Fraţii Bonzini versus lumea: „Le grand soir”

0
2061

CORESPONDENŢĂ DE LA CANNES. Cannes-ul de anul ăsta are în dotare şi câteva porţii zdravene de râs, care au fost mai mult decât bine primite. La zece minute după ce am ajuns am fugit la gală, unde am avut o surpriză plăcută cu The Sapphires (în afara competiţiei), un fel de Dreamgirls combinat cu Good Morning, Vietnam!, care porneşte la drum cu ambiţii sociale, vrând să se atingă de rasismul faţă de aborigenii australieni. O şi face, dar ideea principală e alta, şi anume entertainment ca la carte, cu râs şi plâns şi muzică în rochii sclipicioase şi toate cele.

La fel, „părintele” kitchen sink realism-ului britanic, Ken Loach, concurează pentru Palme d’Or cu The Angels’ Share, o comedie ataşantă la care s-a aplaudat până şi la dialoguri. Iar în Un Certain Regard, o coproducţie franco-belgiană despre un vieux punk produce din nou hohote de râs.

Le grand soir e al cincilea film co-regizat de Benoît Delépine şi Gustave Kervern, iar cine îşi mai aminteşte de Avida de la TIFF 2007 cam ştie la ce să se aştepte. Noul lor trip e versiunea mai cuminte, de data asta punk şi anti-consumeristă, dar cu aceeaşi demenţă şi alienare, plus un strop de Jarmusch. Not e un ciudat de vreo 40 de ani care pierde vremea prin parcări de supermarket, cu creastă, haine jegoase şi un căţel legat cu o sfoară de pantaloni. Fratele lui e exact opusul: un agent de vânzări umil (dar nu foarte eficient), cu cravată, nevastă şi copil, iar părinţii lor, un peisaj imposibil de descris în cuvinte. Filmul te prinde de la început, dar partea frumoasă începe abia după ce Jean-Pierre, fratele, îşi pierde minţile şi „iese din sistem”.

Cu excluşii lui filmaţi în unghiuri ciudate, umorul sec dar exploziv şi o anumită awckwardness care face toţi banii, Le grand soir e un film care pare mai degrabă din zona scandinavă, şi în acelaţi timp o comedie delicioasă care se atinge, printre rânduri, de cultura consumeristă în care trăim cu toţii. De văzut neapărat, nu doar pentru mesaj, ci mai ales pentru savoarea de a urmări un punkist urlând la oameni cu coşuri pline de cumpărături, un om la costum luându-se la bătaie cu un pom, un dialog absurd despre cum „ça ne va pas avec votre fils”, şi mai ales toate astea la un loc într-un singur film.

Corespondenţă de la Cannes de Andreea Dobre.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here