Festivalul One World Romania s-a sfârşit luni seara cu o sală arhiplină şi o polemică provocată în stilul „Michael Moore” de Florin Iepan. Regizorul şi-a prezentat în premieră secvenţe din documentarul Odessa, despre unul dintre cele mai teribile şi mai puţin discutate evenimente din istoria recentă – masacrul din octombrie 1941, când armata română a ucis peste 20.000 de civili ucraineni, majoritatea evrei.

Prezentând 10 minute din cele 60 de ore filmate,  Iepan a pus în discuţie demersul său şi felul în care el ar putea continua, ridicându-i în picioare pe spectatori cu întrebări de genul „Până la urmă ce vrei să faci, un documentar sau o campanie de conştientizare?”, pe deplin justificate de discursul ambiguu al cineastului. Documentarul în lucru părea „larger than life”, iar regizorul indecis ce unghi să aleagă sau, până la un punct, lipsit de finanţare pentru a-l duce la sfârşit. La finalul serii, lumea din sală a înţeles că a fost, de fapt, subiectul unui experiment care se va regăsi şi în documentar, o echipă filmând întreaga discuţie (în 2009, cineastul şi-a început campania de „denazificare a României” care va culmina, probabil, cu lansarea documentarului Odessa).

„Trebuie să te hotărăşti ce vrei să faci, film sau campanie”

Felul în care şi-a zgândărit însă Iepan audienţa („Eu nu mă retrag, eu nu mai pot să fac singur asta. Dacă e un film independent de mine, eu propun să-l urmăresc, ca cineast” sau „Fascismul a fost munca colectivă a bunicilor noştri. Dacă am fost împreună, atunci de ce trebuie să strâng eu singur cadavrele azi şi să le mai şi număr?” sau „Din momentul ăsta, eu iau mâna de pe volan. Pledez pentru un soi de operă colectivă. E o chestiune şi de film şi de atitudine civică, e o provocare şi un gest care are toate şansele să mă transforme pe mine într-un erou. Şi nu vreau asta”) n-a făcut decât s-o nedumerească ori s-o enerveze.

În replică, sugestiile din sală au fost de tipul „Trebuie să te hotărăşti ce vrei să faci, film sau campanie”, „Nu poţi cuprinde tot în documentar, alege un unghi”, „Faceţi filmul şi apoi vorbim” sau sfaturi legate de cum se poate face un documentar istoric. Dacă planul cineastului era să se discute despre Holocaust şi trecutul nazist al României, a cam eşuat: publicul a încercat în primul rând să se lămurească ce vrea regizorul de la el şi, în general, de la acest subiect. Probabil singurul câştig al serii (pe lângă publicitatea din jurul proiectului) a fost prezenţa în sală a unui martor la ororile din 41, un bătrân care avea pe atunci 7 ani. Dacă va proceda însă, până la capăt, în maniera lui Michael Moore, Iepan va scoate din seara de 21 martie numai ce-i va servi demonstraţiei.

„Nu există moment mai întunecat în istoria noastră recentă”

În cele 10 minute de teaser, am aflat că Regele Mihai a refuzat categoric să dea un interviu pe subiectul Odessa, că i-a fost imposibil echipei să trezească vreun impuls în instituţiile statului, pentru o campanie de conştientizare, că există un ultim supravieţuitor al masacrului şi că ideea filmului i-a venit lui Florin Iepan după ce a făcut „cea mai mare greşeală” a lui – l-a susţinut pe mareşalul Ion Antonescu în campania „Mari Români”, alături de Adrian Cioroianu.

„Oricât am studiat, mi-am dat seama că nu există moment mai întunecat în istoria noastră recentă. O perioadă de timp relativ scurtă, de 2 zile şi jumătate, în care soldaţii români, prin ordinul autorităţilor române, au ucis pe teritoriul unui stat străin circa 20.000 de oameni care nici măcar nu ştiau limba română, în marea lor majoritate. A fost un gest extrem, foarte bine delimitat istoric, fără vreo implicaţie din partea Germaniei, fără vreo conjunctură care să motiveze cruzimea acestui gest şi care este foarte puţin cunoscut”, a explicat Florin Iepan, povestind că a aflat toate aceste detalii acum 4-5 ani.

„Nu este important filmul pe care îl fac, ci cum ne raportăm noi la acest episod şi cum poate reacţiona societatea noastră la el. E un fenomen care sper să înceapă în această seară şi să se termine mai târziu sau niciodată”, a continuat regizorul, convins că România acumulează suficientă tensiune şi frustrări încât să repete aceleaşi greşeli, în următorii 5 ani. „Prezicerea” a fost şi miza unui pariu cu moderatorul Cristian Ghinea – mai optimist şi încrezător că asta nu se va întâmpla – pe o ladă de şampanie. „Toată vina este aţintită asupra Germaniei, ţările din Europa de Est au o memorie foarte foarte scurtă. Sistemul nostru de valori este varză, exact cum a fost în anii 30. Această lume ok şi interesantă pe care o avem acum se poate pierde”, a argumentat Iepan nevoia unei campanii de „awareness”, de trezire a conştiinţelor.

„Dacă aş face un film istoric, eu aş omorî acest subiect”

„Până acum, e povestea unui eşec, pentru că eu n-am reuşit să mobilizez nici secretariatul general al Guvernului să sprijine o campanie de awareness, nici Banca Naţională, nici TVR. Dar eu sunt optimist, mă aşteptam. Ăsta e un discurs de tip Michael Moore oarecum, tipul supărat care ia o cameră şi începe să arate cu degetul către instituţii. Nu prea s-au făcut filme de factura asta în România şi cred că era piaţă pentru aşa ceva, însă eu nu sunt foarte mulţumit, sincer să fiu. În sensul că aş vrea să provoc anumite situaţii şi eventual să găsesc o modalitate prin care să mă repliez şi să observ un fenomen care se desfăşoară independent de mine. Ăsta e şi motivul pentru care v-am invitat aici în seara asta. În definitiv, toată ţara asta a fost la Odessa şi poate mecanismul ăsta se poate activa în foarte mulţi alţi oameni. Eu n-am absolut nimic împotrivă dacă cineva dintre colegii mei regizori sunt interesaţi de subiect. Nimeni nu are proprietatea pe tragedia de la Odessa”, a continuat Iepan, lămurind pe cineva din sală că nu banii îi lipsesc („am 12 televiziuni care mă sprijină”) ca să ducă la capăt filmul.

Un lucru ştim sigur – Odessa nu va fi un film istoric clasic, cu imagini din arhive, mărturii ale supravieţuitorilor şi interviuri cu istorici. „Un film istoric pe acest subiect ar fi doar un gest de formalism şi de politeţe. Eu cred că l-aş îngropa aşa. Dacă aş face un film cu istorici care vorbesc, cu singurul supravieţuitor, cu imagini alb-negru, cu acele clădiri filmate astăzi, eu aş omorî acest subiect, iar România şi-ar face temele, pentru că, oficial, România este o ţară care îşi face temele impecabil. Chiar asta vreau să evit. Acest film va fi o propunere de documentar despre prezent şi viitor”.

În sală s-au aflat şi regizorii Copel Moscu, Tudor Giurgiu, Alexandru Solomon, producătoarea Ada Solomon, criticul de film Andrei Gorzo, scriitorii Vasile Ernu şi Costi Rogozanu şi jurnalistul Liviu Mihaiu.

Odessa este o coproducţie România/ Germania (Sub-Cult-Ura şi Starcrest Media GMBH), cu sprijinul TVR, YLE Finlanda, DR Danemarca, DunaTV Ungaria, NRK Norvegia, TG4 Irlanda, PublikaTV Moldova, STV Slovacia, MEDIA Programme/EU, Hessische Film Fund Germania, Sunny Side Of The Doc şi MDR Germania. Proiectul a primit o finanţare de 252.000 de lei de la Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC), în sesiunea noiembrie – decembrie 2007. Florin Iepan a mai regizat Născuţi la comandă. Decreţeii, în 2004, Unicul, adevăratul Tarzan, despre actorul Johnny Weissmuller, şi Bela Lugosi: Vampirul căzut.