 2007, poate exagerez eu, dar s-a format o nouă Cortină de Fier. Nu propriu-zisă, dar la graniţă nu se mai trece ca înainte”.

Că basarabenii au râs la aventura nunţii dintre un român şi o moldoveancă (care stârneşte pasiuni, orgolii şi câteva întâmplări à la Kusturica) stă dovadă numărul biletelor vândute la cinema în doar o săptămână – peste 3000, şi faptul că Uniunea Cineaştilor din Republica Moldova vrea să-l propună la Oscar. „Avem şi câteva reacţii, una sau două, agresive, ultranaţionaliste, xenofobe de genul «faceţi un film despre ţiganii voştri, nu despre noi», dar majoritatea sunt foarte bune, basarabenii şi l-au asumat, e al lor deja”, povesteşte cineastul.

Un casting neobişnuit

Nuntă în Basarabia a avut parte de un casting atipic. Vlad Logigan şi Victoria Bobu au fost aleşi cu mult înainte s-o afle. „Omul ăsta e nebun, m-a luat fără probă!”, umorul mucalit al lui Logigan destinde atmosfera. „Ce regizor normal la cap nu face asta, nu te verifică de 432 de ori ca să fie sigur că tu eşti acela şi că n-a greşit? El nu, să începem să filmăm. N-am avut timp să mă pregătesc pentru rol, am intrat direct în film”, îşi aminteşte actorul de teatru despre care se pomeneşte adeseori ca de cel mai bun din generaţia sa, şi profesor de actorie la UNATC.

Victoriei Bobu, actriţă născută în Republica Moldova într-o familie vorbitoare de limba rusă, experienţa castingului i s-a părut de-a dreptul ciudată. „Şi eu am trecut printr-un casting identic. Mă urmărea pe hol, mă oprea, mă întreba ceva şi apoi pleca brusc! Ce vrea exact, cine e?! N-am crezut nimic până nu m-a sunat să-mi spună «Vii şi semnezi contractul». «Păi, şi castingul?». «Păi, Vica, nu ţi-ai dat seama? Ăsta a fost castingul»”.

Nap Toader explică conceptul de „casting de la depărtare”, cazul Logigan: „El nu ştie, dar eu l-am urmărit. Habar nu are! El a dat probă 6 luni de zile, numai că n-a fost la mine pe platouri. Am văzut piese de teatru cu el, am văzut filme, l-am urmărit pe hol, aşa a fost castingul la filmul ăsta”.

„Click stânga vorbesc rusa, click dreapta vorbesc româna”

Distribuţia e completată de Viorica Geantă Chelba, Igor Chistol, Corina Druc, Silvia Berov, Ion Scutelnicu, Sergiu Voloc. Unul dintre personajele care dau culoare filmului e Senia, unchiul Vicăi, mucalit şi puţin cam beţiv, dar cu o inimă mare. Interpretul lui este Igor Caras-Romanov, actor şcolit la prestigioasa instituţie moscovită MHAT, cântăreţ la şapte instrumente şi, de curând, cetăţean român. Povestea lui recentă, de basarabean care a aşteptat ani la rând confirmarea din partea statului român, rezonează cu cea a filmului. „Domnul Băsescu mi-a dat cetăţenia română în mai. În sală erau vreo 250 de persoane, toţi plângeau – uite şi-acuma îmi vine -, şi o doamnă cu o impecabilă limbă românească, după ce am depus jurământul, vine şi zice «Eu îmi cer scuze în numele României pentru cei care au aşteptat această cetăţenie 7 ani»”.

Umorul hâtru al lui Senia (actor în spectacolul lui Alexander Hausvater, „Rocky Horror Show”) e de fapt al lui Igor, întruchiparea basarabeanului iubitor de viaţă, mucalit şi inimos (în timpul filmărilor, actorii români îl tachinau că folosea „sunete” în loc de „telefoane”). Igor Caras e şi cel care l-a binedispus pe actorul Take Florescu (Gioni, în film) pe platouri. „Personajul meu e un personaj normal. E un om cu prejudecăţi, cu obsesii, cu un anumit cinism vizavi de întâmplările din jur, speculează mult. Că-l joc eu anormal, ţine de talentul meu. Şi de prezenţa lui Igor, care m-a inspirat”, spune actorul, beneficiar al unei replici în film ca aceasta: „Click stânga vorbesc rusa, click dreapta vorbesc româna şi până la urmă nu cunosc nici o limbă bine”.

La remarca criticului Tudor Caranfil, că Nuntă în Basarabia e trecută pe afiş drept o comedie romantică, deşi i s-ar fi potrivit şi comedie politică, Florescu a răspuns hâtru: „Filmul este şi o pledoarie pentru a face căsătorii politice şi politică romantică. Sau politică cu dragoste”.

Dilema macaralei

Comedia despre diferenţele culturale dintre cele două ţări şi despre prejudecăţile românilor despre basarabeni şi invers a fost considerată de unii cronicari „o manea cinematografică”, de alţii un film de public amuzant. Unele întâmplări, ca cea cu femeia care-i aduce „producte de la ţară” marelui poet naţional, e inspirată din realitate, potrivit regizorului.

Însă scena cea mai amuzantă pentru unii şi cea mai îngroşată pentru alţii e cea în care mireasa coboară de la etaj pe o macara comandată de naşul ei racket, pentru că uşa se blocase. Nap Toader a avut el însuşi dubii cu scena respectivă: „Sigur că e o exagerare, poate totuşi pentru gusturile unui anumit public nu e chiar… La montaj, la un moment dat, am tăiat-o, dar am pus-o la loc, pentru că vrem totuşi să aducem publicul în sală. Sper că n-am greşit foarte tare, că nu e umor prea gros…”.

Igor Caras, lăutar cu experienţă la nunţi, pune însă lucrurile la punct: „Am asistat la o nuntă în Bălţi, în oraşul meu natal. Tatăl miresei a comandat un avion şi, când au ieşit de la starea civilă, au început să sară paraşutişti! Paraşutişti!! Şi cei de jos împuşcau în sus şi cei de sus în jos veneau! A fost cea mai frumoasă nuntă din Bălţi! Macaraua e o nimica toată!”.

De ce Nap Toader nu mai este Napoleon Helmis

Până de curând, Nap Toader a fost Napoleon Helmis. Sub acest nume a lansat, în 2004, Italiencele. Schimbarea de nume a creat confuzii şi mulţi nu-l asociază cu lungmetrajul anterior. Povestea e însă complicată şi se trage din comunism, de pe vremea când rudele lui Nicolae Ceauşescu găseau metode absurde de a stopa „migraţia creierelor între judeţe”, ne lămureşte regizorul.

„M-am născut la Topana, judeţul Olt. Să vă dau un reper: Scorniceşti, 30 de kilometri mai la sud. La vârsta de 12 ani, în judeţul Olt, pentru că şefă peste cultură şi şcoală era sora lui Ceauşescu, s-a inventat o circulară prin care voiau să împiedice migraţia creierelor, a copiilor mai dotaţi spre alte judeţe şi în special spre Bucureşti. Copiii erau deci obligaţi să se ducă la şcoală în Slatina. Părinţii mei, şi nu numai ei, au găsit portiţa de fugă şi şi-au dat copiii în adopţie rudelor din Bucureşti. Eu am venit în familia Helmis, familie pe care o respect şi căreia îi mulţumesc că m-a găzduit atâţia ani şi mi-a împrumutat numele. Ulterior, după filmul Italiencele, când am început să devin persoană publică şi să-mi iau castane şi injurii şi invective, am avut o discuţie cu familia Helmis şi am convenit că trebuie să las numele Helmis în grija lor, să-l feresc de murdării. Am înţeles, am fost de acord şi am revenit cu numele de cineast la Nap Toader. Toader este numele meu de familie şi Nap îmi spune toată lumea. Asta e, pe scurt, povestea”.

Nuntă în Basarabia rulează de vineri la Cinema City Cotroceni, Cinema City Sun Plaza, Hollywood Multiplex, Movieplex, The Light Cinemas, Patria, EuroCinema, Băneasa Drive in Cinema – din Capitală, Odeon Multiplex din Cluj şi Citiplex din Constanţa.