Lars von Trier: „Visez să fac un film foarte ieftin care să dureze 80 de ore”

2
836
Lars Von Trier
Lars Von Trier
Kirsten Dunst şi Lars von Trier
Kirsten Dunst şi Lars von Trier

INTERVIU. Când Melancholia primea elogii la Cannes, iar regizorul ei critici pentru declaraţiile despre nazişti, Lars von Trier îşi petrecea zilele într-un hotel înconjurat de o grădină superbă, undeva în afara oraşului de pe Coasta de Azur. Discuţiile lui cu jurnaliştii se petreceau printre flori şi copaci. Din când în când răsunau printre crengi cuvintele Holocaust, evrei, nazişti, dar şi Proust, Dostoievski, Tarkovski.

Cel mai depresiv (autodeclarat) regizor contemporan şi-a găsit liniştea în cărţile lui Proust şi a compus, între timp, cea mai frumoasă simfonie în imagini despre sfârşitul lumii. Superba lui elegie e o reflecţie despre apocalipsele de orice fel (planetare sau personale) şi despre cele două atitudini opuse ale oamenilor în faţa lor: serenitate şi isterie. Lars von Trier crede însă că a romanţat un pic prea mult momentul şi povesteşte pentru Filmreporter.ro că scenariul a fost scris pentru Penelope Cruz, că filmele de astăzi se bazează prea mult pe poveste şi că Proust şi Tarkovski îl fac fericit.

În Melancholia – care intră de vineri în cinematografele din România -, Kirsten Dunst, Charlotte Gainsbourg şi Kiefer Sutherland joacă alături de Stellan Skarsgaard, Charlotte Rampling, John Hurt, Udo Kier, Alexander Skarsgaard.

Prima parte a acestui interviu a fost publicată în timpul Festivalului de la Cannes:
Interviu cu Lars von Trier: „Poate ieşi ceva bun din chestia asta cu non grata”

S-a spus că Melancholia e cel mai accesibil film al dvs…

Sunt de acord că e mai accesibil. Cred că s-a întâmplat asta pentru că, înainte de Antichrist, am început să fac filme care nu mai sunt atât de bine gândite în termeni de semnificaţii. Adică le las să curgă de la sine. Nu am nimic împotriva accesibilităţii, însă cred că am romanţat cam prea mult… Cumva, sunt mai mândru de tatuajul meu decât de film.

De ce?

Nu ştiu, poate pentru că am 56 de ani şi în plină criză a vârstei de mijloc! (râde)

Din punct de vedere vizual, filmul e uluitor, mai ales la început. Imaginile par nişte picturi. Ce v-a inspirat?

Când încep un nou scenariu, mă documentez destul de mult. De data asta, m-am informat ce s-ar întâmpla pe Pământ, fizic vorbind, dacă o altă planetă l-ar lovi. Şi asta m-a inspirat foarte mult. Mi s-a părut şi foarte poetic, într-un fel. Nu am făcut un film tipic despre o catastrofă, ideea era să fie poetic şi să arate apropierea dezastrului în momente mici.

La Antichrist spuneaţi că n-aţi putut filma singur, din cauza tremurului mâinii. Aţi filmat totuşi pentru Melancholia?

Nu, n-am putut. Dar mi-am schimbat directorul de imagine şi el e foarte priceput în a filma ca şi cum aş fi făcut-o eu (râde). E foarte inteligent. Îmi place să ascult şi să fiu curios şi să pun camera pe locul care îmi atrage atenţia. Ceea ce a prins şi el.

Rolul principal era scris pentru Penelope Cruz. S-a schimbat mult scenariul când aţi optat pentru Kirsten Dunst?

Nu, scenariul nu. Dar filmul, da.

Penelope Cruz de ce nu a putut juca?

Pentru că trebuia să fie pirat sau ceva de genul ăsta (râde). Ceea ce am înţeles. Însă, după ce am lucrat destul de mult pe scenariu, ne-am întâlnit de câteva ori şi am schimbat multe lucruri – de exemplu, sunt cai în film, pentru că ei îi place să călărească, a fost ideea ei – mi-a spus că nu poate juca, dar că ar vrea să lucrăm oricând la un alt film. Iar eu i-am spus că şi mie mi-ar plăcea, dar nu cred că voi scrie un alt film pentru ea. Unul e de ajuns. Îţi ia un an să scrii un scenariu… Nu ştim cum ar fi arătat filmul cu ea, ştim cum arată cu altcineva. Uneori îmi plac dificultăţile de acest gen, pentru că te stimulează.

Cum a fost viaţa pe platou de data asta? La Antichrist povesteaţi că atmosfera a fost destul de încărcată şi experienţa una nu foarte plăcută.

De data asta a fost minunat. Am avut viaţă socială, am băut ca porcii (râde), ceea ce am încetat să fac la un moment dat, am preferat să citesc cărţi.

Care dintre personaje aţi fi, în funcţie de reacţia faţă de sfârşit?

Kirsten Dunst, cu siguranţă.

Pe Kiefer Sutherland l-aţi ales pentru că sunteţi fan 24 Hours?

Sunt foarte mulţi actori care mă sună şi mă întreabă de filme. Kiefer m-a sunat să mă întrebe dacă e vreun rol şi pentru el şi eu i-am spus că aş fi foarte încântat să-l am. E un actor extraordinar. Nu sunt un mare adept al liberalismului, dar există un soi de justiţie când vine vorba de staruri în Statele Unite: ca să reziste, trebuie să aibă carismă, trebuie să aibă nişte calităţi. Iar eu beneficiez din plin de pe urma lor.

Ce alte staruri v-au sunat?

Mai bine nu spun, pentru că acum s-ar putea să nege, dat fiind scandalul de la Cannes (râde).

Credeţi că filmul va avea de suferit din cauza acestui scandal? Mă refer din partea publicului.

Nu plângeţi pentru mine (râde). Evident că ar fi păcat să nu fie arătat, dar, încă o dată, cred că e o reacţie superficială la ceva atât de… Sigur, ar fi păcat să nu mai obţin la fel de mulţi bani, să nu mai pot aduce actorii pe care îi vreau, dar poate că e un lucru bun şi că va fi interesant. Am visul ăsta, ca atunci când voi îmbătrâni să fac un film foarte ieftin care să dureze 80 de ore. Să filmez în fiecare zi cu camera mea, cu câţiva actori şi să-l pun poate pe Internet.

După ce am citit atât de multe cărţi în care autorii îşi iau un răgaz de câteva pagini să descrie o încăpere, de pildă, am ajuns la concluzia că filmul din ziua de azi se bazează prea mult pe plot. Totul are de-a face cu intriga, cu povestea. Cu Dostoievski sau Proust e ca şi cum ai urca pe vârf de munte şi ai coborî într-o vale cale de vreo câteva pagini, apoi ai urca iar. A te plictisi face parte din experienţa lecturii şi a vizionării unui film.

Filmele de azi, în general, şi cele de pe Internet, în special, dăunează foarte mult ideii de film, pentru că mizează pe acţiune, pe dialoguri şi te fac să aştepţi tot timpul twist-ul. Şi, de cele mai multe ori, partea cu acţiunea nu e cea mai interesantă din film. Mi-ar plăcea să fac un film de jumătate de oră numai despre peisajul de aici, apoi să filmez cum discutăm la masă despre orice, numai despre subiectul filmului nu – filosofie, ce vreţi. Aş face ceva inspirat mai mult de scriitură.

Ce vă face fericit în viaţa de zi cu zi?

Poate sună plictisitor. Cu câteva zile în urmă aş fi spus o sticlă de scotch. Acum aş spune senzaţia pe care ţi-o dă faptul că atingi paginile unei cărţi de Marcel Proust. Sunt la volumul cinci şi sunt fericit când îl citesc. Mă face calm şi fericit. În ultima vreme m-am documentat puţin şi despre diferenţele dintre Biserica din Vest şi cea din Est şi cred că cea estică e mai luminoasă, vorbeşte mai mult de frumuseţe, de spirit…. Dacă văd un film de Tarkovski sau dacă citesc Proust, e ca şi cum m-aş apropia de Duhul Sfânt. E cât de aproape de fericire pot eu ajunge.

***

Cinematografele în care lungmetrajul va rula în prima săptămână (30 septembrie – 6 octombrie) sunt Hollywood Multiplex, Studio, Cinema City, Grand Cinema Digital, Light Cinema şi Hollywood Movieplex, din Bucureşti, şi Cinema City din Cluj. În săptămânile următoare, Melancholia va ajunge în toată ţara.

Lars Von Trier aduce naziştii şi Apocalipsa la Cannes

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here