Filmul săptămânii: „Dancing Dreams”

1
388

Casa de distribuţie Parada Film vine cu o propunere îndrăzneaţă în cinematografe: Dancing Dreams, un documentar de Anne Linsel şi Rainer Hoffmann despre unul dintre spectacolele celebrei coregrafe Pina Bausch. Filmul a fost lansat aseară, la Sala Atelier a Teatrului Naţional, şi a fost precedat de un performance susţinut de dansatorii Centrului Naţional al Dansului, numit Eu sunt Pina. Intervenţiile coregrafice au fost semnate de Andreea Tănăsescu, Adriana Gheorghe, Valentina de Piante-Niculae şi Andreea Novac. Pelicula va rula de vineri, 27 mai, la Cinema Studio şi Glendale.

Dancing Dreams este un formidabil document şi pentru că este ultimul film pe care Pina Bausch l-a realizat înainte de a muri, fulgerător, după diagnosticul de cancer, pe 30 iunie 2009. Timp de aproape un an, 40 de adolescenți din 11 şcoli din Wuppertal (Germania) au repetat sub îndrumarea dansatoarelor Jo-Ann Endicott și Bénédicte Billiet și sub supravegherea Pinei Bausch pentru spectacolul Kontakthof. Camera suprinde primele mişcări stângace şi neîncrezătoare ale elevilor apoi procesul prin care îşi transformă ideile şi emoţiile în mişcare şi îşi cunosc corpurile, încurajaţi de Pina Bausch să fie întotdeauna ei înşişi. Metodele coregrafei şi efectul pe care îl are această experienţă asupra elevilor sunt un spectacol în sine.

Kontakthof de Pina Bausch, din 1978, a fost dintotdeauna unul din spectacolele mele preferate, l-am văzut de nenumărate ori. În 2007, când am auzit că Pina Bausch vrea să realizeze Kontakthof cu dansatori tineri, cu vârsta peste 14 ani, am fost atât de entuziasmată! Mi-am spus că asta e o idee pentru un film! Ca un experiment, Pina Bausch a pus spectacolul în scenă în februarie 2000 cu dansatori amatori, bărbați și femei cu vârsta peste 65 de ani: spectacolul a fost un succes internațional și încă este și astăzi. Acum își dorea să prezinte Kontakthof unor tineri dansatori – un spectacol despre primele înâlniri, căutarea afecțiunii, îndoieli, durere, singurătate, relațiile dintre bărbați și femei”, spune regizoarea Anne Linsel, care a cunoscut-o pe Pina Bausch încă din 1973, când începuse să lucreze în Wuppertal, şi care ştia că ea nu permisese nici unei alte echipe să filmeze repetiţiile.

„Entuziasmul și dedicarea cu care tinerii au învățat să danseze timp de aproape un an, nici unul cu o experiență anterioară în dans, au fost impresionante. Chiar la început, un băiat a spus: Am fost la prima repetiție și a fost nemaipomenit. E ceva la acest dans care te face să rămâi, să continui. Pina Bausch a fost prezentă periodic la repetiții, atât la început cât și la sfârșit. La prânz, în ziua premierei, Pina a cerut o ultimă întâlnire pe scenă. Ne-a rugat pe mine și pe cameraman să nu filmăm. La început am fost surprinși, dar după aceea am înțeles gestul ei. Avea dreptate. Acele momente le aparțineau ei și dansatorilor. Le-a mulțumit pentru că vor prezenta spectacolul ei lumii. Avea lacrimi în ochi. Kontakthof de Taztheater Wuppertal cu «femei și bărbați peste 65 de ani» în 2000 și «cu adolescenți de peste 14 ani» în 2008 – o moștenire”, adaugă regizoarea.

A colaborat cu Fellini şi Almodovar

Pina Bausch s-a născut în Solingen în 1940. La 14 ani, începe studiile la Folkwang Hoschschule, sub îndrumarea Prof. Kurt Jooss. Primeşte bursă din partea DAAD (Deutschen Akademischen Austauschdienstes) pentru a studia în SUA şi intră la prestigioasa Julliard School of Music din New York, devenind în același timp membră a companiei de dans Paul Sanasardo și Donya Feuer. Dansează la New American Ballet și New York Metropolitan Opera înainte de reveni în Germania, în 1962, unde intră în compania de dans Folkwang-Ballett (nou înființată de Kurt Jooss), aceeaşi în care va deveni coregrafă, din 1968.

Un an mai târziu, preia funcţia de director al Folkwang-Ballet, iar în 1973 Pina Bausch devine directoarea noului Tanztheater Wuppertal. În 1982, apare în filmul lui Federico Fellini „E la nave va”, apoi în „Die Klage der Kaiserin” (1990), filmul realizat chiar de ea. În 1997, pune în scenă o nouă coregrafie a spectacolului Le sacre du printemps la Ballet de l’Opera National de Paris. În 2001 are o apariție în filmul Habla con ella de Pedro Almodovar, cu secvențe de dans din Cafe Muller și Masurca Fogo. Pune în scenă o nouă coregrafie a spectacolului Orpheus și Eurydike cu Ballet de l’Opera National de Paris în 2005. A primit numeroase premii pentru demersurile ei artistice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here