Ultimele două filme experimentate la Berlinală nu au avut nimic luminos, nici senzaţional. Au fost poveşti întunecate, problematice, cinice. În afara acestei atmosfere, A Single Shot, în regia lui David M. Rosenthal, şi A Long and Happy Life, de Boris Khlebnikov, mai au un element comun: natura care nu este numai decor, ci devine un personaj, deseori ameninţător.
Producţia americană A Single Shot are la bază un scenariu adaptat după romanul lui Matthew F. Jones. Într-un peisaj de munte auster, John Moon (Sam Rockwell), ieşit la vânătoare, împuşcă dintr-un singur foc, accidental, o femeie, crezând că este o căprioară. Cum totul nu poate decurge decât prost din acest punct, John Moon se avântă în nişte întâmplări pentru „a menţine barca pe linia de plutire”, întâmplări care însă duc către un finalprevizibil.
Am menţionat scriitorul-scenarist pentru că, în acest caz, este extrem de vizibil faptul că scenaristul nu s-a îndurat să taie din întâmplări, iar abundenţa de planuri diferite care deviază de la firul principal, nu este benefică filmului ca întreg. Aşadar, chiar dacă filmul durează o oră şi 10 minute, pare că e mult mai lung, spectatorul e purtat mereu în afara poveştii. Iar finalul nu aduce nimic nou şi neaşteptat, mai exact o (nouă) moarte.
Singura surpriză a filmului este interpretarea lui Sam Rockwell. Actorul îşi schimbă complet registrul, explorând un personaj nu foarte accesibil, fragmentat din cauza planurilor multiple care se întrepătrund, dar căruia reuşeşte să îi dea substanţă şi coerenţă.
Filmul care a încheiat pentru mine Berlinala este A Long and Happy Life, un film social care vorbeşte despre problemele zonei rurale din Rusia. Nu este un film politic, ci este mai degrabă unul axat pe portretizarea unui context general de viaţă.
Tânărul fermier Saşa (Alexander Yatsenko) este plin de optimism când e pe punctul de a-şi schimba viaţa prin vinderea fermei de cartofi şi mutatul la oraş, împreună cu iubita lui, Anya (Anna Kotova). Contextul pare bun pentru că statul vrea să cumpere cât mai mult pământ de la micii fermieri. Dar, odată ce afacerea e închisă şi Saşa vinde, micii săteni care erau legaţi de ferma de cartofi protestează şi îl roagă să devină vocea lor în lupta cu autorităţile.
Însufleţit de rolul care i-a fost încredinţat el începe această luptă, dar sătenii îl părăsesc la final, Saşa ajungând să facă o serie de acţiuni ireversibile. Titlul filmului e cinic, nu vorbeşte deloc despre o viaţă lungă şi fericită, iar râul al cărui zgomot se aude agresiv în unele scene – şi natura, în general – dublează starea de presiune continuă la care e supus personajul. A Long and Happy Life este un film dificil de urmărit, dar puternic şi cu o atmosferă kafkiană (transferată în mediul rural) pe care nu o uiţi uşor.
