Autor: Irina Trocan
Regizorul israelian Tom Shoval vorbeşte despre relaţia dintre film şi spectator şi despre mijloacele realizatorilor de a o controla.
Lungmetrajul de debut al regizorului israelian Tom Shoval, Youth, proiectat anul acesta în secţiunea Panorama a Festivalului de Film de la Berlin, spune povestea unor fraţi gemeni a căror familie are probleme financiare. Când unul dintre fraţi e recrutat în armată şi primeşte o puşcă, celor doi le vine ideea că ar putea-o folosi să facă rost de bani. Doar că, după ce răpesc o adolescentă bogată pentru recompensă, îşi dau seama că încălcarea legii nu e deloc cea mai simplă soluţie.
În sesiunea de întrebări şi răspunsuri de după proiecţia filmului în cadrul Berlinale Talent Campus, regizorul a fost întrebat despre implicaţiile sociale ale filmului şi a ocolit întrebarea în repetate rânduri spunând „Ştiţi cum e, toate se leagă…” E adevărat, în Youth toate se leagă frumos – subtextul social al întreprinderii ilegale a gemenilor e articulat consistent – dar lungmetrajul funcţionează ca un excepţional film de gen.
Într-un interviu ulterior, rugat să vorbească despre relaţia dintre film şi privitor, Shoval a spus că nu se gândeşte prea mult la dihotomia comentariu social vs. divertisment. „Totul sfârşeşte în emoţie. Nu vreau să critic sau să fac oamenii prea fericiţi cu anumite lucruri; vreau să le captez atenţia.”
Şi aici devine important genul: „Ca povestitor, trebuie să înveţi să manipulezi publicul. În filmul de gen, ai un cod. Într-un film realist, trebuie în primul rând să creezi un mediu înconjurător.” Interesul lui Shoval pentru filmul de gen e cel mai evident în relaţia electrizantă a ostaticei cu răpitorii: „Pentru mine, există un triunghi – sunt doi răpitori, care sunt fraţi. Ea încearcă să distrugă legătura şi timp de un minut sau două din film chiar crezi că e în stare să o facă.”
Shoval se implică afectiv când vorbeşte despre personajele lui. Când lucra la film, a încercat să îşi imagineze ce ar fi făcut în locul lor. Fără să emită judecăţi, filmul îşi schimbă tonul frecvent şi uneori intră pe un teritoriu moral înceţoşat. Shoval arată aptitudini certe de realizator de film de gen: „În Israel, cel mai frecvent gen e filmul de război. Dar spectatorii tineri sunt mai deschişi şi conştienţi de diferite tipuri de film.”
Cât despre planurile de viitor, încearcă să rămână fidel faţă de el însuşi, dar depinde parţial de şansă: „Sunt ca fraţii din filmul meu. Acţionez instinctiv”.
Talent Campus: www.berlinale-talentcampus.de/campus/event/coveragex
Talent Press www.talentpress.org/channel/459.html
