Una dintre cele mai populare cărţi pe tema cinema-ului de pe piaţa românească, De ce vedem filme, de Alex. Leo Şerban, a fost reeditată de Polirom şi poate fi găsită de săptămâna aceasta în librării.
Alfred Hitchcock, Ingmar Bergman, Jean-Luc Godard, Pier Paolo Pasolini, Sergei Paradjanov, Peter Greenaway, Michael Haneke, Quentin Tarantino, Wong Kar Wai, Alain Resnais, Federico Fellini, Woody Allen, Alexander Payne, Fernando Meirelles sunt câteva dintre numele care se regăsesc în volumul De ce vedem filme, semnat de regretatul critic de film. Volumul apare în colecţia „Eseuri&Confesiuni”, prima ediţie fiind publicată tot la editura Polirom, în anul 2006 (colecţia „Ego. Publicistică”).
Şi totuşi, de ce vedem filme? Un răspuns imediat ar fi: pentru că nu mai avem timp să citim şi pentru că n-am devenit încă atît de decadenţi încît să fi pierdut gustul naraţiunilor exemplare. Ne uităm la filme pentru a uita că realitatea nu e un film. Iar atunci cînd ni se pare că este, o supradoză de filme stă adesea la originea acestei constatări. La limită, se poate spune că a vedea filme este o slăbiciune – ca orice ficţiune compensatoare.
Vezi un film tocmai pentru că nu vezi, în viaţa ta, racorduri, montaje sau cadraje posibile. Viaţa este, de cele mai multe ori, un blur; filmul este un şarf. Desigur, aceste melancolice constatări se pot face abia după ce vei fi văzut un film – măcar unul! E nevoie să te fi deprins, oricît de rudimentar, cu ceea ce este un film – să-l „recunoşti”: nu e nici literatură, nici pictură, nici muzică, ci toate la un loc. Sau, mai bine zis, este ceea ce nu pot face literatura, pictura sau muzica decît la un loc – iar acel „loc” este filmul… (Alex . Leo Şerban)
Textele despre film semnate de Alex. Leo Şerban au în comun pasiunea pentru arta cinematografică şi o sumă de concepţii personale privind locul şi rolul vizualităţii în cultura actuală. Ele lansează o polemică – implicită sau nu – cu cei pentru care Filmul este o „fetiţă cu chibrituri” abandonată în afara canonului cultural. În acelaşi timp, cartea aduce un omagiu maeştrilor cinematografiei şi pune în discuţie cîteva fenomene cinematografice (Titanic, Stăpînul inelelor) în lipsa cărora Hollywoodul nu ar fi fost decît un cartier ca oricare altul al Los Angelesului.
Din cuprins: Cine-a pus sexul în film • O afacere: paranoia • Un eseu hollywoodian – Alien vs Predator • Gangsterii-şi fac cruce cu arma – Cidade de Deus • Între Bvlgari şi Bergman – Minority Report • Bill, a doua oară şi ultima – Kill Bill 2 • Filmul care nu l-a dat jos pe Bush – Fahrenheit 9/11 • Mel de Paşte – Patimile lui Hristos • Video, ergo sum.
***
Alex. Leo Şerban (1959-2011) a fost critic de film, jurnalist, traducător şi artist vizual. A semnat traduceri, eseuri şi proză în numeroase publicaţii culturale româneşti şi străine. A fost curator şi expozant şi a făcut parte din numeroase jurii internaţionale în cadrul unor expoziţii de artă şi festivaluri de film. A iniţiat şi a condus Clubul Cinefililor de pe lîngă Institutul Francez din Bucureşti. A conferenţiat la Lincoln Center din New York (1996), Universitatea Umeå din Suedia (1996), Universitatea Humboldt din Berlin (2000).
În perioada martie 2005 – septembrie 2006, a realizat emisiunea de cultură vizuală „Fotograme”, difuzată la TVR Cultural. În 2008, Fundaţia Timpul i-a acordat marele premiu pentru Jurnalism Cultural. În 2004 a publicat în colaborare cu Mihai Chirilov şi Ştefan Bălan volumul Lars von Trier: filmele, femeile, fantomele, căruia i-a urmat, în 2006 Dietetica lui Robinson (Curtea Veche). La Editura Polirom a mai publicat 4 decenii, 3 ani şi 2 luni cu filmul românesc (2009), în colecţia „Cinema”, şi Litera din scrisoarea misterioasă (2011), în colecţia „Ego. Proză”. În 2011, îi sînt publicate postum un volum de poezie, Alte camere, alte glasuri de ieri, şi unul de publicistică, Mica dietetică.